1,199 matches
-
la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept. Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie ("Tamarix ramosissima"). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul "Phragmites"), papura (genul "Typha"), izma broaștei ("Mentha aquatica"), cucuta de
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
Moesice prin falia pericarpatică. Sedimentul care o acoperă, reprezentat prin depozite de molasă, aparține intervalului paleogen-cuaternal inferior; la zi apărând doar formațiunile piemontane levantin-cuaternale alcătuite din argile, nisipuri și pietrișuri cu structură fluvio-torențială, acoperite și ele de depozite loessoide (luturi nisipoase). este bogată în resurse energetice, în anii 1970 în urma prospecțiunilor seismice au fost descoperite ”unele structuri petrolifere si gazefere”.
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. • 17 mai 1912. Din cauza solului umed, mlăștinos și nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină. • 1914. La declanșarea Primului Război Mondial, construcția se prezintă terminată „la roșu și învelită". • 2 aprilie 1916 „Gazeta ilustrată
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
de genul "Scleroderma" este o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buretele cerbilor. Specia este una dintre cele cu răspândirea cea mai mare. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiat solitară, deseori în grupuri, preferând soluri acide și nisipoase, în special asociat pădurilor de foioase și de conifere (aici preferat sub pini în prezența mușchiului), dar de asemenea prin turbării sau câmpii. Perioada favorită de dezvoltare o are din (iunie) iulie până în noiembrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de datare nu mai poate fi efectuat. Motivul este degradarea carbonului, metoda și
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
Conform relatărilor lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.Hr.), ("frumoasa" în grecește) era inițial un grind nisipos format în mare, între actualele brațe Sulina (pe atunci Naracon stoma) și Sf.Gheorghe (pe atunci Hieron stoma) din Delta Dunării. Este posibil, după Grigore Antipa, ca toponimul "Peuce" să corespundă cu actualul grind Caraorman care a izolat de mare
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
o enigmă: rețelele de drumuri făcute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, după rețeaua romană de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlăștinoase și nisipoase! De ce acest efort de tăiere de "autostrăzi" în coastele Anzilor, dacă incașii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 în 7 km și locuri de odihnă din 20 în 20 de km. Ideea utilizării drept
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
de km de Corabia și la 72 km de Craiova. La 1 km sud se află satul Sărată care aparține de comună Călărași. Ambele sate componente ale comunei sînt compacte, cu ulițe largi, bine delimitate. Localitatea se află în zona nisipoasa din sudul Olteniei. Terenurile agricole sînt irigate din sistemul de irigații Sadova-Corabia, sistem realizat în anii 70, cu ajutorul unor firme din Anglia. Zona fiind nisipoasa, nu este prielnica culturilor cerealiere. Totuși acestea se cultivă în special în zona de vest
Comuna Călărași, Dolj () [Corola-website/Science/300392_a_301721]
-
componente ale comunei sînt compacte, cu ulițe largi, bine delimitate. Localitatea se află în zona nisipoasa din sudul Olteniei. Terenurile agricole sînt irigate din sistemul de irigații Sadova-Corabia, sistem realizat în anii 70, cu ajutorul unor firme din Anglia. Zona fiind nisipoasa, nu este prielnica culturilor cerealiere. Totuși acestea se cultivă în special în zona de vest a comunei precum și în lunca Dunării. Aici crește foarte bine vită de vie. În trecut soiul specific zonei era roșioara, ulterior apărînd și alte soiuri
Comuna Călărași, Dolj () [Corola-website/Science/300392_a_301721]
-
cultivă în special în zona de vest a comunei precum și în lunca Dunării. Aici crește foarte bine vită de vie. În trecut soiul specific zonei era roșioara, ulterior apărînd și alte soiuri. La dezvoltarea viticulturii, precum și a pomiculturii, pe terenurile nisipoase, a contribuit, de-a lungul timpului Stațiunea de cercetări horticole, care își are sediul în prezent la Dăbuleni. De asemenea, un rol important l-a jucat în dezvoltarea agriculturii, Liceul agricol de la Bechet, în prezent desființat. În localitate există Liceul
Comuna Călărași, Dolj () [Corola-website/Science/300392_a_301721]
-
mai multe bănci și există chiar și servicii de televiziune prin cablu, cu post local de televiziune. Sunt prezente diferite firme: materiale de construcții, minimarketuri, supermaketuri, farmacii. Firma Web Design și Servicii Web - S.C Fzones Media Design SRL Solurile nisipoase de la Călărași sunt favorabile vitei de vie și în special culturilor de pepeni, astfel că zona este cunoscută ca „patria lubenițelor”. În zonele unde pământurile sunt mai fertile, se cultivă și cereale. În Călărași a fost înființată SCCCPN (Stațiunea Centrală
Comuna Călărași, Dolj () [Corola-website/Science/300392_a_301721]
-
genul Tricholoma este o ciupercă absolut necomestibilă și chiar posibil ușor otrăvitoare. Această specie este numită în popor gălbeniță sau cavaler sulfuros. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe terenuri nisipoase, intercalate cu ceva argilă, în regiuni mai călduroase și pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
permit comunicații facile. Zonele litorale oferă și ele peisaje diverse: maluri abrupte ale masivelor muntoase (Coasta de Azur, de exemplu), câmpii ce se termină cu faleze (Coasta de Alabastru), regiuni umede și forestiere, cum ar fi Sologne sau mari câmpii nisipoase (Câmpia Languedoc). Rețeaua hidrografică a Franței este, în principal, drenată de patru mari fluvii: Loara, Sena, Garonne și Ron, la care se mai pot adăuga și Meuse și Rinul, mai puțin importante pentru Franța, dar fluvii majore la nivel european
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
vin ușor de băut, fiind recomandat la o temperatură sensibil mai rece dect temperatura camerei, respectiv 12-14 grade celsius. Vița-de-vie Gamay este viguroasa și foarte productivă cu performanțe sporite în regiuni cu soluri granitice. Strugurii crescuți în soluri de tip nisipos precum cele din regiunea Beaujolais Villages reprezintă versiuni mai puțin aromatice ale Gamay-ului. Majoritatea strugurilor Gamay nu sunt supuși fermentației alcoholice tradiționale. Aceștia sunt fermentați prin tradițională metodă "maceration carbonique" sau macerația carbonica. Vinul produs prin metoda de mai sus
Gamay () [Corola-website/Science/305097_a_306426]
-
și agrement oamenii din municipiu și din localitățile învecinate. În zăvoaiele de plopi și salcie (Jirlău, Chiciu și Călărași) vegetează natural și câteva specii de liane și viță sălbatică (Vitis silvestris), precum și cătina roșie (Tamarix galica) dezvoltată îndeosebi pe solurile nisipoase și sărăturoase. Tot aici întâlnim tufișuri de mure și zmeură. Vegetația de mlaștină și cea acvatică din lacuri și bălți este reprezentată prin stuf (Carex acutiformic, Carex riparia), săgeata apei (Sagitaria sagittifolia), vâscul de apă (Myriophyllum spicatum) și, mai rar
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
în special cele neozoice, demonstrează faptul că provin din Munții Carpați. Depozitele sedimentare cele mai noi sunt cuaternare și se eșalonează pe fâșii cu direcții vest-nord-vest, est-sud-est, care se succed de la nord la sud, ca și formele de relief. Depozitele nisipoase de dune și nisipuri lutoase de interdune ocupă suprafețe întinse în toată zona. În general, nisipul löessic apare sub forma de petice cuprinse in arealul depozitelor de dune nisipoase. Materialul löessic roșcat-lutos apare sub forma de petice mici pe terase
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
succed de la nord la sud, ca și formele de relief. Depozitele nisipoase de dune și nisipuri lutoase de interdune ocupă suprafețe întinse în toată zona. În general, nisipul löessic apare sub forma de petice cuprinse in arealul depozitelor de dune nisipoase. Materialul löessic roșcat-lutos apare sub forma de petice mici pe terase. Nisipurile mobile și semimobile apar, în special, în lunca Dunării sub forma unor fâșii înguste și paralele. În zona Calafat, depozitele aluviale se împart în: - depozite aluviale vechi - depozite
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
zona Calafat, depozitele aluviale se împart în: - depozite aluviale vechi - depozite aluviale noi. Depozitele aluviale vechi sunt reprezentate prin nisipuri carbonate. Depozitele aluviale noi sunt formate din aluviuni cu textură ușoară, nisipuri grosiere, aluviuni cu textură medie, etc. Mulțimea dunelor nisipoase, care paralizează podul terasei, determină neregularitatea reliefului de pe teritoriul comunei Poiana Mare. Câmpia se caracterizează printr-o extensiune sporită a luncii, care este acoperită de nisipuri aflate în diferite forme și stadii de evoluție. Între luncă și prima terasă este
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
are cea mai largă extindere în zona Desa - Poiana Mare. Podul terasei “Ciuperceni” reprezintă un relief foarte variat cu șiruri de dune, ce închid între ele depresiuni înguste, adesea acoperite cu apă. În unele porțiune dunele se asociază, formând arii nisipoase compacte. Dunele de pe terasă sunt în majoritate fixate și se află într-un proces intens de solidificare. În sudul comunei, spre Desa, se află o mare dună de nisip, numită de localnici “Măgura lui Chiot”. Denumirea provine de la semnalele pe
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
au lungimea de 500-700 m. Suprafețele cu înclinația până la 2° ocupă 50% din teritoriu, cele cu 2-6° - 40%. Pe versanții văilor râurilor apar la suprafață rocile calcaroase, deasupra cărora se află diferite straturide argilă marină și luturi argiloase, uneori luturi nisipoase. Pe alocuri rocile argiloase conțin săruri solubile. Terasele și părțile inferioare ale unor versanți sunt formate din depozite loessoide. În văi și lunci s-au acumulat depozite deluviale și aluviale deseori stratificate, s-au format conuri de dejecție ai torenților
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
perimetrul Corjeuților acestă arie se întinde pe o suprafață de 46 ha. Defileul se caracterizează prin maluri abrupte - cu stânci tăiate aproape vertical și blocuri masive de calcar cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
fiind denumit după orașul Lüneburg, este o regiune întinsă de șes cu sol nisipos, sterp și păduri de foioase, situată în partea de nord-est a landului Niedersachsen, având la margine orașele Hamburg, Bremen și Hannover. Nu se poate delimita regiunea printr-o linie de demarcație clară, s-ar putea lua în considerare fostul principat
Lüneburger Heide () [Corola-website/Science/309972_a_311301]
-
Siedmiu Jezior"). Teritoriul inclus în parc fusese anterior proprietatea statului, protejată în cadrul Rezervației Pădurilor Rytel. Lacurile au fost administrate de Agenția Statală a Terenurilor Agricole. Teritoriul unde se află a fost format de Ghețarul Scandinavian. Aria este acoperită de câmpii nisipoase diversificate prin numeroase lacuri. Solurile în parcul sunt de proastă calitate. Între frontierele parcului sunt peste 20 lacuri, cel mai mare și cel mai adânc fiind lacul Ostrowite (28,07 km² și 43 m de adâncime). Teritoriul este străbatut și
Parcul Național Pădurea Tucholei () [Corola-website/Science/314462_a_315791]
-
în alternanta - uneori cu orizonturi de gresii și cinerite. Deasupra se află depozite aluvionare și eoliene din Pleistocenul mediu și superior. În sectoarele de vai, depozitele aluvionare au la bază pietrișuri mărunte și se continuă cu nisipuri și prafuri argiloase nisipoase cu grosimea de 3 până la 8 m. Structurile lenticulare de nisipuri și pietrișuri din glacisurile piemontane favorizează acumulări semnificative de ape subterane, cu valoare calitativa înaltă. Pe dealuri se găsesc depozite eoliene și deluviale constituite din argile de pantă nisipoase-prăfoase
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
în coloană până când se obține suprafața totală (A și B). Coloana 4 Este pentru referințe legate de stabilirea modului de împrăștiere a bălegarului. Se notează perioada în care este permisă aplicarea bălegarului pentru fiecare câmp în parte. 7. Pe solurile nisipoase sau cu un profil scurt, Programul de Acțiune pentru Zone Vulnerabile la Poluarea cu Nitrați impune, în funcție de tipul de cultura, condițiile hidrometeorologice și vulnerabilitatea naturală a zonei, o perioadă închisă maximă (în perioada 1 august - 1 februarie) și o perioadă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/167930_a_169259]