1,105 matches
-
Th. D. Speranția, Frunză verde în poezia populară ș.a. Notabile sunt lucrările Verbul plastic în creațiunile poporane de B. Delavrancea, Despre muzica populară românească și culegerea ei de Tiberiu Brediceanu, Icoanele pe sticlă la românii din Ardeal de Ion Mușlea, Noima variantelor din poezia populară, Crăciunul și cei trei crai de la răsărit de J. Urban Jarník, Începuturile cântecelor populare românești în relație cu începutul cântecelor populare italiene, grecești, portugheze ș.a. de Stanislav Prato. Lipsesc, de asemenea, cercetările asupra producțiilor folclorice coregrafice
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
CL, 1986, 1; Ioan Holban, Cartea bibliotecarului, CRC, 1986, 8; Lucian Chișu, Jurnalul unei gratuități, LCF, 1986, 24; Mincu, Eseu, 83-87; Al. Călinescu, Confesiuni și viziuni, CRC, 1987, 5; Val Condurache, Poeți din două generații, CL, 1987, 3; Ioana Bot, Noime și monade, TR, 1987, 15; Nicolae Manolescu, Doi poeți și un grădinar, RL, 1987, 24; Al. Cistelecan, „Fiul omului”, F, 1987, 6; Dumitru Chioaru, Poetica monadelor, T, 1987, 6; Simion, Scriitori, IV, 519-525; Ioan Milea, Lucianograme, APF, 1990, 2; Val
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
o „scriptologeală” absurdă care se întinde zilnic pe zeci de pagini. Gândirea praxeologică necesară întemeierii anticipate a demersurilor educative din clasă - care este clară și simplă - este copleșită cu tot soiul de exigențe, cerințe, îndrumări și sfaturi metodice fără nici o noimă. Absența „noimei” indică lipsa de rațiune; dar teoreticienii curriculumului au preferat să numească hiperraționalism acest fenomen dăunător. Wise (1979) scria: șCreșterea reglementărilor în școliț este hiperraționalizare, adică un efort de a raționaliza dincolo de limitele cunoașterii - ceea ce implică impunerea unor mijloace
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
absurdă care se întinde zilnic pe zeci de pagini. Gândirea praxeologică necesară întemeierii anticipate a demersurilor educative din clasă - care este clară și simplă - este copleșită cu tot soiul de exigențe, cerințe, îndrumări și sfaturi metodice fără nici o noimă. Absența „noimei” indică lipsa de rațiune; dar teoreticienii curriculumului au preferat să numească hiperraționalism acest fenomen dăunător. Wise (1979) scria: șCreșterea reglementărilor în școliț este hiperraționalizare, adică un efort de a raționaliza dincolo de limitele cunoașterii - ceea ce implică impunerea unor mijloace care nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scris, rostit, sugerat sau pentru imaginile și gesturile demonstrative. În vreme ce prin cenzură erau blocați cei care aveau ceva de zis, pe noua direcție se elimină preocuparea pentru ceea ce trebuie rostit și pentru asumarea efectelor. Dacă poți spune orice fără nici o noimă, atunci cu certitudine dispare interesul pentru cine, ce, cum, unde, când și cu ce efect va fi demersul. Rămâne acțiunea vorbirii și scrierii exhibiționiste, din care au dispărut normele. De regulă, ne întrebăm dacă suntem pregătiți să spunem ceea ce trebuie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și o înmulțire a metaforelor și personificărilor frapante, în următoarele cărți densitatea și fluxul verbal duc la o narativitate ce dă textului un aspect dezordonat. Numeroase fraze sunt abandonate la mijloc, gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri, adesea violentând noimele, este conferită de conținutul reflexiv, caracterizat preeminent de semne și expresii ale deznădejdii. În Sărbătorile absenței personajul este „omul decupat”, antisentimental, fără aspirații transcendentale, a cărui situare în lume este damnată. Ironia, prin care poetul încearcă să contracareze deznădejdea, se
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
pergament înfășurată în jurul unui băț. Mesajul de codificat se scria de-a lungul bățului (de sus în jos sau invers) pe fâșia înfășurată care, după desfășurare, se transmitea la destinatar, ceea ce însemna o panglică plină de caractere aleatorii, firește, fără noimă. Când ea ajungea la destinație și se înfășura pe un băț de același diametru, se afla mesajul inițial. Cu 50 de ani î.Hr., Iulius Cezar, împăratul Romei, a folosit cifrul substituției pentru a transmite mesaje lui Marcus Tullius Cicero. Printr-
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
forme lexicale, cuvinte compuse („omfăt” - copil, „călclegi” - călcător de legi) și expresii năstrușnice („moldovelinească”, „grădină florue”, „ilectră de fânear” ș.a.), în împerecheri nu rareori absurde („pomul lângă al său lapte”), înșiruite în fraze care par sau chiar sunt fără nici o noimă. Versurile lui P., numit de Mihai Eminescu „firea cea întoarsă”, sunt dintre cele mai stranii ce s-au iscodit în literatura română. SCRIERI: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, Iași, 1820; Psaltirea prorocului și împărat David, pref. Vasilie Popp, Brașov, 1827
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
cerul/ va surâde acestui incendiu”). Poemele pot fi considerate, totuși, exerciții de digitație, ținând seama de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea căreia concură un angrenaj de obtuzități, fanatisme, lașități. Însingurarea duce la un impas în absența iubirii, fără de care viața își pierde noima. Momentele satirice presărate pe alocuri constituie un contrapunct binevenit pentru echilibrul dramelor, cu balansul lor între mai multe planuri: real-parabolic, real-închipuit, prezent-trecut. Dacă prezentul se lasă descifrat ca un „trecut deghizat” (Căderea păsării de seară, 1981), trecutul e scrutat prin
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
apelor Dunării, „femeie-sirenă”, prezență secundară, însă destul de bine conturată, după cum se arată și atmosfera particulară, de un poetic nedefinit, a meleagurilor dobrogene. Uneori senzaționalul echilibrează și susține epicul, altfel fragmentat de pasaje artificioase: dispariția misterioasă a bătrânului Polimeropol, sinuciderea fără noimă a lui Capetan Odyssea ș.a. Impresia de monotonie e alungată, în parte, de accentele umoristice (mai ales în descrierea exoticilor „capetani”). O oarecare pornire spre superficialitate și frivolitate devine evidentă, chiar dacă P. tinde să o contracareze prin secvențe, mai mult
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
n-au înțeles semnificația teologică și pedagogia divină ascunse în căderea Imperiului Bizantin la 29 mai 1453 s-ar putea trezi, după căderea comunismului, într-un vid perfect de autoritate. Mulți vorbesc în numele Bisericii, dar foarte puțini sunt credibili, au noimă și vădesc puterea de a schimba inimile. Dintr-o instituție religioasă interesată de putere și beneficii patrimoniale, Biserica ar trebui să redevină un eveniment deschis așteptării Celui care iarăși va să vină, să judece viii și morții. „Taină vă spun
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a cedat, întreg corpul a intrat într-un soi de paralizie. Nimeni nu înțelege cum s-a putut întâmpla așa ceva, având în vedere că toate glandele ei funcționau perfect. În primele două săptămâni, situația a fost critică. Uneori vorbea fără noimă. Nu puteam sta cu mâinile în sân, privind cum doamna Chong zăcea în semicomă din cauza Parkinsonului, iar celulele creierului ei se dezintegrau. Nici nu-și mai recunoștea fiii și fiicele. Din fericire, reflexologia ne-a venit în ajutor. Am stimulat
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
secțiilor, el trebuie transferat Într-un principiu viu, Într-un obiectiv imediat, prezent fără Încetare. Trebuiesc lichidate dulcile aproximații și Înaltele pasivități și indiferențe, trebuiesc risipite nedumeririle, Îndoielile și perplexitățile multor oameni de bună credință care nu văd Încă limpede noimele propriilor lor prezențe În, deocamdată, scurtele și fugarele ședințe ale secțiilor. E adevărat, aceste secții n-au trecut, propriu vorbind, la munca lor de bază, Încă n-au Început dezbaterile la manuscris, treabă care va aduce fără Îndoială o oarecare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu an Să ne aducă mai aproape cu adevărata noua singura omenirii istorie. (Toma GEORGE Maiorescu - Voința În mai. În: Flacăra, nr. 19 (71), 14 mai) „Aștept o clipă mare, peste vreme, Cu oameni noi, cu viers neauzit, Aștept o noimă grea Între poeme Și frunze vii-n caetul desfrunzit. (Ă) Spre tine pasul sprinten mi-l slobod Un arc sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Petru Vintilă Își caută amintirile În petele de sânge uscat de pe zidurile Griviței, sângele muncitorilor greviști din ’33, În imaginile cenușii ale războiului: un tren militar oprit, undeva, În ploaie, În care soldații Își bolesc sufletele, gândind la moartea fără noimă ce-i așteaptă; farsa unei parăzi războinice În curtea cazărmii. Și el are de lămurit ceva cu tovarășii săi de breaslă cărora le reproșează prea Îndelungile «așteptări pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
găsit comentat la Târgu Mureș, la Botoșani, ca și la Turnu Măgurele, când la București, ziarele Îl anunțau, doar. Dar să recunoaștem că un simplu anunț este mai folositor publicului cititor decât un comentariu lipsit, În mare parte, de orice noimă, scris anapoda, poate, chiar la voia Întâmplării: «ca să fie» (Ă). Iată bunăoară, numeroși comentatori ai romanului Desculț au Înțeles just deosebirea fundamentală dintre acesta și restul cărților inspirate, pînă acum, din viața satului românesc. Dar entuziasmul celor mai mulți față de noua operă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase viziuni: „Orice miracol e cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară ca o farsă (eventual
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
română după proletcultism, I-II, pref. Eugen Negrici, București, 2000. Traduceri: Wallace Stevens, Lumea ca meditație, București, 1970 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Dylan Marlais Thomas, Viziune și rugă, București, 1970 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Edward Lear, Rime fără noimă, București, 1973 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Theodore Roethke, Vorbe pentru vânt, București, 1973 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Serge Fauchereau, Introducere în poezia americană modernă, București, 1974 (în colaborare cu Șt. Stoenescu); Charles Cros, Poezii, București, 1975; William S.
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
sub semnul neosămănătorismului ardelean. În povestirile din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
a două dintre poemele de excepție ale lui B., Trup curtean dumnezeiesc de trist și Stingere. Disoluția în univers, cosmicizarea ființei, refuzul unei lumi ocolite de miracol alcătuiesc substanța ideatică și aspirația metafizică a celorlalte cicluri lirice, de la Semne și noime (1948-1953) până la Mit (1953-1954) și de la Aproximări (1954-1960) până la poemele intitulate Din Caietele de miezul nopții, din aceeași perioadă. Un evident contrast se stabilește constant între regimul solar al luminii - expresie simbolică a materializării Creatorului - și dimensiunea telurică a nocturnului
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
este o reușită figură caricaturală. Personajul, slăbănog, strâmb, evoluează între tragic și ridicol, când înspăimântat de el și de „carnea grea și multă”, când autopersiflându-se și scoțând „panglici pe nas și pe gură”. Capriciile lui, pe măsura ritualurilor golite de noimă ale existenței, capătă, nu o dată, tentă absurdă. În încercarea de a fora în propriul său suflet cu percepția acută a limitelor (eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor prozei, B. a lăsat pagini de un
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru totul conformă orizontului liric al anilor ‘70, nici novatoare, nici conservatoare. Tulburarea naturii (1982) vădește o sinteză echilibrată a celor două maniere conturate anterior. În volumele următoare - Plantele din fereastră (1984), Noima de aur (1986), Sfârșitul lumii (1992), Apocalipsa după Valeriu (1996) -, poezia lui B., consecventă unei formule bine „rodate”, dobândește un spor de echilibru, autenticitate și pregnanță, șlefuindu-se fără transformări majore. Scrierile în proză - un Jurnal de uzină (1981), un
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
lucru, București, 1978; Alfabetul straniu în care vă vorbesc, București, 1980; Jurnal de uzină, București, 1981; Tulburarea naturii, Timișoara, 1982; Utopia profesorului Dunca (în colaborare cu Neculai Chirica), București, 1983; Plantele din fereastră, București, 1984; Steaua de pământ, București, 1985; Noima de aur, București, 1986; Poezii în zori, București, 1988; Semne particulare, Timișoara, 1988; Sfârșitul lumii, Deva, 1992; Apocalipsa după Valeriu, Timișoara, 1996; Generația ’80. Precursori & urmași, Deva, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Valeriu Bârgău, „Floarea soarelui”, LCF, 1978, 13; Mircea
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
lui Valeriu Bârgău, CNT, 1985, 2; Mariana Lazăr, „Steaua de pământ”, ST, 1985, 1; Dan Lupulescu, „Plantele din fereastră”, R, 1985, 12; Laurențiu Ulici, Ardelenii, RL, 1986, 39; Dorin Măran, Poezia lui Valeriu Bârgău, SLAST, 1987, 13; Adrian Dinu Rachieru, „Noima de aur”, AST, 1987,11; Ioan Holban, „Semne particulare”, CRC, 1988, 35; Ulici, Lit. rom., I, 249-250; Dumitru Dem. Ionașcu, Supraviețuitorii. Cartea cu prieteni, Deva, 1998, 28-38; Ioan Octavian Rudeanu, „Apocalipsa după Valeriu”, „Ardealul literar și artistic”, 1999, 6; Constantin
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]