1,113 matches
-
Mazilescu a început să scrie sedus fiind de achizițiile avangardiste ale poeticii europene și autohtone și în răspăr cu lirismul vremii. Ruperile de ritm, incoerența în idee și limbaj (de aici încadrările în suprarealism), delirul de cuvinte, alăturate aparent fără noimă, poeme fără titlu și fără final, absența punctuației și a majusculei fac din poezia lui Virgil Mazilescu o contemporană a avangardelor. În primele trei volume căutările autorului merg spre o rafinare formală a discursului. Nu ideea, nu metafizica par să
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
îngăduiți într-atît încît își aveau chiar «stațiile» lor. Plimbările într-un Mercedes 230 al unui proprietar care mi-a împărtășit estetismul pe străzi înroșite de frunzele salcîmilor îmi apar mitice după atîția ani”. Mediul tomitan evocat cu stăruință își are noima sa. Căci Dan Ciachir vădește o atracție spre peisajele balcanice, inclusiv pe tărîm literar, declarînd a avea drept referințe” pe I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Petru Dumitriu. Intră aci în joc un rafinament „pervers”, o postură specifică de gourmet al
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
că va merge cu procesele la nesfârșit. Sper ca actuala Comisie de Monitorizare să examineze cazul cu pricina, într-un mod mai operativ decât a făcut-o precedenta, fie și numai spre a ne cruța de costurile unui proces fără noimă. Iată în ce labirinturi juridice suntem vârâți de orgoliul unora dintre membrii noștri! Și asta, când nu știm cum să cântărim mai bine fiecare leu obținut cu uriașe cheltuieli nervoase. Speram că alegerile, o dată încheiate, vor pune capăt unor astfel
După alegeri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3084_a_4409]
-
obține efecte delicioase din nesiguranța limbii, ardeleanul autor al imnului nostru național - patriot român care nutrea și speranța că Franz Josef avea să-l „reagă luminat” - fiind, cu „paserica din colivie”, pe un loc fruntaș. „Bineînțeles oda n-are nici o noimă.” E vorba de Alecsandri. Farmecul și autoritatea critică stau în „bineînțeles”. E destul să citești „Vin’ în lumea fericită/ Cu voinicul ce te cheamă”, sau „Nici micuță, nici năltuță, / Numai bună de drăguță”, ca să înțelegi cât de prostesc e diprețul
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
cu picioarele. Nici nu mai simțeam durerea pentru că îmi canalizam ultimele forțe ca să pot respira și ca să pot ține frânghia departe de gât. Am încercat cu ultimele puteri să strig după ajutor, dar sunetele scoase de mine nu aveau nicio noimă", a declarat pentru tânărul. Bărbatul are dublă cetățenie. El este stabilit în Ungaria de opt ani.
Românul supravieţuitor din Ungaria: Mi-au legat mâinele şi picioarele. Îmi spuneau că n-o să scap () [Corola-journal/Journalistic/25479_a_26804]
-
Sadoveanu, în tipare de nobilă creativitate, unde s-au auzit, sub răsuflarea hîdă a amenințării fasciste, Sfaturile pe întuneric ale lui Nicolae Iorga, stînd de veghe unui popor, se vrea azi instalată, bezmetic iresponsabilă, la Radio România, o voioșie fără noimă, de publicități complice - hoteluri, restaurante și alte afaceri -, înghesuind cultura să respire, strănutînd, miros vajnic de mititei. Nici o ierarhie calitativă nu se poate salva din această degringoladă, a criteriilor și opțiunilor, la care au fost supuse emisiunile Radiodifuziunii Române. Acum
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
Care popor, să fim sinceri până la capăt, îl merită pe Traian Băsescu. Nu în totalitate, dar în integralitate. Să-l lăsăm pe viață. Nu e nimeni mai bun..." "Înțeleg bine disperarea. Te duce la multe lucruri care n-au nicio noimă. Mulți oameni disperați mă așteaptă la radio, cu problemele lor. Eu nu sunt o instituție a statului, am o tribună publică. Îi întreb, când ați fost ultima dată la un minister, la ușa unuia...păi la mine veniți? Dar în jurul
Mircea Badea: Poporul îl merită pe Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/58311_a_59636]
-
un spital cu aripi rozalii") pentru ca apoi să se destrame nepăsător spre finalul secvenței, ca o țesătură fără tiv. Această destrămare face și ea parte din stilul poetei, care nu e o meticuloasă, fără să fie însă nici o explozivă fără noimă. Ceea ce atrage și farmecă e tocmai această aparență de vorbire firească în care tensiunea poetică are aerul unui straniu accident. În toată această poveste a bolii și a scadenței, Mariana Marin ar avea în spate o tradiție literară mai degrabă
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
scandalul euforic. La remușcări, se retrage demn și inabordabil în căință asupra greșelii. Care, odată recunoscută, este pe jumătate iertată. De aceea, românul nu e niciodată vinovat. E doar semiculpabil. Și mai mult victimă. Din când în când, fără nicio noimă, românul are accese cumplite de cezarism. Se umflă tărâța-n el. Crize ce, din păcate, nu duc nicăieri. Din bun simț logic și, uneori, așa, de-un pamplezir, ele sunt întrerupte cu strictețe de pasaje duioase de milosârdie, de care
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
au respirat aerul Demonului; iar lucrurile încep să iasă din rosturile lor, printr-o drăcească trepidație. Privirea naratorului e deodată obosită și tulbure, episoadele ce urmează fiind văzute ca printr-un geam murdar. Faptele se succed, de acum încolo, fără noimă - și cu o lentoare exasperantă. Distanța dintre subiectul cunoscător și obiectul descris va apărea, de multe ori, ca înșelătoare. După ce a obținut, cu rezultate atât de bune, efectul de real, romancierul procedează, cu o comparabilă dexteritate, la alterarea lumii create
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
Cei din familie sînt cuprinși de „o mare întristare”; „ca să-i fie țărîna ușoară”, soramartor și ceilalți fac ce este creștinește să se facă... Dar acest ceremonial al celor cuvenite, cu ancoră în tradițional și în rural, nu ar avea noimă fără credința că „nimeni nu moare în brațele nimănui”. Martorul „ocular” al agoniei și al morții s-a transformat într-unul, nu mai puțin convingător, al vieții de după moarte și al sufletului nemuritor.
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire providențială răzbună condiția damnată - o noimă pentru Istoria mare. Trebuie spus că Nicolae Stan construiește în acest Macondo ialomițean tipologii feminine marqueziene ca temperament, ce se oferă, fără excepție, cu voluptate. Trădătoare și înșelate, ele pedepsesc nu doar tradiția, cât neîmplinirile. Lipsite de realități spirituale, ele
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Doamna Vulcănescu spune că, pe 24 aprilie a.c., organizează o întâlnire de rămas bun. E pentru ultima dată când plec din România. Nu am să mai revin. Mă internez într-un azil la Nisa... Am fost invitat, prin acel fără de noimă fir al întâmplării, să particip la această evocare a lui Minulescu în casa sa. Un cadru apropiat unei întruniri de rubedenii la pomenirea celor de mult plecați, dar cu duhurile cutreierând încă odăi, suflete. O pomenire fără colivă, fără discursuri
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă lume. Aici tunsul gazonului n-are noima, nici Feng Shui-ul după care-și poziționează patul vedetele noastre și nici snobismul nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci cît mai mic. Un aurolac dansează în intersecție. Cu căștile pe urechi, îmbrăcat cu un palton
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
cârje ca pe un înger disperat, și mă înfiorez ca de o vedenie, ca de un mort înviat cu ajutorul unei îmbucături... Câți necăjiți ne ies în cale De ce îngăduie Dumnezeu atâta suferință la sufletul lor? Sigur, există un răspuns, o noimă, o provocare bună pentru noi. Ei fac parte din realitate și sunt din ce în ce mai mulți. Priveliștea îi încorporează ca pe niște umbre fără glas, ale noastre poate, dintr-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Numai Dumnezeu cunoaște ce ne
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
sunt publicată a fost acela de a rămâne calmă în fața eventualelor critici negative ce mi s-ar fi putut aduce. Dar să ne întoarcem la tine... - Cum ți-am spus de la bun început, în "preparativele" acestui dialog, nu are nici o noimă să spui că tu ești "doar inginer chimist". Poate doar ca să mă complexezi (chimia a fost pentru mine, cu toate eforturile, o limbă străină exotică). Nu trebuie să ai neapărat studii de filologie pentru a citi și a comenta literatura
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Ghighi Duca, Gogu Apostolescu se străduiesc, ca niște burghezi de serie mare, să parvină rapid sau să dea peste un chilipir oarecare. înjosindu-se zi de zi, ei sînt marcați de un amestec de teamă și speranță, o speranță fără noimă. Ca să ajungă regină de o noapte în patul lui Carol al II-lea, Elvira Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Katia Fodor *** Anul macilor, O celebrare numai de ei Știută: Procesiuni în grîu Și deopotrivă În lucruri fără noimă, Aruncate, Simțurile supuse, Cristaline după atîta Postit, Respiratul împreună Înaintea începerii Oratoriului. Aerul unei anume Sfințenii Greu de înțeles Trec prin buchete Înainte de a se Învolbura În glasuri. Săptămîni de scorțișoară, Luni ce se zvîntă la soare Cu pete încă
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
și poate dacă am fi visat că vorbeam înainte chiar de a începe am putea să ne resemnăm, însă așa? ah, ce mai...i-am lăsat să creadă că eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar... de neînțeles...încît unii își loveau arătătorul de frunte ca spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând depărtări și ispite Livrescă Dacă Unu și cu Doi mă Duc încet încet la Trei Parcă viața are-o noimă -Dar povestea cu Maitreyi? Semănatul și culesul, Totul are un temei, Până și neînțelesul -Dar povestea cu Maitreyi? Peste-a lumii omenire Au trecut și ani mai grei Decât sfânta ei menire -Dar povestea cu Maitreyi? Pe hotare cade bură
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
și eu, târându-mă cu a treia valiză, cea mai grea, destul de speriată, știam eu ce știam și despre italieni, că tot latina gintă sunt și ei. în stradă, nebunie, zeci de mașini, claxoane, se înghesuiau, se întreceau fără nici o noimă, se pocneau ca la carting. Văd o mașinuță mititică și dolofană și cineva disperat mă striga, ieșit pe jumătate prin geam: "Vite! vite". Și mă mai întrebam de ce am ales Milano. Și mai ziceam că oamenii nu se întâlnesc. Ce
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care însemna a umbla pe mare și în niciun caz nu era un nume. Uneori, îi spuneau doar Bab, care în arabă însemna poartă, și care, oricum, nu avea vreo noimă. Doar bătrâna bucătăreasă o striga Darrielle, cu un nume de asemenea inventat, pe care îl pronunța gutural, în arșița încremenită a curții. Când hrănea curcanii și iepurii de deșert, pe care Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
și sonetul Sfintei Tereza de Avila și rugăciunea pentru muncitori, provenind din sursele bisericii reformate franceze, dar cu mai viguroasă bătaie Intrarea generalului William Booth în rai, de Vachel Lindsay. De unde sentimentul unei fidelități ce n-a fost trădată, în noima unei comunicări directe. Secretul acestui breviar se constituie însă în cu totul originalul mod în care George Ciorănescu a gândit succesiunea pieselor, spre a avea, pe o pagină fără soț un psalm al Sfântului Francisc, iar pe fila cu soț
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]