1,188 matches
-
nu poate, de exemplu, să intre în casa lui“ (§ 398). Întrebarea cu privire la cel căruia i ar aparține casa de pe o pânză pictată ratează imediat orice sens potrivit. În alte cazuri, se consideră obiect ceea ce nu poate fi obiect, născânduse atunci nonsensuri naive, ca în spusa: „am o durere în suflet“. Să ne amintim însă un enunț banal: „Cezar APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 117 105. este strateg“, care, pentru Rudolf Carnap, ilustrează perfect ca tegoria propozițiilor cu sens. Ce am putea spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pictată ratează imediat orice sens potrivit. În alte cazuri, se consideră obiect ceea ce nu poate fi obiect, născânduse atunci nonsensuri naive, ca în spusa: „am o durere în suflet“. Să ne amintim însă un enunț banal: „Cezar APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 117 105. este strateg“, care, pentru Rudolf Carnap, ilustrează perfect ca tegoria propozițiilor cu sens. Ce am putea spune acum despre ea? Câtă vreme nu știm dacă Cezar este om sau păpușă de lemn, semn de circulație sau figură logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ea însăși cu sens sau potrivnică sensului. Să adaug, întro paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț întrun limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris întrun fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
semnificativă. Nu ne putem lipsi oricum de ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în (Hg.) Rush Rhees, Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 119.</ref> În lecturile sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acesta ar putea să o urmeze. 17. Nimic din cele absurde nu ne este străin Să revenim la această lume a vieții, proprie omului, spre a vedea mai în deaproape cum se ivesc în cuprinsul ei ceea ce numim sens și nonsens. Mai întâi, să vedem ce consecințe are o idee susți nută de Heidegger în Ființă și timp, § 32, anume că doar cu privire la ceva propriu omului se poate spune că este cu sens și fără sens („numai Daseinul poate fi cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îl întâlnește, poate, ca să spunem așa, să ia cu asalt ființa Daseinului, de pildă evenimente naturale care pot irumpe distru gându ne.“ Astfel de evenimente sau întâmplări nu sunt doar lipsite de sens, ci potrivnice sensului, absurde. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 121 Cum am putea înțelege aceste distincții care se voiesc totuși destul de ferme, cu granițe sigure? Ne dăm seama că unele expresii pe care le folosim în această discuție pot să genereze oricând dificultăți de înțelegere. Astfel, sinnvoll, „cu sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum celebră, ar fi fost înțeles ca simplăprezență în paginile lui Kant și ale lui Scheler.<ref id="117">Ibidem, p. 282.</ref> Probabil că nimic nu scapă - nici măcar Dumnezeu - acestui mod de a privi lucrurile. Însă APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 123 112. 113. 114. 115. 116. 117. dacă orice poate fi privit ca simplăprezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Concluzia nu e formulată ca atare de Heidegger, însă ea, dacă e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în ce ar consta indiferența ei aparte, cea care va fi considerată în § 32 ca nemijlocit absurdă. De cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
toate, este ea de înțeles, așa cum ne lasă aceste pagini să o aproximăm? Să admitem că, în primă instanță și cel mai adesea, noi nu întâlnim natura în acest fel. A avea în față doar simpla ei APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 127 prezență, ca și când ar fi străină unor preocupări sau griji ome nești, reprezintă o posibilitate de limită. Cel mai adesea un lucru ne apare în felul a ceva care ne stă la îndemână, care se arată în preocupările noastre întrun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și o altă semnificație a cuvântului „absurd“, pe care o întâlnim însă mai rar. Nu mai privește ceva opus sensului, disolutiv în orice privință. Nu poate fi redusă la ceea ce implică ideea de sens, așa cum sunt „lipsă de sens“ și „nonsens“. Cele absurde nu mai păstrează o formă implicită de apartenență la sfera de posibilitate a sensului. Dimpotrivă, această sferă e lăsată acolo unde îi e locul, spre a se recunoaște, dincolo de ea, ceva straniu sau incomprehensibil. Când Kierkegaard vorbește despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Iași, 1994, p. 68. Va face trimitere la o celebră spusă atribuită o vreme lui Tertulian, credo quia absurdum, și deopotrivă la unele locuri biblice relevante în această privință.</ref> De această dată, absurdul survine ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spuse de Urmuz, să zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Șiar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar nivelul sensului - sau al nonsensului, dacă privim altfel același lucru - cunoaște moduri variate, poetic și ludic, moral, me tafizic, religios etc. Trebuie luată în seamă aici noua diferență pe care Coșeriu o face între desemnare, semnificație și sens. Acesta din urmă e sesizabil la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
face între desemnare, semnificație și sens. Acesta din urmă e sesizabil la nivelul vorbirii concrete sau al discursului ca atare. Sensul privește „modul de gândire vizat într un enunț corespun zător, este conținutul propriu al enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine „limbaj absolut“, pură creație de semnificate, unitate nemijlocită a intuiției și expresiei. Cât privește a doua chestiune, nu știu deocamdată cum s ar putea răspunde. Întradevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce sar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o alta, oarecum mai concretă. Ceea ce înseamnă că până și dorința de a exprima ceva absurd nu este niciodată pură. Coșeriu se întâlnește în această privință, parțial, cu Jurgis Baltrušaitis, cunoscutul interpret al unor imagini și forme APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 139 plastice. Preocupat de viața lor concretă, instabilă, Baltrušaitis caută tocmai varianta ce ar fi fost neutralizată prin multiple interpretări și treceri de la un nivel semantic la altul. Efortul de reinterpretare acoperă cu nenumărate măști varianta inițială. Iar interpretările ulterioare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
totul altul», adică ceva ce nu ține de sfera realității noastre, ci de una absolut diferită, ce stârnește un interes irepresibil în sufletul nostru.“<ref id="142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 36-37.</ref> Cred că APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 141 141. 142. are dreptate Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care șiar petrece puțin timp cu ea. Observ doar că transgresarea unor norme de coerență duce la apariții imprevizibile ale nonsensului. Iar acest lucru nu se restrânge niciodată la sfera poeziei sau a artelor în genere. Așadar, dorința de a da expresie celor absurde nu a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adesea insolită. Sau unele reprezentări cu intenție savantă, subtil elaborate, ce lasă în urmă referința la realitatea efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel deal doilea caz, nonsensul cunoaște o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp și spațiu. În cel deal doilea caz, nonsensul cunoaște o formă dea dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu privire la energie, timp și spațiu. În cel deal doilea caz, nonsensul cunoaște o formă dea dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
doilea caz, nonsensul cunoaște o formă dea dreptul vulgară, frustă. Se remarcă nu prin distanța sa față de sfera comună a sensului, ci mai curând prin simpla decădere a acestuia. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]