1,090 matches
-
acuma, și niciodată! Să fim înțeleși! Așa că ar fi mai bine să-ți vezi de... Lenuța ta și să ne lași pe noi în pace! Calmul și energia ei deconcertară pe Jenică. Își pierdu cumpătul. Bâlbâi ceva, puse chibriturile pe noptieră și în sfârșit, cu un ton fals de superioritate și poruncă: ― Lasă că vom mai vorbi noi împreună... Acuma însă aide, imediat să te îmbraci și să o ștergi acasă! Imediat! Nu mă mișc de aici până ce nu pleci! Tanța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spațiului de dormit. Mi-am adus aminte de convingerea lui André Breton că „poezia se face în pat precum amorul”. Apoi, pe firul asocierilor, gîndul m-a dus la acea piesă de mobilier recentă, la îndemînă, dar separată de pat, noptiera, care a avut de parcurs și ea o lungă istorie pînă să-și lege destinul de lecturile furate somnului și să ajungă la „cartea de pe noptieră”. Și uite așa m-am întors la dormitorul meu ! Patul și spațiul domestic care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a dus la acea piesă de mobilier recentă, la îndemînă, dar separată de pat, noptiera, care a avut de parcurs și ea o lungă istorie pînă să-și lege destinul de lecturile furate somnului și să ajungă la „cartea de pe noptieră”. Și uite așa m-am întors la dormitorul meu ! Patul și spațiul domestic care îl cuprinde, dormitorul, au o istorie lungă, care nu se pierde însă în „negura istoriei”. Strămoșii noștri au trebuit să aștepte retragerea ultimei glaciațiuni, avansarea spre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mă trezesc și îmi răspund singur : „Păi, asta e treaba lor !”. - Multă poveste. Pasiune și talent de povestitor, frenezie narativă, pentru a confirma parcă faptul că românul s-a născut poet - și rămîne poet chiar și cînd se enervează. Pe noptieră mă așteaptă Enervările lui Mirel. „Orice om normal construit nu poate să nu observe faptul că, odată întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau firești acolo devin prilej de nesfîrșite chinuri aici, acasă. Din acest punct de vedere, Enervările au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vedeți multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor ? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit baron local, al cărui portret este păstrat cu evlavie pe noptiera „celorlalți” români. Rămîn însă în plan secund cîteva trăsături asupra cărora domnește un relativ consens, fiind și autoatribuite de către fiecare individ în parte, și percepute ca existente la cei din jur. Pe primul loc al acestei (relative) coerențe se află
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că poate fi pe la jumătatea lui septembrie. Cerul e de un albastru adânc și, în ciuda luminii galbene prelinse peste tot, e răcoare. Scriu pe noptiera albă, de tablă, în patul vecin stă Elisabeta, blondă și cam murdară. Și acum își întinde pe cearceaf cărțile de joc, care au s-o înnebunească. Mi-a dat și mie în cărți, nu-i scapă nimeni. Are niște cărți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiecare din cele zece paturi și stă de vorbă cu noi. Se așază pe marginea patului meu și mă privește în ochi. Uneori uit să-mi acopăr pieptul, iar lui nu-i scapă asta. Privește apoi teancul de pagini de pe noptieră. A promis să nu mi le ia până nu termin, în rest, evident, nu am ce discuta cu el și nici cu altcineva. De altfel, nu sânt singura persoană din salon care scrie. La geam e patul Laviniei (Lavița, cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochi. Cu asta m-am distrat toată noaptea și dimineața... Doctorul a trecut adineauri pe la patul meu și m-a întrebat dacă am terminat de scris. Of, Doamne, încă nu. Ce cuprind paginile astea pe care le-am înșirat pe noptieră și pe cearceaf? Sânt ele opera mea, sau Opera ei? Mai pot discerne ce e al ei de ce e al meu? Iarăși mi-e frică. Pierdut în peisajul creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și nu vreau, Doamne, nu vreau să rămân așa. Amân de aceea orice hotărâre până mă voi întoarce, oarecum, în "lume". Acolo am să văd ce-o să fac și mai ales cum să fac. Foile astea, adunate în vraf pe noptieră, sânt un eșec mai mare decât ceea ce povestesc. Chiar în seara asta le voi arde, am decis să nu e mai las medicului și nimănui altcuiva, pentru că dacă ei ar citi n-aș mai scăpa niciodată de-aici, sau poate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era foarte mare, cam cât cea a lui Rolando, de sub pământ. În paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând pur și simplu, altele dormind, altele stând de vorbă peste noptierele cu flori în pahare. Pe marginea unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie galbenă ca lămâia venise bărbatu-său în uniformă de ceferist cu un băiețel de vârsta mea, care avea un umăr mai sus decât celălalt. Ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ținîndu-i numai mâna, și se retrăgea simplu, ca pentru o clipă de odihnire. Când rămâneam pe gânduri, ea se încolăcea lângă pernă, îmbrațișînd-o, și închidea ochii, ca și cum mi-ar fi cerut să n-o turbur. Descoperisem o lampă mică, de noptieră, pe care o puneam înapoia jețului, acoperind-o cu șalul ei, și care ne dădea în odaie o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă vreme întunerecul... Vroia să mă aibă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce vrei să spui, fă bine și Încetează. Nu se aștepta să-i fii recunoscător, dar ai putea măcar să nu faci circ. Intrați În cameră, care e Însorită, Încinsă și foarte mică. Foarte. Există două paturi simple, separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a trecut, abia dacă mi-a deranjat somnul de dimineață. E 9. Moise vine de la sala de mese cu două căni de ceai și Împărțim biscuiții de la maică-mea, pe care Îi extrag cu gesturi economicoase dintr-un sertar de noptieră. — Pe culoare nu e nimeni, nici În sala de mese, s-au ascuns toți. Ce dracu’ facem? Nu mi-o spune, mai mult gîfÎie. Scot cu greu și cealaltă mînă de sub adăpostul păturii și Îi indic patul lui. — Cam ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
păturii aspre. În următoarele ore, citesc În lumina tare care vine prin ferestre - ca o ironie, e o carte de amintiri din primul război mondial, bătălia de la Turtucaia și perioada de prizonierat a soldaților români de după. Mai am rezerve, pe noptiera de tablă prin a cărei vopsea albă au apărut pete de rugină mă așteaptă Ilf și Petrov, Scaunele. Dar acum Topîrceanu Își face de cap, așa că urechile mele aud simfoniile prelungite de muzici populare care vin din radio, dar nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
O să mă duc la Emma, să-i povestesc“. Când Tom ajunse la ușa dormitorului său, simți cum energia aceea ia forma agonizantă a unei nevoi deosebit de stringente. Zburând pe deasupra pământului, dădu buzna în camera lui Emma. Emma, cu lampa de pe noptieră aprinsă, se reapucase de citit. Îl văzu pe Tom și își scoase ochelarii. Tom spuse: — Emma, ah, Emma! Fără să zică nimic, Emma dădu la o parte așternuturile. Tom, încă pătruns de imboldul său covârșitor care îl făcea să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă, de pe noptieră. George continuă să-l contemple, conștient de propria lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului, începu să inspecteze încăperea. La ferestrele camerelor de la parter (care, în această aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Papuc, (acestea avuseseră loc într-o sâmbătă seara). Gabriel și Brian își luau micul dejun în bucătăria de la Como. Brian bodogănea furios pentru că era luni dimineața și pentru că, peste noapte, Gabriel, întinzând mâna ca să-și ia paharul cu apă de pe noptieră, ciocnise cu verigheta marginea de sticlă și-l deșteptase din somn, iar după aceea nu mai putuse adormi la loc. Așezat pe un scaun într-un colț, Adam îl ținea pe Zet pe genunchi și-i murmura ceva inaudibil. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lumina și pleacă și ea la culcare în camera ei. - Mama, mi-e sete! - Strigă Ingrid din camera ei. - Bine, bea apă, dar repede! - Spune mama din camera ei. - Nu vreau apă, vreau lapte! - Bine atunci, bea lapte, ai pe noptieră! - Trage de timp! - Mormăie tata. - O să vină Moș Ene pe la gene curând! Îl liniștește mama pe tată. După cum știți, dragi copii, Moș Ene presară pe genele copiilor un praf fermecat, ca aceștia, vor, nu vor, să adoarmă. - Așa de bine
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
nu se răcise. Nu-mi dau seama cum am telefonat după medic, cu cine am vorbit și ce am vorbit. Gândeam că poate mai e o speranță, nu-mi intra în cap ca Mihaela să moară. Smaranda a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
e "Venus". Ultimul "nivel", de unde se iese pe puntea superioară, se cheamă "Hera". Ne învîrtim într-un mic Olimp plutitor, cu muzică simfonică transmisă la difuzoare, în toate cabinele, și cu chelneri moderni în locul lui Ganymede. Un carton verde de pe noptieră ne anunță numele "steward"-ului. E pentru prima oară în viața mea că pot suna un "steward"! Amănuntul îmi dă o vagă amețeală "aristocratică". Micul dejun și prânzul le vom lua ― ni se spune ― în "marele salon". Pentru cină, vom
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Îmi desfac bagajul, îmi aranjez lucrurile în dulap și, în sfârșit, mă întind în pat. Sunt exact douăzeci și patru de ore de când ne-am îmbarcat, în avion, pe aeroportul din București. 20 august Mă trezesc devreme. Ceasul cu limbi fosforescente de pe noptieră arată ora 5 și 10. Mă scol, dau perdeaua la o parte și mă uit afară. Pe Beulahdrive, o stradă liniștită, aflată, parcă, într-o stațiune de munte, nu se observă nici o mișcare. Întunericul e gata să se descompună în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăuntru. Zbură iute către pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi din nou și se trezi. Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraș. Copilul nu mai putea de bucurie! Nu știa la care să se uite mai întâi. Le luă pe rând. Într-un final, ajunse la cutia aurie. Era legată cu o fundă albastră. O tot
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nou în arhive și începea urcușul alteia. Și pentru ca mărturisirile mele să nu fie confundate cu literatură publicitară, voi încerca să le susțin cu date din cărțile lui INO, ce se înalță într-un vraf de peste jumătate de metru pe noptiera mea, 33 la număr și ale căror titluri le veți întâlni în spiciurile colaboratorilor mei la scrierea acestei cărți omagiale. Eu doar le voi aminti numărul de pagini: în cele 33 de apariții editoriale sub care își pune numele și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]