1,781 matches
-
autorul a avut-o la un moment dat În experiența estetică - trăire care de obicei se pierde, criticul rămânând doar cu nostalgia momentului cathartic. Interesant e Însă faptul că Horea preconizează și un alt fel de exegeză, nu de tip nostalgic, ci de tip prospectiv. Cum vezi tu, Horea, mai exact, metoda asta critică? Poți să fii mai concret? În altă ordine de idei, mă gândeam adineaori că textul tău, deși vorbește mereu despre situarea În timp, de asumarea timpului și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
amplă Introducție, numeroase aluzii politice și note de critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și deloc găunoasă, fiind țesută cu idei relevante și imagini uneori memorabile. O „urmare” - sau o întregire - a acestor pagini, cu aceeași recuzită și în parte cam cu aceleași personaje, este Moștenirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
un spor de consistență și nici n-a asigurat distribuirea la parametrii așteptați a conglomeratului inefabil ce exista din plin la Chandler. Aceste slăbiciuni ale romanului l-au determinat pe Martin Amis să califice scrierea lui Parker drept „o ciudățenie nostalgică” (a nostalgic curiosity) și să expedieze demersul în rândul încercărilor literare eșuate. Mai mult, recenzentul lui The New York Review of Books (el însuși un romancier de succes și fiul unuia dintre marii scriitori ai veacului trecut, Kingsley Amis) extinde antipatia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neliniștea și dorul de echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în Imperiul unei singurătăți (1985), carte în care sentimentalismul este dublat de umor, iar evocarea nostalgică se împletește cu livrescul. Orientarea, cu ecouri din G. Coșbuc, I. Pillat sau V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația fantezistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai sus citat, Arghezi desface și reface discursul advers, operând o conversie a registrelor: din cel grav, nostalgic și meditativ, al lui Iorga, în cel al comicului subtil sau buf, după situație, al său. Spre exemplu, când Iorga, încercând să descrie poporul chinez într-un mod sintetic, definitoriu și expresiv, scrie: "Oameni mari și moi, tari (sublinierea lui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Est care sunt în situație de emigrare și care își petrec noaptea la un hotel de noapte, într-o dezordine de nedescris, cu copii care mișună peste tot, cu hainele murdare, zdrențe de călătorie pline de sudoare umană, el evocă nostalgic, în ciuda aspectelor mizerabile faptul că ei "formează un singur popor". Dar o asemenea căldură umană, pentru cel care ezită mereu să treacă pragul, în ciuda dorinței lui puternice de o face, e sursă de angoasă, de culpabilitate, teamă de tentație incestuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sa. Pot fi detectate comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke), dar vibrația, ca și delicatețea percepției sunt de o mare autenticitate. Poezii precum Autoportret pe nisip, Femeia de fum, Nostalgice nisipuri trădează obsesia efemerului, încercarea de prindere parcă în fotogramă a existenței aflate în permanentă schimbare. S. tinde să abstractizeze, să înțeleagă altfel firea lucrurilor, după cum există la el și o tentație, nereprimată, a ludicului, o glisare dinspre tonalitățile grave
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
de șaptesprezece versuri (Secetă în Apuseni) cu câte 11 silabe; versuri de șapte silabe coexistă cu altele de câte șaptesprezece. Aceasta e, așadar, nuanța imperfecțiunilor în cauză. În context românesc general, sonetele Carolinei Ilinca se înscriu într-un continuum liric nostalgic, tandru, amintitor de Eminescu, insistând pe magic și grație. Cu accente păstrând dimensiunea durativă a vocilor de altădată, autoarea Sonetelor imperfecte se instalează imaginar într-un trecut-prezent: timp transparentizat! Că poeta și-a rotunjit dintru început o mitologie personală, se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
estetice a sarcasmului sau a ironicului, motivul secund pare corespondentul sonor al unor prevestiri nefaste în șirul evenimentelor narative. Astfel, vizualizăm imaginea metamorfozată a Ondinei într-o ipostază pământeană, în care vioiciunea afișată nu reușește să camufleze o evidentă nuanță nostalgică. Este glasul „dorinței” ce nu își poate depăși circumstanțele existențiale, este aspirația spre care tindem fără a ne afla fericirea. Cadrul tonal ambiguu cu sonorități stranii difuzate de armonia acordului mărit, atacul non-legato al planului inferior, repetiția ostentativă a sunetului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Relativă să reușit... confirm..., dac... mai era nevoie, eficacitatea intervenției protagoniștilor În elaborarea memoriei, și Îi reamintește istoricului preocupat de perioada recent... miile de capcane ce se g...sesc În necesară, dar delicată operațiune de colectare a m...rturiilor. Memoria nostalgic... În opoziție cu aceast... voinț... de a p...stră din trecutul comunist numai aspectele cele mai crude și mai sumbre s-a dezvoltat o memorie pozitiv..., care se str...duiește, dimpotriv..., s... selecteze cîștigurile incontestabile și momentele importante ale trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă nu-s prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
înșelătoria unui cioban). Pentru filosofii care au inventat arta și gustul, "copilăria istorică a umanității" își avea leagănul natural în Atica. Kant, ca și Nietzsche mai târziu, pleacă de la postulatul Greciei originare, pilon al demonstrațiilor sale. Și Marx, în elogiul nostalgic al "stadiului social embrionar" și al farmecului nepieritor al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
obișnuitele văi line nu despărțea cele două gospodării). Radomir a suferit mult din cauza aceasta și nu este exclus ca și Roberta să fi trecut prin lungi momente de depresie. Chiar și după ce și-au format amândoi câte o familie, gândurile nostalgice își mai scoteau capul din când în când. (Mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji.) Altfel, nici unul dintre ei nu avea de ce se plânge, se bucurau de tot ce aveau oamenii din clasa lor socială și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji.) Altfel, nici unul dintre ei nu avea de ce se plânge, se bucurau de tot ce aveau oamenii din clasa lor socială și, mai ales, aveau copii extrem de reușiți. Și, totuși, gândurile nostalgice își mai scoteau capul din când în când. Însă, așa cum am spus, niciodată nu poți știi ce se poate întâmpla într-o situație sau în alta. De unde să știe Radomir că dacă s-ar fi căsătorit cu Roberta, traiul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii nu ar fi împiedicat cumplitele evenimente? Și totuși, vechile duioase gânduri nostalgice își mai scoteau capul din când în când, mai ales pe măsură ce Radomir și Roberta îmbătrâneau lipsiți de griji 50. 113. Din Ghidul pentru onorații turiști dornici să viziteze frumusețile Republicii Democratice Vandana Broșura aceasta originală frumos ilustrată, se găsește editată
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mult moartă", Mia, sora lui Ionel, înecată la Snagov, "logodnica moartă" a lui Ștefan; logodnicul Agripinei este "un om care a murit de mult" etc. "Logodnica e, în același timp, Străina, cum o numește Generăleasa, nu numai în sensul distanței nostalgice pe care o impune asceza, dar mai ales al transcendenței pe care o simbolizează"626; în acest caz, supranumele este, mai mult decât în altă proză, un semn "al canalului comunicativ între "între dincoace și dincolo". Utilizând codul lecturii gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de-al doilea eșec al său. În Exerciții spirituale, Eliade propovăduia o adevărată religie în acest sens, tocmai ca refuz, ca apărare împotriva nostalgiei. El cerea omului să-și creeze o memorie impersonală, refuzându-și-o pe cea personală "sentimentală, nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
special care îl educă permanent în via-ța de fiecare zi. Bunul simț trebuie readus cât mai repede în opera de educație și în pregătirea creștină, ca un antidot contra procedurilor pedagogico-didactice excentrice și fără de măsură. Răsună ca plină de înțelepciune nostalgică exclamația dintr-una din Epigramele poetului italian Giuseppe Giusti (1809-1850): „Bunul simț, care a fost odată șef de școală, Acum, în numeroase școli, este de-a dreptul mort; Știința, fiica sa, l-a ucis ca să vadă cum era făcut”. Mai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vigoare atât în țară, cât și în străinătate, pentru publicarea acestor scrisori în ediția Polirom. În timp, reacția câtorva dintre decanii de vârstă ai studiilor deorientalistică și istorie a religiilor în secolul XX la lectura acestei corespondențe, prilej de amintiri nostalgice, critice sau reflecții obiective, au motivat în plus oportunitatea acestei editări. Omagiul meu îndatorat se îndreaptă în mod deosebit către domnii Carl-Martin Edsman (professor emeritus al Universității din Uppsala, catedra de istorie a religiilor de la Teologiska Fakultet), Philippe Gignoux (fost
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
întrebări Răspunsul la criză nu constă în denunțarea unor vinovați. Este vorba de revoluționarea cadrului de inteligibilitate, spune J. Attali. Atât timp cât analiza și acțiunea împotriva crizei sunt bazate, pentru dreapta, pe "necesitatea transpunerii principiilor liberalismului", și pentru stânga pe "orientarea nostalgică spre statul-providență", nu pot fi întreprinse acțiuni fezabile pentru depășirea crizei. Criza nu poate fi explicată doar prin opoziția între "clase sociale", deoarece mulți factori economici, sociali și politici au dus la întrepătrunderea categoriilor socioprofesionale. Criza nu poate fi explicată
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
practicile antreprenoriale din micile comunități. într-un asemenea proces vor trebui formate și activate alte abilități și conduite, pornind de la înțelegerea și asumarea viitoarei realități: "noi sîntem și ei". Prezumția omogenității va mai putea fi angajată numai în discursurile retrospective nostalgice ale celor care nu înțeleg încotro ne îndreptăm sau ale celor care, deloc inocent, doresc să valorifice politic temerile privitoare la "marea schimbare". Devenită în fond o unitate confederativă (cu toate provocările care decurg de aici asupra canonului fundamentelor sale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
rațiunile sale unei lumi pe care și-o imagina la început fără nici un principiu director. N-am putea, în orice caz, trece la consecințele care ne interesează fără a ne fi făcut o idee despre această nouă cucerire a spiritului nostalgic. Voi examina numai tema "Intenției", pusă în circulație de Husserl și de fenomenologi. De altminteri, am mai făcut aluzie la ea. Într-o primă etapă, metoda lui Husserl neagă demersul clasic al rațiunii. Vom repeta ceea ce am arătat mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
secrete, „sfera născătoare”, metaforă care atestă faptul că de astă dată geneza și perfecțiunea se confundă. Cu mai multă insistență, realitatea interioară este proiectată pe ecranul reprezentărilor onirice, reprezentări activate la început cu discreție, apoi cu ostentație chiar. Astfel, în Nostalgica triadă (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă incursiunile în „spațiile somnului”, viselor, care și-au făcut „biserică în carnea trupului”. Căile de acces sunt fântânile, iar „oglinzile întunecate” captează ceva din aceste lumi tainice, amplificându-le misterele și tensiunile. Exteriorizarea brutală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
lor, deodată posibilă. LUCIAN RAICU SCRIERI: Autoportret în august, pref. Matei Călinescu, București, 1962; Continentele ascunse, București, 1965; De dragoste de țară, București, 1967; Sfera gânditoare, București, 1967; Poezii, București, 1968; Spațiile somnului, București, 1969; Noblețe de stirpe, București, 1969; Nostalgica triadă, București, 1970; Cântece de stemă, București, 1971; Poezii, București, 1973; Miazănoaptea miresmelor, București, 1973; Zenit de anotimpuri, București, 1974; Sărbătorile anului, București, 1975; Descântece de gravitație, București, 1977; Sonete, București, 1978; Fantastica pădure, București, 1980; Alte sonete, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]