2,642 matches
-
expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni ale ființei
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni ale ființei. Melancolia nu e, însă, în jurnalul lui
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
răspundă Mircea Mihăieș în cărțile lui. De veghe în oglindă, de pildă, e o carte demnă de interes atât prin meditațiile eseistului asupra unor jurnale celebre (Stendhal, Tolstoi, Musil, Virgina Woolf, Gombrowicz, Gide, Camus, Maiorescu, Radu Petrescu), cât și prin notațiile jurnaliere proprii, ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează Senzații de hârtie. Aici trăirea se învecinează până la contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința, obligatoria dorință de a-și face din limbaj un instrument". Nu de puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească. Simplă mașină de transcris, el e martorul obiectiv, influențat numai de probele irefulabile, trecute prin filtrul neliniștei conștiinței. Din ce în ce mai neliniștite. Pas cu pas, notațiile cu caracter științific lasă locul decupărilor din ziare, furiei cotidianului, barbariei politice și absurdului joc de culise. Poetul se dă, cu tot mai mare decizie, la o parte (și ce e scriitorul, dacă nu una din imaginile poetului?) însingurat, sortit
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
menținerea, totuși, a pauzei între cuvinte, adică formele disjuncte se păsterază chiar dacă ritmul sau situația gramaticală cere eliziunea. Această pauză specială nu are reguli ci se face strict după voința autorului, după ce anume vrea el să comunice. Este prepoderent o notație paragramaticală - și nu credem că ține de scrisul propriu-zis ci mai degrabă de scrierea expresivă a poeziei. În cazul special al lui Eminescu, pauzele pentru apostrof nu sunt vizibile (sau sunt foarte greu detectabile) în manuscrise. Aranjarea textului în tipar
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
de la o ediție la alta: când mărind pauzele, când micșorându-le. Trebuie spus, totuși, că cel de-al treilea apostrof, acela pe care l-am numit mediu, nu se regăsește în ediții, ci doar în Convorbiri literare. Acest sistem de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc la pauză cerând forme conjuncte sudate cu accent pe -ă ca pentru
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
nuuu'l mai pot cere accent prelungit pe nu, muzical chiar, ca pentru o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul nopțile, cât despre ele. Sunt, repetăm, notații paragramaticale, adevărate indicații de lectură/recitare; țin de retorică, nu de scrierea propriu-zisă. Vorbeam despre schimbarea pauzei (apostrofului) de la Convorbiri literare la Timpul pentru Scrisoarea III. Doar un exemplu: Convorbiri au " - Da 'mpărate!" - Timpul are: " - Da'mpărate!" Fără pauză, ca
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
oarecum ca o răsuflare ușurată în chestiune. Să nu uităm, însă, că această reformă (al cărui articol al doilea 11) înlocuiește apostroful cu cratima) se face pentru scrierea comună; unul dintre scopurile ei imediate a fost dezanalfabetizarea. Scrierea poeziei, cu notațiile ei de retorică, a trebuit să fie coborâtă până la cea mai de jos treaptă a comunicării în virtutea unui așa-zis principiu al unității (de fapt, al uniformității - care nu e departe de "uniformă"). Nu este de înțeles, teoretic vorbind, de ce
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
de ei înșiși, dar spre utilitatea certă a celor ce vor încerca să fixeze epoca în curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al treilea - și el decisiv - impuls, cel venit dinspre algebra barbiană a viziunii, primită prin
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
și de ,era ticăloșilor" în care le-a publicat: iată un mod de a proceda care denotă, în ultimă instanță, nesiguranță critică. Neîncredere în propriile resurse. La un capăt al lecturii întreprinse de George Geacăr găsim destule observații fine și notații inteligente, cum ar fi, de exemplu, aceea că în Moromeții, II, procesul de comunizare a satului românesc ,este coborât la scara înțelegerii sensibile, la consecințele lui asupra individului. El este deturnat de la sensul politic, primind alte conotații: lupta dintre mentalitățile
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
după noi, adnotări redacționale lipsesc. Să înțeleagă fiecare cititor ce vrea și ce-i place. Să ia, eventual, drept bune și adevărate spusele despre unul sau altul ale pătimașului autor al Groapei. Și, măcar de ne-ar fi descoperit, aceste notații intime, un Eugen Barbu necunoscut, mai altfel, fie și întrucâtva, decât acela pe care toată lumea îl cunoaște. Nici vorbă de așa ceva. îl aflăm acolo, din păcate, pe același Eugen Barbu, știut și răsștiut, adică ranchiunos, poltron, ahtiat după bârfe, grobian
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
a românilor din zonă, participând la expoziții, șezători literare, lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, tabere de creație etc. Experiență să de participanta la tabăra de pictură de la Lăpușna, din zona Munților Gurghiului, este transpusa scriptic într-un caiet de notații, intitulat „Jurnalul de la Lăpușna” (ed. Nico, 2010), ilustrând modul ei de a vedea lumea, de a participa la viață micului grup de acolo și, în fond, de a rămâne în priză, conectată la scrisul zilnic, exersându-și simțul de observație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nesfîrșite ghinioane, nenumărate poeme despre păsări ș.a.m.d. Aici se află marele oximoron intern al acestei poezii: ea ne prezintă enunțul liniar ca o simplă poveste, dar interiorul poemului este un arc încordat, pe care nici finalurile ,stinse" sau notațiile cu vag aer anecdotic nu-l eliberează. Spectacolul animat al serii, gălăgia auzită prin fereastra deschisă, omul întins pe pat dându-și seama că doar gândul la moarte îl mai ține în viață, în viața care a trecut - iată cadrul
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
pe o povară". Și iar: ,Jurnalul, ce deșertăciune! Conviețuiesc cu el de patruzeci de ani, o căsătorie jalnică, uzată." De unde problema continuării. în timpul comunismului ,scriam cu disperare, sub ghilotină, purtam în mine (inconștient) seducția delincvenței, a fructului oprit, a riscului. Notațiile, astăzi, au devenit un fel de contabilitate puerilă, un gest futil, mi-e jenă să recitesc o însemnare din săptămânile trecute, realitatea e că nu mai am proiecte, nici visuri, m-am cantonat într-un trecut penibil." în fapt, pretențiile
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
m-am cantonat într-un trecut penibil." în fapt, pretențiile sunt foarte mari. Cu asemenea tăiș și Jurnalul lui Petru Comarnescu arată ,arid, lipsit de nerv. Eroul își ascunde cu iscusință blestemul cu care l-au hărăzit ursitele. în rest - notații strălucite - pe alocuri, panseuri docte, erudiție. L-am cunoscut în epoca ŤRelațiiť (Institutul, n.n.) ciufut, ursuz, coleric, insipid". Oare ce ar trebui mai mult? Dragonul lui Ion Negoițescu îl duce cu gândul la un autoportret cu mască, Lupul și catedrala
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
mai degrabă sporadice. Există ani întregi care beneficiază de una sau două însemnări, a căror pondere în volum nu depășește două file. Singura constantă în volum este comemorarea anuală a morții fostului ei soț, Ali (Al. I. Ștefănescu). Multe dintre notații sînt atît de personale încît nu au nici un fel de relevanță pentru un cititor care nu cunoaște foarte bine persoanele din anturajul scriitoarei: ,M-am revăzut cu Bissy Roman, această făptură inconfundabilă, sclipind de strassuri și de vitalitate" sau ,Yvonne
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
două energii turbionare pentru care creativitatea și sexualitatea se identifică deopotrivă voinței de putere și conștiinței eșecului: politic și național la Eliade (care scrie în plină forță fizică și intelectuală), național, european și erotic la Drieu (care-și dezlănțuie fluidul notațiilor cînd se află în pragul impotenței și al dezarticulării ființei)." Iar articolele care merită să fie pomenite din acest număr al ID-ului sînt multe și consistente, de aceea cel mai bine este că fiecare cititor să le străbată cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
De această dată, nu mai există o distanță între autor și personajele sale, ci între ipostazele diferite ale celui dintâi. Paul este totodată actant și narator al poveștii, al cronicii pe care o trăiește și o scrie deopotrivă. Avantajele genului (notația directă, dezlegată de pactul ficțiunii omogene, impredictibilitatea episoadelor, asociațiile mai libere pe care diaristul și le îngăduie) sunt speculate de autorul de pe copertă, "colecționar de tipuri umane", dar preocupat în chip vizibil de o anume figură feminină. Este roșcata Norma
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
V. Voiculescu. Prin portretele pe care le creionează și întîmplările pe care le descrie, Valeriu Anania completează paginile de istorie literară, dă viață chipurilor unor autori despre care, în general, se știu puține lucruri dincolo de propriile lor opere și de notațiile lapidare din articolele de dicționar. Mărturia nemediată a unui om care i-a fost elev lui Anton Holban și care s-a bucurat de prețuirea lui Tudor Arghezi nu poate decât să emoționeze și să incite în cel mai înalt
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
spirit preceptele acestea? Cam un sfert. Adică exact spațiul ocupat de cel de-al treilea ciclu, Un fel de psalmi. Dispuse în versete (într-un fel de versete), poemele de aici sunt, așa zicând, și cele mai greu accesibile sensibilității. Notația nu e lipsită de fulgurații și amănunțimi, dar volatilitatea conceptuală le face, pe acestea, inobservabile. În ansamblul volumului, Psalmii apar ca o sincopă: „ Această stare de rău, gol de cuvinte, o sete neclară, ca o jenă în trup, un inconfort
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
cartier muncitoresc o/portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată/cînd intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină/ciudata familiaritate a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
episcopatului său, adică după anul 1030, când Cenadul devenise reședință episcopală. Între secetoasa vară 1044... Pentru a răspunde la întrebarea când a fost scris tratatul Deliberatio avem la îndemână însemnările autobiografice diseminate prin întreg cuprinsul scrierii gerardiene. Două astfel de notații, una din capitolul liminar, alta din capitolul II, ambele vorbind despre același fenomen meteorologic, pot indica cu precizie momentul când a început Gerard lucrul la tratatul său. În cele două capitole se vorbește de o „caniculă nefirească” (caumatis improbitas), suficient
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]