57,942 matches
-
e prea tîrziu pentru o asemenea ediție științifică de anvergură, reluînd materia celor cincisprezece volume apărute. Așa a fost, atunci, în 1960, cînd s-au pornit edițiile necritice ale lui Arghezi (Scrieri), Eftimiu, Agârbiceanu, Călinescu, Musatescu, Peltz, Perpessicius. A fost, notez acum retrospectiv, o gravă eroare editorială, aceste ediții trebuind să aibă obligatoriu regimul edițiilor critice, chiar dacă scrierile, prea multe, si denivelate ale lui Agârbiceanu, Eftimiu, Musatescu, Peltz ar fi meritat, valoric vorbind, o ediție critică integrală. Așa se face că
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
Rosetti, devenit, apoi, coleg de partid cu autorul nostru. D-nii Stancu Ilin și Ionel Oprișan au alcătuit o foarte bună ediție, cu tot aparatul critic final necesar. E un merit care nu va putea fi niciodată îndeajuns lăudat. Și, să notez, e aproape o minune că în aceste vremuri de vrăjmașa tranziție (care, de fapt, nu știe nimeni cînd se va fi încheiat) poate apărea o astfel de ediție critică, restituind toată creația literară a marelui Hașdeu. B.P.Hasdeu, Opere, vol
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
odios (a fost și adversarul implacabil al Junimii) merită o astfel de evocare romanesca. Pretinzîndu-se mare istoric, (n-a fost, el, contemporanul lui Hașdeu; de pe urma să n-a rămas nimic iar a sa Istorie a românilor e, azi, inutilizabila. Să notez și observația autorului nostru că mai toți acești eroi din elită liberală au fost înmormîntați la cimitirul Belu, cimitir creat - lucrul merită a fi reținut chiar dacă nu-l pomenește dl. Rădulescu - pe un teren imens donat municipalității bucureștene de un
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
Z. Ornea În 1943 filosoful Const. Rădulescu-Motru a început să țină un jurnal, care, de abia în 1991, a ajuns la Bibliotecă Academiei. L-a intitulat Revizuiri și adăugiri, avînd intenția să noteze, aici, eventualele tentative de reevaluare a unor lucrări sau opinii. Primele două volume ale acestui jurnal (pentru anii 1943 și 1944) au apărut în ultimii ani, cel de al treilea (cuprinzînd însemnările anului 1945) n-a apărut încă. În schimb
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
blid de linte, după cum spune și Biblia , o mină de fii nelegiuiți ai neamului românesc, pentru a rămîne în funcții de miniștri, vînd rușilor toate resursele prin care România și-ar fi putut reclădi edificiul sau politico-economic dinainte de război". A notat scrupulos, pe masura ce le află, toate vexațiunile puterii ocupante, constatînd, cu regret, neputința în care se complăceau, la noi, anglo-americanii. A intuit că și Conferință miniștrilor de Externe ai fostelor puteri aliate de la Moscova față de agresivitatea comportării sovieticilor în România, cu
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
care, avînd o tipografie, speră, naiv, să o transforme într-o cetățuie a rezistenței împotriva comunismului. De aceea, deși era conștient de mediocritatea plata a lui Toroutiu, s-a bătut să fie ales academician împotriva lui... Arghezi, ("Eu am susținut, nota el la 24 mai 1947, dimpotrivă că pentru a fi membru al Academiei se cere în primul rînd de la candidat a fi reprezentantul unei sănătoase direcții culturale și, mai ales, a nu-și fi dobîndit celebritatea prin utilizarea pornografiei!"). De
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
soarele de noi/ noi nu ne bucurăm de nimic", cel care îi pierduse "pe toți ai mei, pe toți/ ai pământului în care m-am născut/ și câteodată propria-mi viața/ în care nu mai știam ce însemn", scribul care notă "Poate că lucrurile pe care nu le-am cunoscut/ sunt la fel de murdare" așteaptă de la mărinimia juriului. Acesta cântărește foile. Pe una din ele stă așternut: "toți abandonau/ am vrut să ajung în finala/ dar m-am împiedicat în proprii mei
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
performanța din anii treizeci din țară, cărțile sale beletristice neîntrunind sufragiile. Ba chiar romanul Noaptea de Sînziene fiind, estetic vorbind, un eșec notabil, deși autorul continua să creadă că e capodopera sa. Memoria îl înșela pe autorul nostru și cînd notează "cu mare precizie" că în vara lui 1938, întîlnindu-se cu Cioran, ca doi noctambuli singuratici pe un bulevard bucureștean, autorul Schimbării la față a României i-ar fi spus că, aici, în România, nu se poate crea nimic valabil, condamnați
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
lui Enescu apărută ca o izbăvire". Iar în Ison II, faptul că "Niculescu poziționează contrastant elementele fundamentale ale muzicii", anume "melodia, armonia, ritmul; ia naștere un studiu de sonorități al cărui farmec se transmite direct". Iar în privința realizării propriu-zise, se notează că "bucureștenii au dovedit, din plin, cultură a sonorităților, cunoaștere stilistică și plăcere de a cânta", aspecte "valorificate mai ales în părțile poetice, lente, ale Suitei a II-a, a compozitorului național român George Enescu". Iar "Horia Andreescu, aidoma unui
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
a observat faptul potrivit căruia "Corniștilor trebuie să le reproșăm o dispoziție cam labilă", iar flautiștilor - adăugăm noi, - conform audiției radiofonice - o anume derută în lucrarea Ison II. Neîndoielnic, mai multă ordine ar prinde bine în partida suflătorilor. Am mai notat acest lucru. Sunt mentalități ce trebuie îmbunătățite, sunt conduite ce trebuie ameliorate. Contăm prea mult pe eficiența muncii în asalt și inspirația de ultimă oră. Este poate un secret incomod faptul că lucrul separat, pe partidele orchestrei, evaluările profesionale periodice
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
ar spune Arghezi), într-o tonalitate voit scăzută, surdinizată, pentru ca dramatismul stării să se insinueze mai limpede. Inadecvarea e termenul cheie al primei pagini: "...încît îmi închipui o clipă că ar trebui să țin un astfel de jurnal abstract, să notez schimbările intime ale gîndului și-ale percepțiilor generale asupra lumii, reveria lucidă a păianjenului deviind de la geometria pînzei nu din cauza alterării substanței țesătoare, ci din cauza neadecvării la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
este același. După cum reiese din cele 468 de pagini de manuscris care formează caietul editat de Manuscriptum, Cristian Popescu studia atent lumea, își supraveghea propria viață sufletească, experimenta posibilitățile cuvintelor limbii române, încerca să se exprime prin intermediul unor desene, își nota titlurile unor viitoare scrieri. Caietul reprezintă documentul explorării a tot ceea ce poate deveni poezie. Nu este vorba doar de prozaica existență a familiei Popescu, a cărei convertire în poezie este deja binecunoscută ("Toată familia mea benchetuiește la local familial. Bere
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
cunoscuți de-ai săi erau studenți și l-au înscris în societățile studențești, plătin-du-i (retrospectiv) și cotizația încă din februarie 1869. Șerban a stăruit efectiv pe lîngă părintele său să-l întrețină pe Mihai la studii superioare, iar poetul a notat despre tatăl său: "...oarecare nobleță de inimă, nu i-am putut niciodată disputa, și el a voit să-mi dea pentru abnegațiunea mea o satisfacere în înțelesul splendid, trimițîndu-mă în străinătate pentru cîțiva ani." Lui Șerban, Mihai i-a rămas
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
amestec, specific profesorului, de severă erudiție ardelenească și de imaginație meridională, nemaiîntîlnit la predecesorii lor. în puteai observa cum un spirit călinescian, liber și inventiv, se grefa pe o formație central-europeană de care Clujul nu dusese lipsă. Ar fi de notat în treacăt faptul că și la Blaga, mai devreme, deschiderea spre modernitate și spre Occident n-a venit de la început și că ea a corectat o înclinație nativă spre tradiția locală, creînd un anumit conflict, rezolvat, cel puțin stilistic, în favoarea
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
unui colaborator "să termine odată cu recenziunea Țintei că și așa nu e nimica nou întrînsa". Oricum, izbutise să-și publice broșura scrisă în temniță și se așteptase să trezească intens și sămînță de dezbateri. În iulie 1895 e bucuros să noteze: "De la "România jună" am primit mulțumiri pentru opul La țintă. De altcum notez că mulțumire și felicitări am mai primit pentru meditațiune apolitică de la singurateci cu mai multă însuflețire și laude decît frazele măiestre din Tribuna". Militantismul său nu încetase
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
nou întrînsa". Oricum, izbutise să-și publice broșura scrisă în temniță și se așteptase să trezească intens și sămînță de dezbateri. În iulie 1895 e bucuros să noteze: "De la "România jună" am primit mulțumiri pentru opul La țintă. De altcum notez că mulțumire și felicitări am mai primit pentru meditațiune apolitică de la singurateci cu mai multă însuflețire și laude decît frazele măiestre din Tribuna". Militantismul său nu încetase cu totul. Se consuma, (cel puțin așa reiese din acest jurnal de bătrînețe
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
Conzistor și alerg în toate părțile unde trebuie în afaceri publice fără de nici o remunerație, ba de imputări de la familie că alții au și nu fac nimic și ei să sufere pentru bunătatea mea". E dezamăgit, în noiembrie 1897, și o notează în jurnal, de gafa lui D.A. Sturdza, premierul României, de a-l fi decorat (în urma unui tabel alcătuit de Ministerul de Externe al Austro-Ungariei) pe Jeszenski Sandor (procuror în procesul memorandiștilor) cu Coroana României în timpul vizitei regelui Carol la Viena
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
respectat criteriile, anunțate în nota asupra ediției, pentru transcrierea textului, găsind, la lectură, păstrat pînă și pe u final (voiu e aici frecvent utilizat). Se poate, apoi, lesne detecta în studiul introductiv, limbajul de lemn, propozițiile pe care le-am notat neîngăduindu-mi spațiul să le reproduc. Nu era necesar ca nota asupra ediției să fie reprodusă în traducerea a patru limbi! Un mișcător cuvînt înainte semnează mitropolitul Antonie Plămădeală. Ediția, dincolo de unele cusururi semnalate, e o realizare de prestigiu și
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
pentru libertate și a patriotismului duse până la sacrificiul propriei vieți. " Din capul locului îmi pusesem în gând să nu mă predau viu în mâinile lor. Nu puteam să concep cum aș fi stat eu cu capul plecat în fața gunoaielor societății", notează undeva Oliviu Beldeanu. Organizator al luptei de partizani din munți, acest tânăr curajos a trecut prin cele mai terifiante întâmplări posibile. A hărțuit trupele de securitate puse pe urmele tinerilor partizani, a organizat sabotaje, a făcut închisoare, a suportat torturi
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
februarie 1946, a avut loc ședința de constituire a cercului "Prietenii lui E. Lovinescu". Transcriind o pagină din jurnal, autoarea menționează prezența a 130 persoane, din cameră pînă pe scara apartamentului de pe Bd. Elisabeta, tot lume distinsă, aprobîndu-se statutul. Dar, notează autoarea, "independent de toate omagiile și încercările de a-i duce mai departe "direcția" literară, fotoliul tatei de la birou rămîne iremediabil gol. Toată agitația din jur nu mă îndreaptă decît spre această irecuperabilă absență". Cenaclul, deși funcționa, începuse să deranjeze
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
de pe jos, să ne ridicăm cărțile, să ne plîngem amicii terciuiți și să ne bocim orașul". Cînd, în aprilie 1978, dl Ion Simuț i-a trimis o ediție Agârbiceanu, prefațată de d-sa, Paul Georgescu i-a răspuns a multumire, notînd, în misivă, gînduri și opinii interesante despre proza lui Agârbiceanu, Sadoveanu, Hogaș. În următoarea scrisoare, a treia, datată 5 iulie 1978, cum interlocutorul absolvise facultatea și dorea să se rostuiască (dar avea puține șanse) la Cluj, Paul Georgescu notează: "a
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
multumire, notînd, în misivă, gînduri și opinii interesante despre proza lui Agârbiceanu, Sadoveanu, Hogaș. În următoarea scrisoare, a treia, datată 5 iulie 1978, cum interlocutorul absolvise facultatea și dorea să se rostuiască (dar avea puține șanse) la Cluj, Paul Georgescu notează: "a fi intelectual nu e o profesie, ci o calitate" și se arată încîntat de faptul că interlocutorul său a scris un eseu polemic față de studiul despre Sadoveanu din Polivalența necesară. Apoi îi comunică - asemenea unui convorbitor matur - dificultățile sale
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
convorbitor matur - dificultățile sale de a fi simultan critic literar și prozator, sfătuindu-l pe corespondent să-și publice el eseul polemic, nemaiașteptînd eseul lui Paul Georgescu tot despre tragicul lui Sadoveanu. Și amplele considerații filosofice și de teorie literară notate în lunga scrisoare îngăduie, azi, editorului, să constate, în notă, "sensul profund stimulator pe care îl căpătase corespondența mea cu Paul Georgescu". Urmează o pauză de vreo doi ani, în urma unei scrisori a dlui Ion Simuț, Paul Georgescu îi răspunde
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
în chip normal. Dacă în lumea aceasta, a experienței noastre, n-ar exista anormalități, n-ar fi nevoie de justificare; justificarea este însăși legea ei de existență. Adică, însăși anormalitatea este o realitate a experienței mele". Ar fi trebuit să notez mai înainte că și în acest curs de metafizică, în care prelegerile sînt denumite "convorbiri" aflăm mostre edificatoare ale sistemei sale maieutice de oralitate apăsată de predare ("Va să zică, vedeți d-voastră, ființa în genere, ființa ca atare, este, ca să zic
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
zac și azi prin satele Europei. Am văzut cîteva și prin România, mai ales în Banat, purtînd încă semnul vechi al Uzinei: un cap de căprior. E ca într-o societate utopică. Așa cum ar dori... (șters, dar este sigur că, notînd acestea în America, scrisesem rușii). Utopia. Ce visau ei (rușii n.n.) și ce realizaseră deja americanii fără nici un fel de ideologie sau propagandă, (ultima frază adăugată azi, nu figura din cauza cenzurii. Dar am regîndit-o, azi, e sigur că la asta
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]