745 matches
-
totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în străinătate și promovarea în România a literaturii moderne - autentic novatoare - din afară (acel „curent salubru și înviorător”). Nu e vorba doar de literatura școlilor avangardiste. Autori precum James Joyce, Edgar Lee Masters, Francis Scott Fitzgerald, George Bernard Shaw, Sigrid Unsted, Ramon Gomez de la Serna, Miguel de Unamuno, Maxim Gorki, Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44). Tatonările pregătitoare se încheie, iar revista intră într-o nouă fază de activitate. Constructivismul sincretic și ecumenismul avangardist (1924-1927) Cea de-a doua etapă importantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să rămînă obiectul reporterilor iscusiți”, „Să ne ucidem morții!”), în totului tot manifestul fiind unui „de sinteză”: Futurismul e accesat întru combaterea trecutului expirat, constructivismul - întru construirea viitorului luminos. În faza „activismului artistic”, Contimporanul va populariza — oarecum nediscriminativ — toate orientările novatoare europene, chiar dacă ponderea dominantă o va reprezinta constructivismul abstracționist, purist și nonfigurativ. În această etapă, poetul-fanion al grupării este Ion Barbu, care își publică în Contimporanul aproape toate textele care vor face parte, în 1930, din volumul Joc secund, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci, Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault, André Breton, Georges Linze, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ludwig Kassak, Tàmas Aladar, Serghei Esenin, Scarlat Callimachi — un adevărat cocktail reprezentînd tendințele „novatoare” ale momentului. Manifestarea a fost deschisă de către Eugen Filotti, directorul noii serii a Cuvîntului liber, om de stînga și prieten apropiat al lui Ion Vinea. Pe durata expoziției (care s-a bucurat de ecouri favorabile în presa culturală a vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să mai fie în „avangardă”. Ca și Futurismul de altfel, academizat și fascizat... Maurul își făcuse datoria, profețiile dintîi fuseseră îndeplinite. Vocile reprezentanților „tinerei generații” își fac tot mai des auzită vocea în paginile revistei, fiind receptate, probabil, ca tendințe „novatoare” de către Vinea & Co, pe fondul creșterii seducției orientalismelor și arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar adevăratul purtător de cuvînt al Contimporanului devine, în această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adversara unu, minimalizată prin calificativul lapidar „de prozelitism”. Înainte-mergător și portdrapel al artei noi, Contimporanul se prezintă și drept principalul promotor al acesteia în rîndul publicului. Bilanțul expozițiilor personale și colective (al „realizărilor” grupării) pune în evidență faptul că influența novatoare a Contimporanului nu s-a manifestat atît în plan literar, cît mai ales în artele vizuale (pictură, sculptură, arhitectură, artă decorativă). De altfel, principalul teoretician, animator și organizator al grupării nu a fost un scriitor (boem și risipitor, Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoria și aventura acestei idei fixe, fecunde. Un act de bovarism, desigur”. Abia după război - consideră Ion Vinea - apare cu adevărat, sub presiunea „stilului nou al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Coranul, Talmudul, toate lucrările filozofice de la Platon, Descartes, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Spencer, Soloviov, Mach, Taine, Carlyle, ca și biografiile lor”. Independență, eclectism... Încă o dată, Contimporanul nu e o publicație dogmatică; este o revistă independentă, sensibilă la toate variațiile de sensibilitate novatoare, fie că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele cu tentă marxizantă și discret antimonarhică sau campaniile la adresa „huliganismelor” xenofobe și antisemite, treptat, diversitatea ideologică - nu numai estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Ecouri maghiare Despre relații mai apropiate ale avangardei românești cu cea maghiară putem vorbi, cu adevărat, numai la Contimporanul, în parte grație relațiilor celor doi lideri ai acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetici teatrale Încercările avangardei românești din anii ’20 de a revoluționa teatrul au rămas, în general, la stadiul de bune intenții. Dincolo de nivelul textelor programatice cu caracter de manifest, al comentariilor vitriolante împotriva teatrului „anchilozat” sau al comentariilor privind esteticile novatoare europene, unele inițiative practice au existat. Oricît de efemere și de eclectice, grupări precum „Poesis” sau „Insula” au avut meritul de a reuni numeroși artiști de seamă ai scenei românești, întreținînd un climat de efervescență favorabil înnoirii creative. Printre animatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artiștii timpului. Perdele, reflectoare, păpuși, sfori, oameni, fonograf - iată mijloacele. În numărul următor vom da scenariul unei pantomime co-op” (nr. 50-51). Însă promisiunea va rămîne... promisiune: prommettre c’est noble, tenir c’est bourgeois. Deschiderea către toate formele de expresie novatoare în domeniul teatrului e constantă la Contimporanul. În nr. 49 este semnalat „Catalogue-Programme-Almanach al expoziției internaționale a nouei tehnice teatrale la Viena”, editat de Friedrich Kessler cu colaborarea lui Fernand Leger, Herwarth Walden, F.T. Marinetti, K. Schwitters, I. Goll, Prampolini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic „Insula”, Perpessicius a fost, practic, singurul critic interbelic important privit cu simpatie în mediile avangardiste. Brăilean, ca și Nae Ionescu;i Mihail Sebastian, viitorii colegi de la Cuvîntul anilor ’20, Dumitru Panaitescu a „intrat în literatură” alături de scriitorii grupărilor simboliste, novatoare; susținuse în 1910, la bacalaureat, o disertație despre poezia lui Ion Minulescu; audiase prelegerile despre literaturile romanice moderne ale lui Ovid Densusianu (despre influența lor formativă va mărturisi în reptate rînduri mai tîrziu); debutase ca poet în nr. 7-8 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
început sub semnul nevoii de sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare, evident ostilă - drept esența însăși a modernității artistice și a noului „saeculum”. Toți trei fac legătura între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei frunze sau structurile cristalelor seamănă cu rezultatele exercițiilor practicate asupra unor elemente grafice pure precum punctul, linia etc., sau dacă fotografiile la microscop ale formelor vegetale sau minerale pot fi comparate cu opere picturale, mai ales dintre cele mai novatoare, aceasta nu demonstrează că domeniul științei se suprapune, măcar parțial, cu cel al artei, adică cu cel al sensibilității și al vieții. Dimpotrivă chiar: aceste reproduceri de structuri cristaline, vegetale sau de alt fel au o valoare estetică nu pentru că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dacă o raportăm la seria lucrărilor care au precedat-o sau la cele care o vor urma. Aerul de studiu executat În liniște poartă amprenta operelor solide din muzee cât și suflul nou al experiențelor postimpresioniste, menținând În echilibru pornirile novatoare cu propria-i inteligență plastică. Asemenea lui Poussin și Manet, utilizând În beneficiul picturii lor capodoperele din muzee, Ziffer ține să introducă la rându-i În spațiul său plastic o reproducere după Veneziano, În stânga fundalului acestui tablou. La aceeași metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Frazele lui șocante fac epocă: „În anul În care l-am ucis pe bietul meu tată”, „E tocmai ce doream: un mușchi fraged ca un creier de copil”. Și totuși, truda fiecărui vers, a fiecărui rând, o operă cu totul novatoare sunt rodul unui geniu ce țâșnește prin toți porii, În schimbul căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși concepția artei, el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire și Încheind cu Proust. Poate un scriitor genial să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ansamblu asupra istoriei artelor până în prezent, putem constata că unele din operele de artă criticate de Nordau au rămas în istoria culturii ca repere artistice unice, incontestabile, de o valoare remarcabilă și reală, iar apariția lor au fost considerate fenomene novatoare, marcante ce au revoluționat cursul evoluției cultural-artistice. Pe de altă parte, înclinăm să credem că exagerările lui Nordau erau bine intenționate, autorul având un remarcabil control al obiectivității concepțiilor sale, dar că voit, prin exagerarea manifestărilor defectuase, a dorit să
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ref id="1"> 1 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe , Ed itura Minerva, București , 1981, p . 69 . </ref> CREZUL LITERAR CONCEPTE-CHEIE ALE TEORIILOR CAMILPETRESCIENE Prin puterea de creație și preocuparea consecventă de teoretizare a actului creator, Camil Petrescu a adus contribuții novatoare în poezie, în tehnica romanului și în dramaturgia românească. Concepția sa referitoare la literatură este descoperită în articole și studii, în conferința " Noua structură și opera lui Marcel Proust" apărută în volumul "Teze și antiteze", precum și eseul postum " Note despre
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de toate cuvântul, deschid porțile visului și ale imaginației. Nu erau numite toate aceste sloganuri, care au acoperit atunci zidurile Parisului, "flori de mai", ca o aluzie la cele "o sută de flori" ale Marelui Pas Înainte, simboluri ale ideilor novatoare în care Mao își punea toate speranțele? Ca o aluzie, în egală măsură, la reîntinerirea și poezia pe care primăvara le aduce negreșit cu sine? Știau oare studenții din Mai '68 cu exactitate ce semnificație aveau cuvintele acestea? Sau se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ioase confirm�nd distinc?ia de fapt ce se stabilise �ntre �nv???m�nt ?i cercetare. Pentru a scoate cercetarea din confiden?ialitate el contribuie la crearea ?colii practice de �nalte studii (1868) cu o structur? ?i o func?ionare novatoare. [ Verger ?.a., 1986] Principiile de organizare a EPHE (?coală practic? de �nalte studii) Una dintre marile nouț??i ale acestei institu?îi a fost aceea c? nu se baza pe o ierarhie fixat? dinainte. Pentru a face parte din corpul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dat toat? amploarea atunci c�nd ?i Florian Znaniecki avea s?-?i dea concursul. Small a contat mult ?i pe Charles Ellwood ?i pe Edward Hayes care s-au f?cut cunoscu?i mai ț�rziu prin lucr?rile lor novatoare �n domeniul psihosociologiei. Profesor atent, av�nd grij? s?-?i �nzestreze studen?îi cu solide referin?e teoretice ?i instrumente metodologice direct utilizabile, el a publicat �mpreun? cu George Vincent (1894) un manual, primul dintr-o lung? serie, din care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
face ca numărul temelor și obiectivelor cercetate să crească o dată cu numărul de teorii luate în considerare. Continuînd raționamentul, cu cît un fenomen este abordat din mai multe perspective, cu atît înțelegerea acestuia poate deveni mai clară. Desigur, o unică perspectivă, novatoare și puternică (ca, de exemplu, psihanaliza sau feminismul), poate fi mult mai utilă în explicarea și înțelegerea anumitor fenomene decît o combinație eclectică de perspective multiple, dar asociind abordări influente precum marxismul, feminismul, post-structuralismul și alte viziuni teoretice contemporane, se
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]