1,660 matches
-
strigat biruinței, dar nu m-a auzit, avea ecou de fier ruginit. Două rădăcini s-au îmbrățișat într-o consoană și o vocală în care am pus apostrof. În ziua ce va veni o să stau de pază", mi-am zis. Nuferii mei mă mint. Pe pragul în formă de cerc, un semn de întrebare se plimbă. La brâu are flori de secunde. Amurgul este parfum de praf. Mi-am înregistrat izvorul în catalogul de stări. Se pierde însă în busola agățată
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
cea mai mare ușurință, lăsând să se rostogolească metaforele menite să creeze o punte între ea și cititor Versurile devin memorabile datorită simplității exprimării și a muzicalității născute din bună stăpânire a versificației: “Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire,/ Din nuferi - gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e amăgire,/ Mi-e dor de-o oază de sinceritate” (Caut în mine liniștea râvnita). Pe masura ce exercițiul scrisului se impune, poeta devine tot mai profundă, metaforele tot mai cuprinzătoare, numărul poeziilor tot mai mare
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
desenez vise ... Văd un curcubeu de zâmbete ce stă deasupra unui lac format din toate jocurile copilăriei care îmi sunt prietenii. Și cei mai buni încă. Dulci amintiri ce fug pe strune de vioară, se adună că un mănunchi de nuferi în mâinile- i catifelate de copil. Cu pași mărunți, timizi, plutesc sfios spre Ea . Crampei de răi, o lume de vis unde mă legăn lung în mâinile senine ale mamei. Zâmbetul cald al soarelui șoptește dulci promisiuni florilor împovărate cu
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind ca un nufăr sălbatic. Cerul se legăna în jurul lor, apa rîului fierbea de emoția neașteptată, și creația renăștea iarăși, din ea însăși, inundată de fericire. Mancuse își dorea în acele clipe ca eternitatea să-l încremenască în acea stare eternă a dăruirii depline
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
fixat hotărât privirea-mi tulbure pe discul de foc, rugându-l să-mi trimită o rază... Mai înainte de a înțelege ceva, am primit Lumina! O lumină puternică, înmănuncheată în steluțe cu petale albe și roz ce acopereau pământul. Cireși și nuferi, caiși și magnolii, se culcau pe țărâna de sub picioare învăluind-o cu Lumină. Drumul de țară se destrăma îndemnându-mă să urc serpentine străjuite de verdele crud izvorât din coroane înalte, părând să coboare din albastrul senin al înălțimilor... Iar
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
la stările de grație ale iubirii, dar nu avusese parte decît de orgolioși și infatuați, care își mascau ratările interioare și nerealizările sociale prin vulgaritatea cu care o tratau pe ea, de parcă își ștergeau tălpile bocancilor pe o floare de nufăr ... Primul băiat intrase în viața ei aproape pe nesimțite, îl plăcuse, era adevărat, dar nu atît de mult încît să se îndrăgostească de el - gemea ea prin somn, dar Mancuse, de la fereastră, nu auzea nimic, el însuși trebuia să-și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
auriu se toarce tocmai în Japonia, dacă îi rîcîi auriul cu unghia rămîne un miez maroniu, urît la culoare (doamne, ce expresie!) și verdele de smarald stă bine lîngă celelalte culori, roșul ca frunza și albastrul din lacurile pline de nuferi. Ce să facă, este singură și după treizeci și cinci de ani de muncă are pensia neîndestulătoare, cu care abia își acoperă becul chior din cameră. Nu radio, nu televizor, ea își țese lumina ochilor în acele desene demențial de armonioase, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
din degete îmi ieșeau flăcări. Maci zdrențuiți în roșu intens clocoteau în seva rădăcinilor cu aromă de cântec special pentru tămăduirea notelor de suflet pe scara inimii. Am avut tendința să îngenunchez dar am simțit o lumină verzuie alunecând printre nuferi. Era femeia-lebădă plutind în oglinda cerului, dând autograf pe stele desenate de alte femei. - Aici înfloresc legămintele într-un altar subacvatic construit din pietre de moară cu figuri de zahăr! O galerie de artă invizibilă, înlănțuită în simboluri nedefinite - mi-
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AȘTEPTÂND Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 477 din 21 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului așteptând Din toate apele lumii am evadat pentru o clipă ca să simt în mine gustului tău de femeie. Nuferii înfloriseră prin roua stelelor și-n corolele lor ne-așternusem pat de lumină. Mi-ai dat atunci diminețile tale îmbrăcate în șoaptele cerului și, prăvălit în mine, m-am întors în cuvânt, unde iubirea mai este încă fecioară. Ți-am
AŞTEPTÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357692_a_359021]
-
Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cum înfloresc din nori migdale Stropite cu polen de vis... Chemări din puncte cardinale Adie-n lacrimi de cais. Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind, Crepuscul de lumină vie În podul palmei strălucind. Poteci de crini din alte lumi Refac ades prin ochi de mag, Înmuguresc în timp ce dormi, Te-ating o clipă, îmi ești drag! Stea de safir îți dăruiesc, Culegi nectar din
PARFUM DE VIS de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357728_a_359057]
-
iluzii. ATUNCI AI SĂ ȘTII... Ai pus vreodată urechea la pământ să auzi cum crește iarba? Ai lipit vreodată gând lângă gând pentru a mă naște în spatele pleoapelor? Ai băut vreodată din izvorul ce curge către munte? Ai adunat vreodată nuferi crescuți pe ape înghețate? Atunci... poate, ai să știi de am fost... de mai sunt... de voi mai fi !... copyro: viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Atunci ai să știi... / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1658, Anul V, 16
ATUNCI AI SĂ ŞTII... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357744_a_359073]
-
moară-n tine. Pentru o clipă, omule, ai putea să zbori, Dacă tu ai ști să învingi răul prin bine. Adăpostește-te la umbra falnicului adevăr Când cu minciuni te pârjolește viața ... Nu uita!În noroi crește cel mai frumos nufăr Culege-l prin ruga sfântă și roua de speranță! Dacă un ultim vis arde în tine mocnit, Amintește-ți că el se întreține prin iubire. Spală-ți regretele în marea de zenit ... Și lasă-ți durerea pe o aripă de
CERUL PLÂNGE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344596_a_345925]
-
curajul de a puncta cu larghețe faptul că libertatea de comunicare a sentimentelor umane, astfel zis, delicata interioritate a microcosm-ului ființial, ce se zbate cu putere în infinita superbie a macrocosm-ului divin, iese la lumină ca petalele unui nufăr alb din taina tăcută a nopții pentru a pătrunde în mod organic aproape în rotația fără de capăt a timpului, acolo unde semnificația muzicii în sine nu se mai traduce ca o rezultantă firească dintre cele două trame cunoscute tuturor - culturală
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
lumea copilăriei, nu pot să închei altfel decât cu o dedicație, ca de la copil la copil: Copilă cu suflet de floare de mai Și doi ochișori - vii luceferi Strălucind luminoși, parcă rupți din alai De raze de soare dansând printre nuferi Copilă cuminte născută-n florar Când râzi dăruiești, plin de viață, Un zâmbet sublim. Peste versu-mi hoinar Presari bobi de rou-aducând dimineață. Dimineață să-ți fie mereu în priviri Și-n suflet să porți cu mândrie Curcubee de gânduri, mereu
“COPILA CU SUFLET DE FLOARE DE MAI” – JANICE CURPAŞ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358838_a_360167]
-
ciobi amar de vieți! Nu-mi frânge clipa de-nviere în care-am strâns tot ce mi-ai dat: Sărutul adormit în palmă și dorul meu făr' de păcat; Mai lasă-mă să pierd o noapte, sub cerul tău cu nuferi goi! Mai dă-mi o clipă de-nviere, în care să murim în doi! Nu-mi frânge toată-nlănțuirea, în care-am împletit un dor Pe care l-am păstrat sub gene, pentru alesul norilor! Mai cântă-mi un rotund ecou
NU-MI FRÂNGE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358863_a_360192]
-
Tot mai impari, îl studiau după moarte. A fost, din carte în carte, de toate: / Tei, îndrăgostit, șobolan. Sau luceafăr. Prea bătrân, ori prea tânăr. / Prea cald, ori prea rece. / Niciodată întreg la sufăr. / Mioritic astral, ca o floare de nufăr / Pe un lac sideral / De cireșe. Atâtea cuvinte, ieșite să ceară cuvânt / Pietrelor de morminte. // El scria cu cei care îl înșelau. / Scria cu Alfa și Omega, și cerșetorii din Au! / Care nu existau. // Și pentru că toți era frumos să
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
aici? schimbă brusc subiectul. - Ba da, i-am promis lui Tudor că voi fi medicul lui. Motivul e lesne de înțeles. Până atunci hai să dansăm. De când aștept un asemenea moment! Îi strângea spatele, simțindu-i pielea fină. Valuri de nuferi se destrămau pe umerii clipelor. Erau singuri, inhalând aroma calendarului fără date exacte, plutind în voia cerului, pe o pală de senin, care tot încerca parcă să intre într-o brazdă de nor. La plecare se oferi să-i conducă
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
simboluri din regnul vegetal, vom fi impresionați de paleta bogată pe care ne-o oferă lectura poemelor, de la firul de iarbă la trandafirul albastru, de la chiparos la crinul imperial, de la spini la pălămidă, de la firul de păpădie la floarea-soarelui, de la nufăr la floarea de colț, de la mușcată la crucifixul de flori, etc.: „Ghicește-mă și sărută copilul de iarbă, cât de mult, cât de mult am crescut ... „Ave ! Răsare iarba din cuvinte !”; „Inima mea a uitat Adevărul tot așa cum trupul își
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
plete, copacii inimii sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de păsări și lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La Gura Portiței păsări de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
fie bine, întrebăm, spuneți-mi de ce! Însă ei căutau încurcați către vârfurile pantofilor și murmurau crede-ne pe cuvânt, așa e mai bine. Dar uitați-vă ce minunăție de flori, ce lumină - strigam piciorul curcubeului îl văd scăldându-se între nuferi, trec păsări care par a veni din țară de dincolo de marginea lumii iar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine. Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci, tocmai fiindcă păsările nu
TRECERE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360475_a_361804]
-
aseară Când gândul mi-am trimis hai-hui.. Era târziu și era vară... Și...n-aveam gându-mi, cui să spui...?! Și-n noapte, îmi vedeam visarea Gătită-n strai de adevăr, Iar gându-mi, își scria cântarea Pe flori de nufăr și de măr... Visam, gândeam și stam uitată Și drumul gândului vegheam... Când, l-am zărit infrigurată, Izbindu-se de al tău geam...! Dar geamul tău, era-ncuiat! Să-ți intre-n casă, n-a putut Și s-a topit înlăcrimat
EU NU VĂD, IAR TU N-AUZI!...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360552_a_361881]
-
își încovoaie gândul spre zenit...ingenunchiez încet în noaptein reverie și realitate...... XXVII. TE-AM CĂUTAT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014. te-am căutat ieri într-o dimineață fără de rază prin mărăcini și nuferi speriați; te-am căutat și-am dăruit florilor ce nu voiau să se deschidă o altă culoare; te-am căutat și-am hrănit spinii înfometați cu fâșii din umbră mea fără contur și m-a găsit amurgul încă cerșitorind lumină
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
mele tremurătoare. te-am zărit azi, într-un amurg de pește timp, și-mi împreun mâinile sângerânde închinând o ultimă ruga dimineților menite să alunge vise: dormiți în pace, ... Citește mai mult te-am căutat ieriîntr-o dimineață fără de razăprin mărăciniși nuferi speriați;te-am căutatși-am dăruit florilorce nu voiau să se deschidăo altă culoare;te-am căutatși-am hrănit spinii înfometațicu fâșii din umbră meafără conturși m-a găsit amurgulîncă cerșitorind lumină...încă scormonind lumide mult uitate în odihnă.te-am căutat
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Și e atâta pădure de semne În care nu mai cresc lemne Ci doar atribute votive Din care-ai să-ți faci iar motive Florale pe umeri de nuferi Și plângi când nu poți să mai suferi Eterul din ochii limpizi Ca două păstăi de guvizi Pescuiți pe înserate În două bălți ipotecate Între viață și-ntre somn Cu o aripă de domn Referință Bibliografică: Pădurea de semne / Ion
PĂDUREA DE SEMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360639_a_361968]
-
prefăcut în Potir de aur strălucitor. Buretele a absorbit zenitul din zâmbetul Fecioarei. Oțetul s-a prelins în fagurele de miere al Neamului Daco-Român. Fierea s-a preschimbat în figure de albine, iar Trestia s-a frânt în unda unui nufăr. Sulița s-a smerit incrustându-se în Sceptrul prea doritei păci. Țarina Olarului a rodit un camp de narcise. Infinitul a tras la sorți Viața. Mironosițele tămâie cu dorul lor Slava Prea Frumosului Mire. În cumpăna morții clopotul bate a
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]