1,437 matches
-
M.Sadoveanu. POETICE FACERI LA 1950 O avalanșă de poezii se rostogolește din multele și harnicele ateliere lirice, oprindu-se În coloanele generoase ale gazetelor literare; care și ele se Înmulțesc, devenind adevărate pepiniere ale creativității artistice, Întărind, cu noi oșteni și noi arme, frontul cultural. Am la Îndemână o statistică 47 mai veche, din care aflu că la trei luni de la Înființarea sa, așadar În iunie 1949, Uniunea Scriitorilor avea 14 filiale În țară; cu siguranță, În 1950, numărul acestora
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
devenise un substitut de tată pentru fetele Sternwood. Majordomul vorbește și acționează în numele unui mandat pe care generalul pare să i-l fi transmis în mod imperativ. De fapt, el continuă să fie protectorul din umbră al fetelor, asemenea unui oștean bătrân, care nu-și poate imagina că va sosi vreodată momentul retragerii din post: M-am dus să-mi fac vizita săptămânală și am aflat că dispăruse. Personalul era destul de reticient în a-mi confirma dispariția, dar am reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ezoteric. Halucinantul țintirim de țară în care, zăbovind, Reporta descifrează inscripțiile funerare, pătruns de crudul lor avertisment - circa treizeci de lamentații pe motivele ubi sunt și fortuna labilis -, apare ca oglindă a deșertăciunii lumii, necropolă universală adăpostind regi și strategi, oșteni, poeți sau „măiestrele frumseți”: Priam, Ahile, Iudita și Elena, Brutus sau Pompei. Priveliștea nu e lipsită de grandoare și oarecum neașteptat de familiară cititorului de azi, trecut prin cartea de faimoase epitafuri, unde americanul Edgar Lee Masters va contempla vremelnicia
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
muntean hotărăște să-i adune la un loc pe țiganii din țară, pentru a nu fi folosiți de turci ca iscoade. Mai mult, țiganii primesc și arme, gestul intenționând trezirea unui sentiment de responsabilitate în măsură să-i transforme în oșteni fideli intereselor întregii comunități naționale. După un popas între satele Alba și Flămânda, proaspăta oaste țigănească este trecută în revistă de Vlad Țepeș și îndrumată să-și așeze tabăra la Spăteni, între Bărbătești și Inimoasa. Călătoria se desfășoară anevoie, datorită
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
de mai - sinteză completă a clișeelor genului festiv (...). Publicului nostru nu-i poate fi indiferent faptul că Mihai Beniuc - poet apreciat și iubit de poporul nostru încă din anii dinainte de 23 August 1944 - semnează în Viața militară o lucrare intitulată Oșteanului, scrisă de mântuială, neartistic (...). Este regretabil că poeta Nina Cassian semnează în Cultura poporului o banală și prozaică alcătuire de strofe, întitulată Marș de pace. Și tu, și eu, și noi, și voi Avem ceva de apărat Ogorul, fabricile noi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe seama lui Ștefan cel Mare, calități de subtil analist și însușiri de literat fin. Voievodul va proba convingător acest har de scriitor în textul inscripției (remarcabil fragment de „publicistică” patriotică și politică) de pe zidul bisericii ridicate la Războieni întru cinstirea oștenilor căzuți acolo pentru apărarea țării. Sunt de menționat, în fine, produsele aparținând oratoriei de amvon, domeniu care trebuie să fi fost bine reprezentat, căci prelați cărturari cu posibilități de a se exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
are o valoare documentară, ca prima dramă istorică românească, dar și mai multă relevanță dramatică. Ea este construită pe conflictul clasic dintre sentiment și datorie, între dorința de răzbunare a bătrânului Căliman împotriva lui Petru Rareș și ajutorul dat de oștean în luptă. O reușită tipologică este Malaspina, intrigantul de speță romantică. Turnul Butului (1863) este o dramă hibridă, ce amestecă medievalități (lupta lui But la Marienburg, dispute cavalerești) și „tradiții poporane”, departe însă de valoarea artistică a baladei. Scenetele comice
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Scribe, Émile Augier, Edouard Foussier, Victor Séjour, Mélesville, Ph. Dumanoir ș.a. În calitate de cronicar dramatic, mai întâi la „Timpul”, apoi la „Românul”, C. a susținut consecvent unele idei referitoare la condiționarea națională a spectacolului de teatru. SCRIERI: Ultima oră a unui oștean român din timpul lui Mihai, București, 1855; Frații din munte (în colaborare cu C. Dimitriade), București, 1856; Muntianul și Pandurul cerșetor, București, 1857; Milcovul, Craiova, 1858; Urâta satului, București, 1936. Repere bibliografice: Caragiale, Opere, V, 239-242; [Eugeniu. Carada], LU, 1910
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
mine și peste baraje, peste dealuri și câmpii presărate cu obuze și mortiere și omorau tot ce le ieșea în cale. Privind de sus această invazie, puteai avea impresia că marea de oameni care înainta nu avea sfârșit, iar ultimii oșteni abia dacă se puteau zări în orizontul îndepărtat. Unioniștii se retrăgeau după liniile de apărare ce erau dispuse concentric. Pentru fiecare metru de pământ cucerit, armatele împărătești pierdeau mulți soldați. Au avut loc și lupte aeriene. Escadrilele împăratului bombardau neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-a ucis nebunul fiii, soldații îl priveau cu suspiciune. Idolii lor mult iubiți au fost, după cum știi, Aristobulus și Alexandru, tatăl și unchiul prințesei Mariamne. Iar eu eram soldat. Trebuia să respect ultima dorință a regelui. Am dat ordin oștenilor să-l slujească pe Archaelaus și să lupte alături de romani, însă când au auzit că procuratorul Sabinius a pus mâna ca un hoț ordinar pe 400 de talanți din tezaurul sfânt, s-au alăturat rebelilor. Nu i-am mai putut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
for și în temple, s-o vadă trecând. În castre de asemenea, când e prezentă - și parcă înadins vine întotdeauna după el cu copiii în mijlocul armatei - pretoriul se umple de mulțime și strigăte de slavă, încât uneori cete compacte de oșteni trebuie să-i risipească pe cei mai turbulenți cu lovituri de vergi și sulițe întinse. Este evident că afecțiunea oamenilor pentru Agrippina nu se datorează decât în mică măsură popularității lui de bun general. Simpatia lor merge către nepoata lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu orice prilej, Agrippina îi împinge în față și-i arată norodului. Lasă bărbia să-i cadă în piept. Cât s-au mai mâniat legionarii când le-a interzis să-i plimbe pe puști prin tabără îmbrăcați în straie de oștean! Au arătat către pântecul umflat al Agrippinei și i-au strigat că dacă viitorul băiat se va naște în castru, va fi al lor, nu al lui. Îl vor adopta. Toți speră că pruncul pe care-l poartă acum va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în Armenia!“ „Eu - încerca altul să-i închidă gura - în Raetia!“ „Tu m-ai deco rat în Vindelicia!“ „Iar pe mine în Pannonia!“ „Iar mie mi-ai acor dat un vexillum în Germania!“ zbiera altul. Tiberius Nero surâde. Așa e, oștenii l-au primit cu lacrimi de bucurie în ochi. Mulți luptaseră sub comanda lui în diferite regiuni ale imperiului. Bătrânul consideră că este momentul să-l ia pe lingușitor un pic peste picior și rostește cu un ton excesiv de laudativ
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și încrederea poporului, pentru care n-avem decât un gând: mărirea și fericirea lui. Să ne unim dar în fața acestor steaguri care au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestor coroane emblemă a regatului, împrejurul cărora națiunea strângă-se ca oștenii împrejurul drapelului; în fața acestei mărețe manifestații, pentru care țara întreagă a alergat în capitală spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimilor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sfințit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în vieață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați; Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvîrtim uitând cu totul {EminescuOpI 133} Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să-și trimită oștenii pe câmpul de luptă la moarte zadarnică atunci când știe că bătălia e pierdută... Nu, am zis eu stăpân din nou pe mine. Eminență, eu nu cred că Japonia e un câmp de bătălie fără sorți de izbândă. Dacă munca noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le povestească despre întâmplările petrecute pe domeniul Stăpânului de la plecarea lor. Cam pe vremea când solii părăseau Roma, în Japonia se ducea ultima mare bătălie. Măria Sa naifu a zdrobit clanul Toyotomi. Dar din fericire, Stăpânul a trimis în Capitală numai oșteni care să apere spatele și n-a luat parte la bătălia de la Osaka. Seniorul Ishikawa, unul dintre oamenii de seamă, murise. Tot pe la vremea aceea, negustorii și mateloții care-i însoțiseră pe soli s-au întors la Nagasaki prin Luzon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un topor, care o coasă sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul de la sobă. Și, așa înarmate, ai fi zis nu că-s opt fete tinere și frumoase, ci opt oșteni aprigi și neînfricați. Și păleau fecioarele în stânga și-n dreapat, făcând una cu pământul nenumărați poftitori de agoniseală nemuncită. „Ce fete curajoase! Mi-ar fi plăcut să fiu și eu ca ele!”, gândește Sorina. Dar povestea bunicii continuă: Numai că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
România. Presa jubilează că ne-au acceptat candidatura la Uniunea Europeană. Noi știm că asta n-o să ne ia nimica de pe cap pe fond. Ce e curios e că nu mi-e dor de nimic. Îmi pregătesc lansarea la Societatea retro. Oșteni, popor, mulțime. Trebuia să o amân pentru ianuarie, așa m-a sfătuit Vasile Zamfirescu. Are dreptate. Urmează perioada de Ignat, lunga sărbătoare cu șorici, jumări și țuică. Integrarea europeană. Lis a umplut centrul de „milenium”, exact cum ți-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar mistui cu el prin bungeturi și pe urmă prin lumea asta mare. Gândindu-se așa, își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apa Moldovei, prin pulberea lunii, cu fustele ridicate până la sâni și cu coatele înălțate la umeri. Atunci se năpusti la vale, ieși la marginea zăvoiului, și de-acolo trase asupra fugarei un foc de pușcă. Ea nici nu întoarse capul. Oșteanul, gheboșindu-se asupra armei lui, încărcă cu grabă și trase iar. Apoi iar încărcă; și pe când ochea a treia oară, printr-o lumină ca ziua, vedea lămurit cum scade unda și muierea iese de ceea parte, pe prund, între sfori scânteietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute de pe câmpurile de luptă? — Nu, zâmbește obosit stăpânitorul; oștile noastre se dovedesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei cu tine destui oșteni ai mei de credință, să treci cu ei chiar astăzi Boazul și să n-ai hodină până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu-l strici. Vreau să-și mărturisească în fața mea nelegiuirea. Rustem, marele vizir, a îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii împărătești pustie. Și se vedeau deslușit focurile taberii oștenilor lui șahzadè. Un pâlc de cavaleri cu zale și coif a trecut în pas domol cătră acea tabără a coconului împărăției, și cum au ajuns în preajma săivanului albastru al lui Mustafa șahzadè, au strigat porunca stăpânului celui mare. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]