951 matches
-
proteismului nu o dată spectaculos de care au dat dovadă: ,,Modelul unic al literaturii importat la noi, ca și în celelalte «democrații populare», din URSS, a fost, în esența lui, păstrat neschimbat prin străduința a două generații de ideologi (cei de obediență moscovită - Mihai Novicov, Mihai Roller, Nicolae Moraru - și cei de coloratură naționalistă - Dumitru Popescu, Eugen Florescu, Mihai Ungheanu”. Odată ce a fost depășită etapa de consolidare a lui Ceaușescu, ne-am dat seama că regimul a regizat o „deschidere” culturală efemeră
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
din Adevărul. Mai mult, filosoful chiar apreciază că prioritățile PMP nu diferă de cele ale partidului totalitar din perioadă de dinainte de 1989. Evident, domnul de care vorbeam la început, cel care le cerea colegilor săi să prefere curajul, spiritului de obediență și interesele țării, interesului de partid, nu a avut prea mare succes. I s-a răspuns ferm, de la înălțimea „conducerii", că „ne pasă de partid", că partidul e sensul vieții și al luptei noastre. Pentru cei din generația mea, nu
Palmă dură pentru PMP, de la Andrei Pleșu: Este la fel ca PSD by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29605_a_30930]
-
Ressu, J.Al. Steriadi, S.Mutzner, N.Dărăscu, J.Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
desfășoară sub auspiciile numelui fostului ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sugerat acum de prezența unui crater pe fața nevăzută a Lunii. Numai că auspiciile în cauză nu au nimic din scorțoșenia fadă a unor dăscălițe care, urmînd protocolul de obediență față de instituția în care lucrează, se folosesc de numele lui Haret ca de un prilej de vane elogii închinate educației românești, cum nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
noua generație. Inerția, această afurisită pasivitate de a lăsa lucrurile să vină peste noi fără să schițăm vreun gest de împotrivire, o regăsim nu doar sub forma rutinei care ne ucide treptat resorturile de spontaneitate, dar mai ales sub chipul obedienței cu care întîmpinăm restricțiile ideologice. Puși în fața interdicțiilor, fie tăcem, fie ne prefacem indiferenți, ca și cum nu am vedea ce se întîmplă în jur. În fine, inerția merge mînă în mînă cu fuga de răspundere și cu minimalizarea greșelilor proprii, lucru
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
decît de cîștigat dacă arăți cu degetul obtuzitatea învățăturii biblice, într-o asemenea epocă, oficina propagandei împotriva lui Hristos capătă gir academic și laurii patalamalei doctorale. Aproape că nu te mai poți număra printre intelectualii rafinați dacă nu plătești tributul obedienței față de curentul dominant: denigrarea creștinismului și înveșmîntarea lui Hristos în zdrențele unui profet lovit de sminteală. De aceea, sub unghiul respectului față de dogme, lexiconul lui Langbein cîntărește cît o blasfemie: în rîndurile lui întîlnești nesocotirea unor înțelesuri a căror valabilitate
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
Societății de Științe Istorice și Filologice în anii 1960-1968, deci un personaj de o oarecare importanță în domeniul învățământului din acel moment, creditat de oficialități de vreme ce și-a asumat misiunea unei asemenea sinteze pentru care nimic nu-l recomanda, decât obediența și mediocritatea. Dicționarele noastre de scriitori de până acum îl cuprind pe Emil Boldan, dar îi ignoră această contribuție de istorie literară, mai importantă decât monografia schematică despre Alecu Russo din 1948 sau decât invesigațiile sumare de teorie literară. Fiind
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
altă subterană, mereu mai în adîncul ștergerii, ca intelect, ca ființă umană, într-o cursă a iadului pentru Liniștea Noastră, întrucît Liniștea Noastră nu s-a inventat în campania electorală a Frontului. Devenită slogan, Liniștea Noastră era un reflex al obedienței, adînc înrădăcinat în fiecare dintre noi, cei ce trăim în țarcul comunist, știind că ceas de ceas partidul gîndește pentru noi și face totul pentru Liniștea Noastră". Ceea ce s-a dorit a fi un act de diversiune s-a dovedit
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
tânără începută acum trei numere, Liviu Antonesei scrie despre excelentul grafician Ion Barbu, iar Radu Andriescu începe un serial despre Noul val al poeziei ruse și poeții beat. Cităm din articolul lui George Onofrei intitulat Jurnalistul român între presiune și obediență, consonant cu interviul luat lui Robert Turcescu, dar aducând în discuție posibile cauze pentru deschiderea spre compromis a ziariștilor români: "LA 15 ani de la Revoluție, cu mici excepții, jurnalistul român nu pare să alerge după o moralitate sănătoasă, atâta vreme cât veniturile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
adulterul dintotdeauna și de oriunde. Numai că ar fi inexact, cel puțin în cazul lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest sens. Există bineînțeles florile de cireș, există plantațiile de ceai, există o abia perceptibilă obediență a femeii în fața bărbatului, există urme de paternalism exagerat - Oki se opune ca fiul său să se ocupe, ca tînăr universitar, de o anume perioadă din literatura japoneză. Există și kimono-uri, dar femeile poartă pantaloni ca să se miște mai ușor
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
de umilirea paroxistică, din dorința de integrare (gregarism) sau ascensiune socială. Pentru muritorii de rând, la care nu a sosit încă vremea moralității sau a eroismului, lucrurile par scuzabile până la un anumit nivel. A doua pervertire se produce însă când obediența nu mai este o necesitate dictată de un interes sau instinct de conservare, ci devine un mod de viață consimțit, agreat, chiar adorat. Cu mult timp în urmă compuneam un discurs "dedicat luptei pentru pace", în cadrul mascaradei ordonate de sus
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
hohote de parcă îl gâdila cineva. Râdea de prostia mea. Apoi râsul a devenit nervos, spasmodic și la sfârșit a întrebat cu luciditatea și groaza omului aflat întâmplător într-un azil de nebuni: "Care revoluție?!". Cea mai cunoscută răzvrătire contemporană împotriva obedienței românești aparține, fără îndoială, Anei Blandiana cu "Eu cred că suntem un popor vegetal..." și alte versuri. Care, au fost combătute la numai câteva zile de la publicare, în 1985, de un anume Dumitru Tabacu în Săptămâna culturală a capitalei. Precursorii
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
combătute la numai câteva zile de la publicare, în 1985, de un anume Dumitru Tabacu în Săptămâna culturală a capitalei. Precursorii, observatori ai acestor mentalități, sunt depărtați în timp: Gh. Șincai, C. Rădulescu-Motru, Dumitru Drăghicescu, Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
capitalei. Precursorii, observatori ai acestor mentalități, sunt depărtați în timp: Gh. Șincai, C. Rădulescu-Motru, Dumitru Drăghicescu, Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
de opinii nu mai sunt acceptate firesc, relaxat. Dacă ești "fan Occident" trebuie să fii pătruns de multiculturalism și political correctness, trebuie să fii "om recent". Dacă, dimpotrivă, ai unele rezerve față de Vest, te cooptează tabăra adversă, care însă adoră obediența. Oricum ai face, adevărul tot proscris rămâne. Smerenia creștină ni-l înfățișează pe Iisus spălând picioarele apostolilor. Obedient nu era decât Iuda care avea nevoie neapărat de treizeci de arginți. Printr-o ciudată lege a compensării, cei care pleacă capul
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Noul director al Departamentului de Știri al TVR este, începând de vineri, Anca Lăzărescu, cea care a candidat pentru această funcție împotriva de jurnalistului Claudiu Lucaci. Anca Lăzărescu este una din persoanele care au servit puterea, cunoscută fiind obediența sa față de anumite personaje cheie. Așa cum reiese din concluziile ședinței Consiliului de Etică din 8 și 13 martie 2007, Anca Lăzărescu ar fi cerut părerea directorului Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici despre un reportaj montat pe 16 februarie și care
Obedienţa faţă de Patapievici şi faţă de Rodica Culcer i-a adus Ancăi Lăzărescu funcţia de director al Departamentului de Ştiri al TVR () [Corola-journal/Journalistic/27631_a_28956]
-
Sorin Lavric Plecat din țară în 1989 și stabilit în SUA, în Silicon Valley, Ovidiu Hurduzeu întrunește toate condițiile unui intelectual recalcitrant: este lucid, radical și incapabil de obediențe ideologice. În plus, pare un spirit ale cărui rezerve de amăgire în privința lumii în care trăim s-au epuizat de mult. Are ceva din optica sceptică ale unui om căruia deziluziile pe care i le-a prilejuit viața i-au
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
locul unor excepții salvatoare. Cu alte cuvinte, adevărul este al științelor, dar nu mereu și nu peste tot. Mai sînt și excepții, nu multe, doar cîteva, adică tocmai acelea care, aidoma unor fulgurații apărute în zilele fericite, ne pot răscumpăra obediența cu care, în restul zilelor, îndurăm valabilitatea descurajatoare a științei. Fără aceste excepții încurajatoare, am fi siliți să acceptăm că principiile divine au murit, că spiritele s-au stins și că esențele transcendente au pierit. Fără aceste excepții, Dumnezeu nu
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de obediență se pot găsi în mare număr în poemele mele și ale colegilor mei din acei ani; un procentaj ideologic de 90% de "halte obligatorii", unde era musai să facem popas, era cerut pentru a ni se publica un ciclu, și
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
a molipsit ca de o rîie subînțeleasă a epocii: calitatea de a se fi rupt de conformismul academic francez, întorcîndu-i spatele și înconjurîndu-se cu pelicula izolatoare a unei viziuni sociologice. Spirit incomod, alergic la mode și pe deasupra imun la ispita obedienței ideologice, Bourdieu a avut destulă autonomie de gîndire pentru a merita să fie prețuit postum. Schița autoanalitică de față, cu toată aparența sa de amalgam silnic și împrăștiat, posedă un principiu centripet de adunare a conținutului ei: viziunea sociologică a
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
substituit de mentor. Cultivată, cu darul asimilării de cunoștințe, fata se prezintă mândră, inaccesibilă. În realitate, sub învelișul de fragilitate se adună și la ea poftele. Nu-și dă seama însă că deznodământul nu poate fi îmblânzit. Conform înclinației spre obediență până la masochism se va prăbuși în capca-na unui cuceritor de duzină, care va exploata lipsa ei de inițiere și deruta pe planul sexual. În acest fel zugrăvite, personajele sunt un obiect de investigație, expuse într-un insectar de excentricități. Îmi
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
în Zoe: drama ei e reală, deloc exagerată, născută în mare parte din constrângerile mondene ale vremii ei, care e la belle époque, să nu uităm. Alexandru Dragomir a interpretat eronat curat al lui Pristanda ca pe o formă de obediență slugarnică. În realitate, nici un personaj caragialian nu e reductibil la stereotipia unor replici. Nici Cetățeanul turmentat nu poate fi considerat ostatecul replicii care ne vine automat în minte („Eu cu cine votez?”). Când, excedat, Tipătescu îi strigă: „Votează cu cine
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
constatare" a ceea ce, în nebunia lui, Ceaușescu distrugea! Aceasta e veritabila moștenire a "Epocii de Aur", perfect ilustrată de lunile de guvernare Stolojan! într-o țară în care nimeni înafara lui Ceaușescu nu gândea, exercițiul reflecției a dispărut cu totul. Obediența a devenit a doua natură iar execuția de mântuială a ordinelor singurul reflex viabil. Revenirea ciclică la PDSR, urmașul direct al PCR-ului, nu e altceva decât nostalgia după Ceaușescu. Nu protecție socială, nu prosperitate, nu egalitate și democrație vrea
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
Utopia negativă în literatura română păstrează destul de puțin din ariditatea academică și din sterilitatea - necesară, ce-i drept - unui asemenea tip de lucrare. Adică ceea ce e, față de convenția universitară, opțional. Personalitatea autorului e - aici - dominantă, iar nu vreo specie de obediență tematică ori de bigotism bibliografic. Și ea se exercită până într-acolo încât, în unele aplicații privitoare la literatura contemporană, Bogdan Crețu își permite mostre de abordare primară, jocuri de verdict specifice, în mai mare măsură, cronicii literare. Există, în
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
Ressu, J.Al. Steriadi, S. Mutzner, N.Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om politic (senator), iar bunicul său, Statie Stoenescu, al cărui nume
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]