337,371 matches
-
și prin alcătuirea ei comică din cinci posturi, într-un adevărat institut de cercetare pluridisciplinară, care să poată acoperi direct, prin constituirea de filiale în țară, cerințele zonale ale cercetării de teren. Singura dificultate întâmpinată cu adevărat este legată de obiectul cercetării: un domeniu aproape compromis de vechea gândire comunist-naționalistă, bine antrenată în împletirea dintre politic și culturalul sec, compromis de atingerea tangențială cu foști reprezentanți ai lumii legionare, din cei de calitate mediocră, cultural vorbind, dar, ce e drept, învârtitori
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
lăfăi cu frivolitate nestingherită. Într-o țară săracă în toate cele trei dimensiuni ale ei, nu e greu să găsești interpreți pentru personajele de jefuitori. Dacă multă vreme în casele localnicilor din Sinaia au ieșit la iveală ba câte un obiect de lenjerie, ba câte un minuscul dicționar francez-englez, ba câte o linguriță de argint, toate de la Peleș, de ce să nu se profite de fiecare dată de o experiență, de o exersare, de un antrenament în de-ale furtișagului sau chiar
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
celor mai de seamă oameni de litere ai lumii, stă scris doar Dimitris Cantemirus; * pe clădirile instituțiilor am citit: „Défense d’afficher selon la loi de 1880!”; * au și francezii kitsch-ul lor, cateva buticuri din Place de Clichy, cu obiecte made în Chină, arătau exact precum cele din Crângași; * berea de cidru din Montmartre seamănă la gust cu livejul de mere din zona Horezului; * o clătita cât shaworma din Grozăvești costă 12 euro; * în ciuda antiamericanismului pronunțat, francezii merg la McDonald
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
inefabile. Aidoma unui anatomo-patolog, autorul urmărește descompunerea propriei făpturi psihofizice și de asemenea destrămarea lumii ce-l conține, implicînd transcendența. Textele nu fac excepție, intrînd și ele în malaxorul devalorizării. E un fenomen generalizat la toate nivelele trăirii și cunoașterii, obiect unic căruia bardul i se consacră cu o fervoare „inginerește” direcționată, asigurînd unitatea materiei lirice. Ori de unde am culege eșantioane textuale, rezultatul e același: un peisaj apăsător, fără nici un orizont, în care, desfigurîndu-se, materia desfigurează totodată, cu supurările și vitriolurile
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
salva. Aceste gînduri ne trimit în mod obligatoriu la Schiller și la celebrul său text despre Poezia naivă și sentimentală unde consideră că artistul naiv e un însetat de unitate. Un asemenea artist se dezinteresează de arta ca producție de obiecte noi, fabricate, căci “natura trebuie să fie victorioasă” pentru a umili artificiul și construcția explicită. Artistul naiv captează viața care trebuie să apară ca “o manifestare a spiritului care se află într-o armonie eternă cu sine însuși”. Aceasta presupune
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
motiveze „investiția”, dar și continuarea „afacerii” în viitor. Înțeleg și dorința „antenelor locale” de-a stârni reacții publice în România, pentru a le dovedi superiorilor că au un impact grozav. Cam așa se procedează în întreaga lume oneghistică, indiferent de „obiectul muncii”, așa că sunt întru totul înțelegător cu aceste mărunte tertipuri de funcționar ce trăiește mereu sub furcile caudine ale „fund-raising”-ului. Lucrurile încep să scârțâie, însă, atunci când cei plătiți să reflecte realitatea așa cum este au halucinații. Ba, mai rău, când
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
de ordinul, ca să zic așa, al bunei creșteri. În ce mă privește, n-aș vedea nimic umilitor în a fi „purtătorul de pix” al domnului Nicolae Manolescu. La calitatea excepțională a articolelor, studiilor, cărților și tratatelor literare scrise cu acel obiect, aș fi onorat să am și eu o contribuție, fie și simbolică. Din păcate pentru mine, nu e cazul. Pixul domnului Manolescu e manevrat în exclusivitate de stăpânul său! Spunând că articolul meu „Triumful resentimentului” e dominat (atenție la comparativ
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
Neurath și și-a aprofundat permanent cunoștințele de sociologie și sociosemiotică. În tinerețe a participat (ca regizor și interpret) la diverse spectacole de artă experimentală (în cadrul festivalurilor Jeunesse Musicale, Wiener Festwochen etc.) Este autorul mai multor volume care au ca obiect culturile alternative, subcultura, literatura din perspectivă sociosemiotică. Este, de asemenea, redactorul-șef al publicațiilor de specialitate Semiotische Berichte și S - European Journal for Semiotic Studies. Din 1978, Jeff Bernard face parte din comitetul de conducere al Asociației Austriece de Semiotică
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
va caracteriza mai târziu și definitiv în formula “miliardarul de imagini”. Căci scrisul junelui aspirant la aureola poetică atrăgea atenția, încă de pe atunci, tocmai asupra unei anumite facilități în provocarea de metamorfoze ale imaginii chemate să aproximeze starea lirică și obiectele ei încă puțin numeroase, dar reverberante pentru fantezia mobilă, deja greu de disciplinat, a acelei prime cărți. Ceea ce a urmat a fost, cum se știe, o suită de transformări spectaculoase ale scrisului său, înregistrând tot atâtea impulsuri și răsfrângeri ale
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
dacă suntem atenți mai ales la definirea “imaginii” de către poet, după ce, pe coordonate post-simboliste (un model a putut fi Adrian Maniu din anumite Figuri de ceară) începuse deja să practice “imagismul”, făcând din metaforă și comparație instrumente amplu reverberante în jurul “obiectelor” de plecare, remarcăm că multiplicarea punctelor de contact, a interferențelor, ecourilor, i-a individualizat de timpuriu discursul liric. Cum am observat și altădată, “comparatul” devenea la el un fel de nucleu de energie asociativă, declanșator al unui lanț ramificat de
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
în celebra Zonă, apoi programele unor Jules Romains, Georges Duhamel și, mai ales, amplele poeme-reportaj ale lui Blaise Cendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, deschise spre “lumea întreagă”, cu o curiozitate excitată și o retină mereu gata să înregistreze evenimente, obiecte, mișcări, imagini, proiecții ale fanteziei, se potrivea de minune sensibilității sale, imaginației lui “imperialiste”. I-a venit exact la momentul oportun definiția deja citată a “imaginii poetice” ca ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
joc cu poveștile moștenite de la Mama Gîsca. Dar joaca și jocul modernului cu tradiționalul pentru poveștile lui Perrault nu se isprăvește aici. Odată cunoscute și devenite faimoase, poveștile Mamei Gîsca istorisite de Perrault au devenit, la rîndul lor, pretext și obiect de joc și scriitură, sub formă de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări, adaptări, replici de tot felul, marcate de fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
pe care numai el o vedea, la o spargere de șabloane, la o repunere în pagină a textului. E ca și cum ceva zace în pulberea drumului, neinteresant pentru nimeni și, la un moment dat, cineva se oprește, îl ridică, suflă peste obiect și el strălucește. Așa a suflat Dabija peste acest text și i-a pus în valoare o lumină, pentru mine, inexistentă. Alexandru Dabija a condus povestea către anumite sensuri, a amplificat tensiuni, revolte, nonconformismul unor personaje și credințele primitive, prejudecățile
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
nu vreau pînă la coadă, pentru că trebuie mers și văzut, despre valurile inepuizabile de situații comice, parodice care se revarsă frenetic din imaginația lui Alexandru Dabija, sensibilă profund la cuvînt, la funcția lui. Și nici despre o lume creată din obiecte, într-o absență inspirată a decorului. Obiectele și lumina nasc cel mai potrivit decor pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
mers și văzut, despre valurile inepuizabile de situații comice, parodice care se revarsă frenetic din imaginația lui Alexandru Dabija, sensibilă profund la cuvînt, la funcția lui. Și nici despre o lume creată din obiecte, într-o absență inspirată a decorului. Obiectele și lumina nasc cel mai potrivit decor pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu al Zmeilor, despre apariția “fatală” a vrăjitoarei
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
al emisiunilor Europei libere, n-aș putea împărtăși impresia preopinentului nostru că „excelentele comentarii” ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca ar fi suferit de „păcatul auto-supraestimării”. Dimpotrivă, meritul discursului lor atît de rezonant era o remarcabilă supunere la obiect, o pliere pe factologia și pe starea umorală a momentului, de unde impactul acestuia cu conștiința publică, pe care orice manifestare de egolatrie ori vanitate l-ar fi prejudiciat. Adevărul are o autoritate ce se răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
n-ar putea fi găsită frumoasă (realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare, în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii” (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sînt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile, ca să onoreze cererea de obiecte din catifea și de hermine artificiale, ferite de atacul moliilor. Coroana în sine era o problemă, dat fiind că nu exista. Totuși, Van Cleef și Arpels, Harry Windston și cei la Tiffany’s și-au sondat resursele, și-au pus
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
și-au pus la bătaie pietrele prețioase și și-au mobilizat giuvaiergii ca să creeze o diademă înaltă de aproape un metru și atît de plină de nestemate, încît a fost nevoie de instalarea unui suport în spatele tronului, fiindcă altminteri greutatea obiectului i-ar fi frînt gîtul monarhului. Coroana a fost dusă de patru preoți, iar după încoronare, cînd a fost desfăcută și fiecare piatră prețioasă a fost atestată corespunzător, a fost vîndută cu douăsprezece milioane de dolari, iar firmele care o
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
asta se cheamă „prestigiu instituțional”, așa cred. O să fac cercetări, Pépin. Nu ne rămîne decît să sperăm. - Eu o s-o fac în mod sigur, spuse regele. Primăvara la Paris era prin tradiție frumoasă. Producerea tuturor accesoriilor regale și a atîtor obiecte specifice francezilor a determinat introducerea schimburilor de noapte în fabrici. Apropiata eră a sentimentelor pozitive și a siguranței justifica scăderea salariilor. Așa cum era de așteptat, Madame abordă schimbarea propriului statut cu realism și vigoare. Pentru ea, totul semăna cu mutarea
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Constantin Țoiu Nu știu de ce mă interesează pe mine godinul lui Sartre, aparatul lui celebru de încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu. În cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat amar de vreme, încă de pe când cafeneaua era un simplu magazin de marfuri exotice... Nu am pe cine
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
acumulare” (daciaclub.ro); “era prea mișto mașina, avea bot asemănător cu Laguna 2 și spate de Megane sedan 2, adică un fel de struțocămilă” (ib.). Cuvîntul primește adesea (direct sau prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă măsură unor șaizeciști de notorietate. Putem vorbi chiar de un paradoxal efort al simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor, în cercul unei existențe ostentativ domestice, marginale. Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă celei a spațiului public, ultimul bun conducător
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
ciobănași cântă din solzul lu’ pește, alta din fluiere de răchită, iar a treia fluieră pur și simplu, fiindcă oasele sunt ciolane electoral-discordice; Vitoria Lipan l-a vândut pe Gheorghiță primarului din localitatea Gostinu, județul Giurgiu, cu baltag cu tot, obiect pe care feciorașul îl folosește la păzitul porcilor, deocamdată; Vitoria s-a emancipat bine trăind în concubinaj când cu baciul ungurean când cu cel vrâncean, fiind cercetată în stare de libertate pentru bigamie cu perspective de prostituare; în ceea ce o
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
deceniu!). După binecunoscutul Vasile Dem. Zamfirescu, se afirmă în sfârșit în acest domeniu un nou autor, Valentin Protopopescu, publicând a doua carte a sa (prima fiind tot de psihanaliză aplicată), Cioran în oglindă. Autorul are două avantaje majore. Unul al obiectului, biografia și opera lui Emil Cioran constituind o temă pe cât de mare, pe atât de puțin concretizată în volume. Interesul lui Protopopescu vine dintr-o dublă lectură a textelor și a exegezei filosofului. Prima sub impresia măgulitoare și comună că
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]