1,776 matches
-
de ani de când te aștept. Precaut, Elio Încercă să ajungă lângă agentul de escortă care Îi deschidea portiera mașinii blindate, dar necunoscutul Îl prinse de braț și Îl trase Înăuntru. Elio nici nu avusese timp să se mire că acum oblonul era ridicat. În localul imens, clădite una peste alta, erau vreo douăzeci de scaune, și un televizor deschis pe un post ce transmitea emisiuni electorale. De ce, ne cunoaștem? se miră Elio. Fetusul nu-i răspunse. — Pentru mine partidul e totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i fusese permis până atunci, lăsând să-i scape o strălucire de bucurie malițioasă și folosind o expresie pe care Înainte nu și-ar fi permis-o În prezența lui. — Ai fost mazilit. Elio se clătină, recunoscu sediul partidului, recunoscu oblonul negru și se recunoscu pe sine Însuși. Își pierdu răsuflarea. Lovitura fusese atât de neașteptată, Încât crezu că moare de infarct, dar În aceeași clipă Își dădu seama că e doar un vis și se trezi. Era ud de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu trebuia să arate că cedează. Ei bine, dacă Antonio voia să trăiască Într-o mașină, cu atât mai rău pentru el. Dacă vrea să spioneze, să spioneze liniștit - ce-are de văzut aici Înăuntru, Dumnezeu știe. Încercă să deblocheze oblonul, pentru a-l Închide cu totul, dar nu reuși. O enerva gândul că Antonio ar fi putut crede că are puterea să-i alunge somnul. De altfel, era adevărat. Și chiar dacă Îi plăcea sau nu, n-ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kevin o prinse În brațe strângându-i picioarele și Își șterse nasul de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu ea În bucătărie. Printre zăbrelele desfăcute ale oblonului se vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de părul ce-i cădea pe spate. Se Înfățișă albastru. Apoi Își scrise mesajul: TOTAL DEVASTATION. FĂ BUM. În cele din urmă, semnă. Semnă, ca Întotdeauna, cu acel unic semn pe care-l Împrăștiase pe vagoanele metroului, pe blocuri, porți, obloane și trenuri care acum rătăceau În sus și-n jos prin Italia, cu figurile lui lipite pe ele ca niște manifeste, pe care, Însă, nu le vedea nimeni și nu Însemnau altceva decât ceea ce se vedea. Acel unic semn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrea să-i vorbească, voi coborî eu. O, tati, vino și În noaptea asta! Astăzi sunt fericită, chiar dacă nu am nimic special de sărbătorit. De fapt e chiar o zi anostă. Simt că se va Întoarce. Când ea a Închis obloanele chiar În fața lui, el a Început să plângă În mașină. Aș fi vrut să-l mângâi. Plângeam și eu. Și eu mă simt singură, ca și el. Dar mama nu va Înțelege asta niciodată. Uneori sper ca ea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trib care mi-a declarat război. Iar Aris Îi declarase Într-adevăr război. Fusese chemat la Chestură În ziua În care se descoperise că vandalul Zero - prins În flagrant delict În timp ce inscripționa mesaje calomniatoare și instigatoare la revoltă mondială pe obloanele fast-food-ului Planet Hollywood din Piața Barberini - răspundea În documente la numele de Aris Fioravanti. Informație confidențială, bineînțeles, căci onorabilul Fioravanti a fost dintotdeauna foarte atent cu nevoile polițiștilor. Distrugerea e un delict important ce poate fi pedepsit cu Închisoare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii, era poarta mereu Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei. Dacă te uitai prin gaura de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
turnurile gemene ale bisericii Sant’Agnese, dar oricum, nu va ploua, și timpul se oprește, iar ei sunt pur și simplu Împreună, din nou, toți trei. —Ți-ai uitat cadoul, Kevin? Îți fac eu unul. Mai frumos. Dar la Berté obloanele sunt Închise și lumina e stinsă. Pe rafturile magazinului sunt jucării complicate, ca niște machete de preț. Toate cadourile pe care nu le-am făcut copiilor - toate acele gânduri pe care nu le-am avut. Emma m-a exilat fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Începea s-o ia razna, se strângea ca un pumn și Îl apăsa pe mijlocul pieptului ca un bolovan. Se Întrebă de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acel context. Fiindcă atunci am deschis eu ochii. Era o vară blândă la Sibiu, era tihnă, și era un farmec al locului, pe care abia atunci îl descopeream. Erau seri portocalii, prietenoase, erau ore albastre lungi, cu umbre leneșe, erau obloane verzi (le avem și acum), prin care lumina intra dungată în casă... Eram îndrăgostită de toate astea și vara aceea a rămas pentru mine „vara trecută“. Lumea pentru prima oară. Accesul la ea a venit prin scris. Ceea ce deja e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Întîmplări dintre cele mai mărunte, În principiu inofensive, cum ar fi, de exemplu, faptul că mergeau cu mașina În urma unui camion Încărcat cu sticle de bere. Își imagina cu prea mare ușurință cum o sticlă ar sări din ladă, peste oblonul camionului, și ar lovi parbrizul mașinii În care se aflau. Desigur, consecințele unei astfel de eventualități nu puteau fi decît dezastruoase. El Încerca uneori să o ajute. Fie că-i recomanda mărirea dozei de calciu, știut fiind că lipsa ionilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
La Bufet era mereu Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului și stăteau acolo atârnați, străbăteau satul de la un cap la altul și erau fericiți că responsabilul bufetului avea să-i pună să descarce butoaiele, ceea ce Însemna că erau Îndreptățiți să primească primii licoarea. Cei ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el al dracu’ Directorul, dar În ziua asta de sărbătoare nu mai bate și nu mai urlă la nimeni. Chefuiește și el laolaltă cu ăilalți profesori și Învățători. În fiecare an face la fel. Cere de la Colectivă un camion cu obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au În carnețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care se Împiedicase dobitocul de Oaie. Numai că, așa, ca un fel de capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea să sufere. Primul care a luat cuvântul spre Îmbărbătarea camarazilor de suferință a fost Dordonea: „Domnilor, adică, pardon, stimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tac’-tu că te-a făcut, prostovane! Ia zi, de cine te-ai ferit de-ai rostogolit mașina? Te-oi fi speriat de vreun iepure și ai fugit de volan ca să te pui la fereală?” Oaie, furios, trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și damigenuța cu vin roșu. La Început nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel nobil al șoferului - tată-său păstrase butuci din vechile vii ale boierului cu os domnesc -, Hristu promitea un pachet de țigări americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copiilor În remorca unui camion - faptă pentru care În zilele noastre s-ar putea lua condamnări de către cei răspunzători de ani mulți la ocnă - Zidaru le ajuta pe fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu acest prilej, Își proptea palmele pe bucile lor sau, În glumă, le Împingea cu capul și-și vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost de-a dreptul infernală, Însă urmăriții au profitat de faptul că brutele n-aveau cum să depășească, mulțumită pădurii ce se Învecina strâns cu ambele părți ale drumului. Din pricina zgâlțâiturilor, maseurul echipei noastre s-a proptit greșit de un oblon și și-a rupt o mână. Dar nu aceasta avea să fie cea mai Însemnată pierdere. După ce fiarele turbate au renunțat la goana În urma căreia n-aveau cum să iasă victorioși, eroicii noștri expediționari au oprit ca să-și evalueze pagubele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă mă aflu într-o încăpere cu vedere spre orizont, gândul mi se destramă devenind robul privirii (!). De fapt, nu mai sunt atunci decât ochi și cad, ceasuri în șir, într-o reverie de idiot. Dacă vrei să gândești, trage obloanele, taie-ți punțile spre infinit” (I, 220). Iată-l aici pe Cioran într-un moment în care reclamă nevoia de a gândi și recuză dezindividualizarea, topirea în materia din jur. Cum vom vedea, tocmai pierderea sinelui Cioran o caută și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
totuși verosimil.” Romanul se deschide brusc, tocmai datorită intenției autorului de a crea impresia de verosimil, de autentic, amintind parcă de incipitul Întoarcerii din rai: ,, Deschise cât putu de încet ușa și aprinse lumina. Odaia era caldă; mirosea a praf. Obloanele ferestrelor erau lăsate.” (vol.I, p.1) Deschiderea ușii de către Ștefan, care nu este încă numit, coincide cu pătrunderea în spațiul miraculos al romanului. Planul celălalt al lui Spiridon Vădastra, este situat întru-un spațiu paralel, delimitat de zidul camerei
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
înseamnă „cel evlavios”, întruparea Credinței. Umbra și lumina trimit și ele la o simbolistică: tenebrele infernale și lumina celestă, noaptea puterilor satanice și ziua eternă a celor aleși. Eusebiu prevede o savantă folosire a ușilor și a ferestrelor culisante, a obloanelor mobile - interioare și exterioare - care permit jocuri multiple de module. Pentru a te feri de caniculă, te închizi, te saturi cu răcoarea interioarelor, te plimbi de-a lungul galeriilor protejate cu coloane închise la culoare; pentru evita a asprimea iernilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]