9,947 matches
-
simțit ceva tolănindu-se ușor pe pat. Încercam să mă mișc, dar torsul acela mi se cuibărise În ureche, mă amețea cumplit, mă trimitea Într-un soi de beție neștiută. O plăcere nouă, amestecată cu un fel de teamă și oboseală mă toropea câte puțin, abandonândumă În propriul eu. Căzusem În plasa dulce a unei stări de spirit nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam mai știut nimic. M-am trezit cu o durere neînchipuită după
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doilea fu și mai anevoios. Aproape că nu le mai ajungea timpul pentru un program personal, de relaxare. De la cursuri alergau la masă, de la masă la clinică sau la vreun spital pentru orele de practică, încât seara cădeau frânte de oboseală. Discuțiile lor se limitau la ceea ce aveau de făcut a doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre școală se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în jurul căminului, se delecta în diverse moduri. Acum, trebuia să lucreze opt ore pe zi, mereu în priză, strigată din toate părțile pentru o intervenție care nu suporta amânare, ceea ce îi turna plumb în picioare, încât seara cădea moartă de oboseală. Cu timpul însă, atât Olga cât și Ina se obișnuiră. Nu erau toate zilele la fel de încărcate, dar prima lor zi de activitate nu aveau s-o uite niciodată nici una dintre ele. * Seara, Olga își ținu promisiunea și, după câteva ore
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea, în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-o delegație de la Timișoara și privea minute în șir cum se scurgea nisipul fin din capsula de sus, spre cea de jos, și parcă o dată cu pulberea fină curgeau și gândurile sale. Timpul cu trecerile sale, își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cheie ale nunții pentru ca evenimentul, socotit un accident nedorit, să se estompeze. Folosind butada oamenilor aflați în împrejurări nedorite, toți fură de acord că se cuvine a rechema voia bună ca: cele rele să se spele... Spre dimineață, prăbușiți de oboseală, după o lungă noapte din care nu lipsiseră nici unele nedeslușiri, mirii se retraseră. Nunta se termină în zorii celei de-a doua zi. Câțiva petrecăreți, având mâna bine lipită de pahare, prelungiseră discuțiile, glumele și buna dispoziție în așteptarea borșului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti. — Ca de o zi pierdută. — Dacă așa considerați. — Acum pot să apăs pe buton? Nimeni nu dădu atenție întrebării. De oboseală, se așezară pe podea, apoi mâncară pizza și băură Coca-Cola. Spre dimineață li se făcu somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin de oxigen, mișcare și viață. În primele zile au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu voia să gândească mai departe, dar, de vreme ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
del Vecchio abordează tema Crizei Statului pornind, cu exemplificarea istorică, de la Imperiul carolingian al lui Carol cel Mare (m. 888 d. Ch.) În care Începe să se manifeste „anarhia feudală”, când unitatea Statului Începe să dea semne de slăbiciune și oboseală: „Indivizii, pierzând protecția guvernului central, caută pe aceeaa persoanelor care dispun de o anumită putere de fapt, ținând de un titlu sau chiar fără nici un titlu; de unde o serie de dependențe, dezgolite de orice caracter de stabilitate. Astfel se schițează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
grabă curățenia din saloane. Ajută chiar la schimbarea așternuturilor, făcând tot ce ordonase șeful de secție, medicul Pencu, pentru ca sectorul lor să fie cotat așa cum se cuvine, pe un loc meritat în ierarhia acestei instituții medicale. Veni acasă frântă de oboseală. - Mamă, nu mai pot, spuse ea de cum intră pe ușă, aruncând pe pat poșeta și pardesiul. - Ce s-a întâmplat? De ce anume nu mai poți, fata mea? - Sunt obosită, nervoasă, de multe ale mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la el, te demolam cărămidă cu cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi, ci și ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-am pus în caseta de metal în care îmi păstram banii; am ascuns totul în alcov. Noaptea se risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou; o ploaie măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
într-o rază colorată. Apoi, aceste unde și forme ar fi devenit atât de mari, încât s-ar fi estompat până la pierderea perceptibilității lor. Și dorința mea ar fi fost satisfăcută. Puțin câte puțin, mă scufundai în toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
epateze cu creațiile sale? Sincer vorbind, dacă aș fi constrâns să sufăr o nouă existență, mi-ar plăcea să aibă spiritul și simțurile slăbite, atenuate. Atunci, nu mi-ar mai fi greu să respir și aș putea, fără să resimt oboseala, să-mi petrec veacul în umbra coloanelor unui templu din Lingam, să merg în lung și în larg evitând cu grijă să las soarele să mă izbească în ochi și vocea oamenilor sau zgomotele vieții să-mi irite urechile. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vor mai dori decît așa?!). Am lucrat de multe ori, În teatre de păpuși; am văzut nu o dată reprezentațiile, din scenă ; dar tipul acesta de concentrare, de „trucaje” În lanț, de țopăieli pe coturni și mînuiri cu cagulă neagră, transpirația, oboseala, mimica inutilă, relaxările specifice...tot fascinante rămîn pentru cineva care nu joacă zilnic, genul ăsta de teatru. O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc Într-o revistă studențească de acum cîțiva ani : Regizorul , În loc de Revizorul. Da-n fond, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ani, nu-i așa, mi-ar dedica o carte, aș urca În al noulea cer! Că nici el nu dovedește preocupare pentru teatru... Marea actriță Aglae Pruteanu, despre idolul ei, la fel de marele State Dragomir, În Hamlet : ” Juca rolul absolut fără oboseală, din prisos de energie!”. Ce minunat e să ai de-a face cu asemenea interpreți! Ce șansă, să te fi Încărcat natura (ori tehnica teatrală?) cu respectivul sur plus !... Într-o revistă, o cunoscută actriță se plînge de faptul că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi litri, constată cât s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o lucrare grea de tot la cineva foarte sus pus care-și face o vilă. Da-și rupe el din timp, mâine, evident!, și te servește, că-i ești simpatic și băiat de viață. O să-l vezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta nu intelectul te poate trăda, ci capacitatea de coordonare a mișcărilor și efortul fizic în sine. Am scris până am simțit că gâfâi de oboseală. Cu toate acestea, am izbutit un text citeț și bine încadrat în pagină. Speram din suflet să fie și cât se poate convingător. La final, opera mea epistolară suna așa: "Dragă tată, Trebuie să plec cât mai repede într-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
conștientizeze acest lucru. De multe ori, aerul proaspăt de afară, era cel care reușea să-l trezească și să-l trimită ușor speriat, înapoi în pat. Toate aceste comportamente parcă ieșite din comun, apăreau pe fondul nu atât al unei oboseli crunte, cât pe ceva mai profund, ca să n-o numesc chiar o traumă, adică acea confruntare a lui cu moartea, pe la vârsta de cinci ani, când dacă n-ar fi fost operat la urgențe și nu i s-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care sunt în poziția culcat. Eu am s-o citesc cu cea mai adâncă respirație timp de un an. Așa cum n-am citit nicio carte niciodată. După aceea pot muri liniștit. De câte ori revenea după o plimbare prin oraș, cu toată oboseala, acesta era lucrul pe care și-l dorea, să citească încă o dată Odiseea, nimic altceva. Nu-i era nici foame, nici sete. Nu se plângea de nicio durere. Când cineva îl întreba dacă mâncase ceva, el nu știa ce să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suntem pe acest minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm la mintea rațională dezvoltată mecanic pe parcursul vieții, care nu va face altceva decât să excludă, să nege sau pur și simplu să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cineva nu mi-a spus nimic. Nu intru în detalii despre acest subiect, dar cred că sunteți în asentimentul meu că așa facem tot timpul. Gândim, presupunem, analizăm, judecăm, etc. Așa explic eu mintea (gândirea) umană, care creează haos și oboseală în viețile noastre, iar dacă nu reușim să o controlăm și să încercăm să-i mai reducem debitul, nu vom avea acea sănătate dorită de toți. Veți spune cu siguranță, că așa ceva nu este posibil și nu este un lucru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dat un nou sens vieții mele, aveam ceva pentru care se merita să mă zbat. Era fantastic atunci când veneam de la muncă și copilul meu sărea în gâtul meu zicându-mi, mama-mama, era un moment care îmi umplea sufletul și toată oboseala pe care o aveam dispărea ca prin minune. Am muncit mult, să pot oferi copilului meu tot ce își dorea ca și un substitut pentru lipsurile mele din copilărie. Am oferit copilului meu toată atenția, dragostea și condițiile necesare pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]