6,770 matches
-
sau în juru-i, înseamnă amurg, sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora: "ascult cum se topește clipa" (Din turn); "sunată ora marelui plictis/ sunt doldora de-acum de toate/ tot ce a fost de zis/ s-a zis" (Sunată ora); "obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și cea a
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
corturi cu Marian Munteanu, drogați, legionari, smintiți de libertate și democrație. Nici faptul că nici un preot nu a ieșit cu crucea în mînă ca să-i potolească pe acești oameni întărîtați împotriva semenilor lor. Oameni ieșiți din adîncuri, din întuneric, nemîncați, obosiți, tîrîți prin trenuri ca să scape Bucureștiul de asediul golanilor. Ca să aducă liniștea. Pentru care votaseră. Ca să sape și să planteze flori pe peluza din fața Teatrului Național. Ca să hăituiască pe străzile unei capitale din Europa oameni împotriva cărora erau asmuțiți. Am
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins spiritul bunicii mele și zîmbetul ei suav, nealterat de ani, s-a-ntipărit pe fața mea. Mi se întîmplă uneori în clipe alese să devin
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
rebel, farsorul, frivolul iritant "se parodiază pe sine" (p. 247), până ce acest eșafodaj derutant se ruinează. Asistăm la proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
Colceag. Inginerul Timofeev, altruist și distrat, este eroul care se află în centrul unor întâmplări fantastice, ce se petrec într-un apartament din Moscova. După ce inginerul meșterește necontenit la o mașină a timpului, care se transformă într-o invenție epocală, obosit fiind, adoarme lângă ea. Timofeev visează neobișnuit, iar de aici spectacolul se derulează într-o spumoasă comedie de situație și limbaj. Vezi aici programul Teatrului Metropolis în perioada 19-24 ianuarie
Vezi programul Teatrului Metropolis în perioada 19-24 ianuarie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80338_a_81663]
-
sărbătoare fără fețe bisericești: , Din clipa când trecu pragul bisericii, înfățișarea episcopului s-a schimbat ca prin farmec. Ochii lui măriți părerau scăldați într-o blândețe cuceritoare și pe toată fața îi plutea un zâmbet bun, nevinovat și cucernic..... Glasul obosit răsuna dulce și lin, pătrunzând drept în suflete, îmbrățișându-le și înălțându-le în altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
TV și-a amintit că, odată cu prilejul alegerilor europarlamentare, a fost la Buzău și a fost surprinsă de apariția lui Constantin Boșcodeală. Iată ce a scris Sorina Matei pe Facebook: "2008, alegeri europarlamentare. La un moment dat, într-o după-amiază, obosiți și prăfuiți, ajungem în Buzău. Delegația urma să fie așteptată de Constantin Boșcodeală, stăpânul județului, undeva la intrare ca după aceea să-l însoțească pe fostul președinte în toată vizita prin județ. Ajungem. Așteptăm. La un moment dat, apare și
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81734_a_83059]
-
TV și-a amintit că, odată cu prilejul alegerilor europarlamentare, a fost la Buzău și a fost surprinsă de apariția lui Constantin Boșcodeală. Iată ce a scris Sorina Matei pe Facebook: "2008, alegeri europarlamentare. La un moment dat, într-o după-amiază, obosiți și prăfuiți, ajungem în Buzău. Delegația urma să fie așteptată de Constantin Boșcodeală, stăpânul județului, undeva la intrare ca după aceea să-l însoțească pe fostul președinte în toată vizita prin județ. Ajungem. Așteptăm. La un moment dat, apare și
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81733_a_83058]
-
ai acestor zile ca și cum erau esențiale pentru soarta fiecăruia dintre noi. Nu conta cât înțelegeam din toate acestea, eu, om venit dintr-un timp al dezbinărilor, îmbibat de aerul greu al dihotomiilor politicianiste inutile ("de care parte ești?"), cu suflet obosit poate de grijile unor clipe prelungite în lipsuri și nevoi de tot felul. Știam, prea bine, că și acei distinși cercetători, unii la anii primilor pași întru afirmare, alții cu remarcabile realizări științifice, trăiau sub pecetea acelorași clipe, asaltați de
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
spate). Sau: "stăteam într-un picior înghesuială mare/ alunecînd de pe glob puțin cîte puțin// dormeam în cap/ mîncam în stomac/ amorul trecuse/ pagină după altă pagină/ cartea se închisese/ copertele ei grele/ ca niște uși de temniță/ peste creierul meu obosit" (vaccinat împotriva nemuririi). Efectul e degradarea ființei într-o cheie fiziologică, însoțită de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția prin sunetul slab al cuvintelor rostite. Elvețianul are discreția obosită a unei voci în surdină, scriind parcă în șoaptă. Gesturile preotului, numărul credincioșilor, poziția altarului și înălțimea amvonului, înfățișate toate cu o lupă a blîndeții compătimitoare, sunt tot atîtea indicii ale unei căderi nedorite, dureroase și totuși cu neputință de
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
la vînătoare. Aici vă puteți certa care-i care, Băsescu sau Năstase. Premierul are un contracandidat, se pare serios, în persoana Generalului (Răzvan Vasilescu). Generalul mi-a adus aminte de romanele sud-americane - și în particular de generalul Chelaru - cu dictatori obosiți, onctuoși, care-și prepară adversarii cu grijă asezonîndu-le momițele cu picana (cleștele electric). În plus, purta în film niște ochelari cu lentile fumurii și o nebărbierire virilă a la ex-senatorul Bivolaru, încît am regretat că nu fuma trabucuri cubaneze. Generalul
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
în loc de literatură de ficțiune, ochii tăi străbat un alt fel de literatură, una a cărei verosimilitate are efectul unui duș rece: în loc de o impresie artistică, te alegi cu o agresiune psihologică. La capătul unei asemenea cărți te regăsești traumatizat și obosit, fără nici un chef de viață. Există așadar un fel de viață, desfigurată și inumană, care îți taie orice poftă de viață. Despre ea este vorba în cartea lui Virgil Ierunca.
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și dogite. După primele zece minute de zbor, Rică Olaru a chemat-o pe una din cele două, a solicitat un coniac mic și a plătit cât pentru trei mari! Noapte, liniște, oameni obosiți și cum nu avea nimic special de văzut, vasluianul Închise ochii cu gând să prindă un pui de somn, mâine va merge În Piața Roșie și la Kremlin. Somnul nu vine la comandă, vine când vrea el, așa că bărbatul Își
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au mers În baie, s-au Îmbrăcat, au revenit la masă și În timp ce sorbea din cupa de șampanie, fata l-a Întrebat: Cum a fost, mulțumit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pleata rebelă de sub care Îi zâmbeau ghiduși ochii migdalați ai frumoasei ... Viorela! Toți trei s-au Îmbrățișat fără reținere și s-a repetat scena de mai Înainte doar că rolurile au fost inversate și când toată lumea a fost mulțumită și obosită, fericită și În al nouălea cer, nepământeana amfitrioană și strălucită regizoare a acestui grandios specatacol rosti: Poftește, ma princese!, apoi către Rik al ei: Te las cu cea mai bună prietenă a noastră! Da, da, prietena mea și a ta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
atingi, nu-i așa? spuse fata. Dar eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat, iar Charlot își spuse că e grozav de trist să vezi o persoană atât de tânără, atât de obosită și care totuși nu poate dormi. Sărmana de ea! exclamă Thérèse. — N-ar fi mai bine să-i spui? — Nu mă gândeam la mama mea, ci la ea, la cea din fotografie. Mama lui nu prea are de ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atât de departe. Voi, cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tot felul de lucruri. Își cunoaște atât de bine rolul, își spuse Charlot. Curtezanul neobosit știa să ofere ceea ce oamenii își doresc chiar mai mult decât dragostea: liniștea. Cuvintele lui curgeau ca apa unui râu - râul Lethe. Sunt atât de obosită. —Thérèse, acum poți să te odihnești, spuse el. Mâna lui înaintă de-a lungul balustradei și se așeză peste a ei, iar ea nu-și retrase mâna. Dacă aș putea avea încredere măcar într-un singur om. Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
convocarea Secțiilor Unite ale Înaltei Curți pentru a lua în discuție unificarea practicii, această unificare se face de Secțiile Unite prin recurs în anulare. Virgil Andreieș: Prin recurs în interesul legii, vreți să spuneți. Cristian Jipa: Da. Sunt puțin cam obosit.“ Așa obosit, magistratul-santinelă prinde totuși un post-cheie la capătul tunelului. Jipa este același judecător despre care Voicu spune, chiar în prezența lui: „Dânsu’ a fost unul din cei mai afectați oameni că n-am ieșit Ministru de Interne, atunci. M-
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Unite ale Înaltei Curți pentru a lua în discuție unificarea practicii, această unificare se face de Secțiile Unite prin recurs în anulare. Virgil Andreieș: Prin recurs în interesul legii, vreți să spuneți. Cristian Jipa: Da. Sunt puțin cam obosit.“ Așa obosit, magistratul-santinelă prinde totuși un post-cheie la capătul tunelului. Jipa este același judecător despre care Voicu spune, chiar în prezența lui: „Dânsu’ a fost unul din cei mai afectați oameni că n-am ieșit Ministru de Interne, atunci. M-a sunat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
place lelea cu fusteica scurtă? Păi cui nu-i lasă gura apă după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi credeți că socotelile s-au terminat aici? Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prins. Hai, Pâcule, să ne culcăm și noi, că acușica-i ziuă și nu de alta, dar mâine umblăm ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]