1,702 matches
-
orice scriitor conștient de valoarea lui trebuie să-și păstreze independența de gândire și de creație, făcând, în regimul de azi, numai compromisuri neînsemnate care să nu-l angajeze definitiv". (1958) Este aici, în fond, rețeta eschivării călinesciene din anii "obsedantului deceniu": mimarea angajamentului, histrionismul ca soluție de relativizare a atitudinilor oficiale pe care era obligat să le adopte, prioritatea operei, în care nu înțelegea să se adapteze la cerințele ideologice ale vremii (a făcut-o parțial în Scrinul negru, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ca și pentru Petru Dumitriu cinismul, pe Eugen Barbu oportunismul și un bun instinct l-au condus fără greș până la un punct. Nefalsificat ideologic, romanul Groapa, apărut în 1957, rămâne unul dintre puținele repere literare de luat în considerare în "obsedantul deceniu". Până la maxima sa reușită romanescă, Principele, din 1969, două romane "pe linie" se succed, Șoseaua Nordului (1959) și Facerea lumii (1964). Primul dobândea o relevanță canonică și intra în manuale cu un fragment. Șoseaua Nordului ilustra lupta gărzilor patriotice
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Jurnalului unui jurnalist fără jurnal era mai apropiat, și prin educație, și prin convingeri, de Deliu Petroiu, cu care a corespondat toată viața. În prietenul său a găsit o probitate, o fermitate etică neclintită, în ciuda climatului de suspiciune generalizată din obsedantele decenii totalitare. Cu el realizează Sîrbu un alt fel de comunicare decât cu ceilalți amici ai săi scriitori (în fața cărora își desfășura, proteic, jocul, schimbând măștile în funcție de spectator, de împrejurări), o comunicare autentică, deschisă, sinceră, având ca substanță existența, în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îl consacră pe autor ca adevărat maestru al genului epistolar, cum în literatura noastră nu se află mulți. Corespondența aceasta (pe care Sîrbu o vedea ca pe un corpus unitar, purtând titlul sugestiv Scrisori către bunul Dumnezeu) conține aceleași idei obsedante, în jurul cărora se cristalizează și opera sa literară, aceleași teme dezvoltate pe larg în paginile jurnalului, ale nuvelelor, ale romanelor și ale pieselor sale de teatru. Reflecțiile din jurnal, cu adresă directă, de critică vehementă față de regimul dictatorial ceaușist, apar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cultura în fundul temnițelor, vedem cum un țăran ca prietenul Zăroni 31 rezolvă problemele complicate ale unor funcții ministeriale cu o limpezime și o hotărâre ce stârnesc admirația vechilor intelectuali". Aceste fragmente explică ceea ce se va întâmpla în anii următori, în "obsedantul deceniu", cu intelectualii din România. În opiniile celor pe care i-am adus în atenție, muncitorul intelectual trebuia să fie inversul intelectualului clasic. Acesta din urmă era proiectat în "turnul de fildeș", dezinteresat de problemele societății, implicarea în astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de comuniști că: „poporul știe din tată în fiu..despre Hohenzollerni care șiau atras antipatia plină de revoltă a poporului... și.. care îi stăteau ca un ghimpe în inimă...”. „Calomniază... calomniază... că până la urmă tot se prinde ceva..!, acesta-i obsedantul lor crez. În ultima zi a anului 1947.. „ghimpele” a fost înlăturat.. Regele Mihai a fost izgonit de comuniști de pe tronul bunicului său, Ferdinand I, „Întregitorul”.. „Regele loial”. Astfel, calea spre distrugere a țării, prin așazise reforme, rămânea liberă... adică
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știe unde...” Titlul carții este și leit-motivul ei. Un fel de refren la o doină de înstrăinare și de jale, dar și o idee obsedantă. Poate și o posibilitate de ușurare a sufletelor îngreunate de amarul timpului trăit. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”. Moldova din care fuseseră fugăriți de război. Un război pe care, deși elevii nu-l înțelegeau în resorturile lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fină peliculă de apă care, la rândul ei, Înglobează dizolvând, o câtime de aer. Așa vorbind, solul e un material entropic, o expresie a degradării. Firesc, căci el e rezultatul viețuirii unei mulțimi de organisme care, asociate În de-acum obsedanta biocenoză, rod - fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid. Ca și la noi, care „Înghițind“ resurse lăsăm În urmă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
instaurarea orânduirii comuniste (1945) și mai ales odată cu cotitura culturală prosovietică (1946), literatura noastră a fost strivită de curentul proletcultist care promova nulități literare gen A. Toma, ajuns academician după reorganizarea acestui for suprem. O nouă eră în poezie În obsedantul deceniu s-a creat o literatură conformistă, după scheme și șabloane cărora trebuiau să li se supună chiar nume sonore: Sadoveanu, Arghezi, Cezar Petrescu, Demostene Botez, Zaharia Stancu, Petru Dumitiru, Marin Preda, ca să nu mai vorbim de cei ce nau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
A început să facă însemnări de jurnal în 1990. Apreciază că a trece prin viață cu ochii larg deschiși, a pune mereu întrebări și a căuta răspunsuri ține de firea iscoditoare a oamenilor și că pe toți ne chinuie acest obsedant "De ce?" De ce așa și nu altfel? Crede că profesiunea de diplomat i-a înlesnit nu numai accesul la informație, dar mai ales o oarecare independență de judecată, o detașare de influențele și interesele de conjunctură, prin statutul lor, diplomații având
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului român (inaugurând astfel În istoriografia română o preocupare constantă, obsedantă chiar). Titlul este De neamul moldovenilor, ilustrând distincția dintre moldoveni și munteni; cu toții aveau Însă aceeași origine romană. Pe la 1720, cel mai erudit dintre moldoveni, Dimitrie Cantemir (1673-1723), fost principe al Moldovei, tratează aceeași problemă a originilor Într-o amplă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
națională. Devine, În schimb, aliat al românilor Îndepărtatul Occident, aproape ignorat până cu puțin timp Înainte. Cu o Înclinare specială pentru țările latine, și, mai ales, pentru „marea soră latină“, Franța. Franța: o „dragoste la prima vedere“ care a devenit obsedantă, ținându-i pe români mai bine de un veac În mrejele ei. Momentul crucial este 1830. Acum, evoluțiile Încep să se accelereze. Formele erau desigur mai ușor de schimbat decât fondul. Dar și formele Își au rostul lor; departe de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să aibă un comportament demografic de „Lumea a Treia“, față de o populație majoritară cu comportament european. Ce se va Întâmpla? Spun unii că În acest ritm, În vreo cincizeci de ani, țiganii vor deveni majoritari. Iată, am zice, rezolvată și obsedanta problemă românească a originilor: prea mult s-au disputat românii dacă sunt daci sau romani! țiganii, În ce-i privește, au o cu totul altă origine; ei au venit din părțile Indiei, fiind menționați În ținuturile românești În secolul al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Psihologia popoarelor“, o știință cam suspectă, de mare trecere În secolul al XIX-lea, dar astăzi În genere abandonată, i-a sedus pe mulți autori români și Încă nu este complet uitată În exercițiile intelectuale românești. „Cum suntem noi?“, Întrebare obsedantă și care, prin insistența ei, reflectă mai curând un minus decât un plus de specific național. Adunându-se relativ recent Într-o singură națiune și Împrumutând atât de mult de la alții, românii au tot căutat argumente pentru a-și sublinia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dacă fantasticul nu e mai adevărat decât adevărul?). Istoria este prezentă și chiar copleșitoare; de remarcat impresionanta evocare a Londrei lovite de bombardamentele germane (În 1940, Eliade era atașat cultural al Legației române În Marea Britanie). Dar la fel de prezentă și de obsedantă este căutarea ieșirii din istorie, eliberarea de constrângerile Timpului. În „noaptea de Sânziene“, potrivit folclorului românesc, se deschid cerurile. Este un moment privilegiat, care sugerează calea spre o altă dimensiune a existenței, dincolo de spațiu și timp. Cariera internațională a lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ocultat, cu vinovăție trecut sub tăcere. Ridică brutal preșul și apare gunoiul adunat în 19 ani de tranziție (literară) contradictorie, bălmăjită, adesea contrafăcută. Mulți gândesc asemenea ei, puțini o spun și mai puțini o scriu. Primul cal de bătaie: literatura obsedantului deceniu. Material faptic (sumedenie de amănunte noi) din belșug. Ai zice că se forțează uși deschise: de ce să mai dai un ghiont celor răposați întru dreaptă uitare literară? Nu-i chiar așa: tirul se focalizează în direcția re-vopsirii conjuncturale, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
decis și semnat Molotov, Voroșilov, Kaganovici, Jdanov și Mikoian!) Și mai greu de descifrat rămâne mențiunea "nu figurează", adăugată ulterior, cu cerneală, după unele nume. Unde și de ce nu figurează? Ce să însemne asta? Lista celor 257 de pușcăriași ai obsedantului deceniu impresionează și prin arbitrariul "culpelor", unele de-a dreptul hilare "huliganism politic", "legături suspecte cu străinătatea"astfel devenind un hronic al durerii, ale cărui ecouri n-ar trebui să se stingă niciodată. Și dac-ar fi să poarte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
său, Tache, autor al relatării despre adunarea de demascare organizată la Facultatea bucureșteană de istorie în martie 1959! Așadar, de la Tache, la Matache parc-am fi în Caragiale! Despre celebrele ședințe de demascare s-a făcut vorbire, ici-colo, în proza "obsedantului deceniu", dar ceea ce revelează ochiul atent și avizat al securistului Tache trece dincolo de literatură! Scriitura îngrijită, remarca de profunzime psihologică, nuanța sesizată cu finețe, concizia dialogului esențial și, mai ales, lejeritatea cu care se mișcă în lumea universitară și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-l am de zece ani, A fost cot, a fost biciușcă, Dar nici n-am gândit că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592)"/>. Și În folclorul ucrainean sunt atestate multe snoave având ca subiect „frica obsedantă de lupi a evreului” - cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ghizela-Timiș”1tc "Un facilitator despre „grupul de inițiativă al femeilor din Ghizela‑Timiș”1" „Era toamna lui 2002 când am ajuns pentru prima oară în comuna Ghizela din județul Timiș. Îmi amintesc o zi ploioasă, ștergătoarele de parbriz mișcându-se obsedant și monoton în timp ce mașina parcurgea strada principală întortocheată. Privirea îmi trecea de pe o parte pe alta a drumului la casele văruite și curate, dar sărăcuțe, la multitudinea de orătănii și la copiii în cizme de gumă - încălțămintea de toamnă-iarnă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătății și ale unei vieți lipsite de orizont, izvorâte dintr-o minte bântuită de neastâmpărul căutărilor și limpezirilor. De data aceasta frământările lui provin din comparația obsedantă dintre ceea ce a fost și ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieții rurale de altădată, dorește să pună în evidență câteva aspecte definitorii ale acelor timpuri. Își amintește din frageda copilărie că în sat
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
răvășite și înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante despre încețoșata sa adolescență, când se pregătea să devină învățător. Rememorează cu nostalgie anii de școală normală, munca stăruitoare pe care o presta pentru atingerea țelului său profesional, condițiile vitrege ale vremurilor de război și de secetă pe care le-
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că a fost dat uitării. Dacă este adevărată aserțiunea că totul se uită, înseamnă că trebuie să persevereze în dorința sa de a lăsa în urmă ceva ce rezistă veșniciei: câteva cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte și nu le poate îndepărta, ca pe niște muște ce țin cu orice preț să-i intre în ochi. A greșit cu adevărat? Și dacă a greșit, când și unde s-a produs aceasta? Dumitru Dascălu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un adevăr simplu dar esențial: în educație inițiativele și acțiunile dirigintelui nu pot fi întotdeauna în consonanță cu preferințele și dorințele elevilor pe care îi îndrumă. Experiența profesională și viața îi vor învăța pe foștii săi elevi și acest lucru... Obsedanta și agasanta întrebare continuă să l macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]