2,067 matches
-
nr. 514 din 28 mai 2012 Toate Articolele Autorului BLUE FM INSTRUMENTAL Muzica pur instrumentală poate fi o alternativă plăcută pentru genurile „pop” sau „rock”, agresive prin tonalități și stridente prin linia melodică. Având un caracter dinamic, fără a fi obsesiv, muzica instrumentală de calitate are efecte benefice în menținerea unui tonus pozitiv tot timpul zilei. Referință Bibliografică: BLUE FM INSTRUMENTAL / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 514, Anul II, 28 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Confluențe
BLUE FM INSTRUMENTAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357405_a_358734]
-
2013 Negura își arăta colții din când în când ridica privirea în această îndârjire era diminineața devreme murmurul se zbătea șovăielile numărau frunzele vânturi desprinse se așezau ușor legănate pe culoarea castanelor și a piersicilor coapte ce își trecea degetele obsesiv prin părul neîngrijit târziul penetra ochii minții orbeau gândurile ebrietatea norilor din noi era umbra fidelă a ideilor senine ce se rătăciseră în tihna stropilor îmbătrâniți de tristețe era totul ce se rostogolea în neștire era nimicul ce se năștea
CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357531_a_358860]
-
era respinsă la admiterea într-un institut unde tocmai asta era cerința de bază! Acum putem privi cu oarecare nostalgie tușa fermă și precisă, care decupează un segment de realitate, așa cum era văzută de ochiul artistei, în tonuri de gri obsesiv cu care a ilustrat perfect lumea înconjurătoare din acea vreme. Însă în timp, unul plin totuși de frământări, tablourile Lianei și-au regăsit echilibrul firesc în bogăția de culori, o explozie chiar de viu prin culoare, iar lucrările, indiferent că
ISPITA ARDERII ÎNĂLŢĂTOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358274_a_359603]
-
mama sădise o micuță pepinieră de paisprezece caiși și patru meri, lângă hotarul cu parcela de struguri de masă Muscat negru de Hamburg și „țâța vacii” sau Muscat de Italia care, am mai spus-o și-o voi mai repeta obsesiv spre pomenirea dureroaselor lacrimi vărsate de nașul meu Bebe: circa 4.000 de metri pătrați acum îi erau plocon, nici măcar de „bog-da-proste”, rusului Pietricică prin forța împrejurărilor politice. Altfel, cu toate aceste neajunsuri triste, Natura a alcătuit, din vechi și
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
inimii” indică și o anumită suferință și o încordare interioară fie jucată, fie reală: “Urlă tăcerea/ încolăcită pe sprânceana ferestrei/ prin care privește departele,/ tremurând a oboseli” (p. 14, “Când gândește luna”). Lucrurile cu spațiul gol dintre ele, devin, uneori obsesive amenințând cu vidul ori nonsensul: “Adâncul mă privește/ Cu orbul ecoului rămas gol/ În palma răsfirată a cămășii...” (p. 15, “Adâncul mă privește”). Astfel de inflexiuni meditativ-lirice explică melancoliile poetului, căci peregrinările sale urmăresc de fapt, un sens ce vine
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
în această rugă: “Fă-mă dor de frunză/ Ca să mă reazăm de gândul copacului/ Retras în ploaia din pleoape” (p. 21, “Rugăciune”). Încă un aspect întru totul remarcabil: lumea poetică a lui George Baciu e cutreierată de-o inefabilă și obsesivă ea, amintind de o celebră “Evocare” a lui Nichita Stănescu - Ea era frumoasă ca umbra unei idei/ Ea era frumoasă ca umbra unui gând...”. Instanță sau obsesie lirică, instalată-n universul liric al lui George Baciu și frecventând stările și
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
ca umbra unui gând...”. Instanță sau obsesie lirică, instalată-n universul liric al lui George Baciu și frecventând stările și reveriile eului, această prezență interlocutoare și referențială dă un farmec aparte multor poeme, justificând melancoliile și stările reflexive. Evanescentă și obsesivă, cu părul înmuiat în lună și stârnind ninsori de stele într-un grațios și melodic ding-dang, ea “îngheață auzul cuvintelor”, întruchipând probabil o visată și ideatizată prezență feminină ori poate doar o instanță poetică, parte a realului însuși, semnificând implicit
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
din 30 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului - Realitatea nu este doar ceea ce vedem noi în fiecare moment al vieții: puncte, linii, suprafețe. În spatele acestora se mai află, cel putin, încă una la care tânjesc să ajungă sufletele noastre. - Piedicile, eșecurile, obsesiva întrebare: de ce, de ce, de ce? iată scânteia tuturor descoperirilor trecute și viitoare. - Daca omul se mulțumește numai să mănânce, să bea și să doarmă cu ce se deosebește de un animal care la fel mănâncă, bea apă și... se baliga?! - Conflictele
EXERCITII DE MEDITATIE (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358072_a_359401]
-
la o adică prin necesare detalii tehniciste, pentru jurnaliștii presați de alte subiecte cotidiene ardente, actualmente de campania pentru referendumul din 29 iulie, sau pentru publicul acaparat de treburi și nevoi,ei bine! această inflație va determina ca însăși tema obsesivă a plagiatului să se compromită în curând. Dar tot va mai rămâne ceva de compromis, ceva „di granda”, poate, actul Suspendării, sau chiar Referendumul, ce va să vină în curând ... „Tot mai rămas ceva de compromis”, să fie un joc
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
e pentru prima dată!. - Ești grozavă! Îi plăcu complimentul și sărutul pe care îl primi imediat după el, în colțul buzelor. Era grozav să fie cu un asemenea exemplar lângă ea. Era, cumva, magnetic... Un gând, însă, i se insinuă obsesiv în minte. Părea să știe deja că ea era cea mai bună și că mai traversase bariera. Răspunsul venise repede, ușurat, prea repede și clar ușurat. Magnetismul fusese una dintre materiile ei forte. Dacă tocmai traversaseră Centura Magnetică, dacă străinii
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
disputa se derulează, instituind o defecțiune a spațiului public pe care o acceptăm senin și firesc. Este măsura lipsei de prezență publică a laicatului, parcă anesteziat de recensăminte sau sondaje encomiastice. Corelativ cu această primă chestiune, vine a doua. Referința obsesivă la... Europa! Care „Europă“ devine în mâinile liberei cugetări o veritabilă bâtă pentru a mai tempera din fașă fie prezența prea puternică în spațiul public a Bisericii, fie vreo suspectă apropiere dintre aceasta și stat. Pericol, strigă aceștia! Așa ceva nu
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
își are propriul ei curcubeu.” Imaginea ființei dominate “de spaimă și-ndoială” coexistă cu vestea ecloziunii : “iarba sfioasă/ abia înverzită/ mirosind a primăvară/ și-a viață renăscută...” Este sugestiv moto-ul volumului, din Scrisori imaginare de Octavian Paler. În deșertul obsesiv ce-i inundă poetei teritoriile lirice, întâlnim contururi - “piramide” - care duc la reflecția “că trebuie să facem totul în favoarea speranței.” De aceea, poemele-eseu din Obsesia deșertului, pe cât de dureroase pe atât de tandre, sunt proiecții ale clipei trecătoare, ale contingentului
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
lor (o funie roșie care mai păstrează încă după mulți ani vagi urme de sânge, o călătorie acasă la părinți, o boală incurabilă sau un banal tren de persoane) chiar dacă se face simțită doar din când în când, devine neîndoios obsesivă. Aceste elemente, simple în aparență, fac cele trei nuvele să aibă un final cu totul surprinzător. Cu un stil determinat, hotărât și foarte dârz, autorul nu-și pierde timpul folosind cuvinte de umplutură. Textele lui curg ușor, firesc, alternând povestirea
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
avut, cât s-a priceput, viitorul asfaltat, electrificat, cu salariul zilei de mâine asigurat pe următorii 10, 20, 30 de ani, adică exact pe perioada pe care se estimau acele directive și programe, în limba de lemn, care se repetau obsesiv la orele de dirigenție - acel Partid, nu mai există. În locul lui, au rămas criza, foamea, șomajul, frigul, grijile enorme, furtul resurselor țării din afara, și dinăuntrul ei, coplata în sistemul sanitar, coplata în învățământ, coplata din venitul inexistent, hoția, corupția, mizeria
MULŢUMESC DIN INIMĂ PARTIDULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358850_a_360179]
-
mai bine zis, actorul care-și rostește monologul, uneori interpelează auditoriul, punându-i întrebări care-l frământă și pe el. Și în această ipostază, el joacă rolul corului din tragediile antice, care puncta evenimentele sau ideile, repetând unele fraze, aproape obsesiv. Scrieri dense, pe o întindere apreciabilă, poveștile muritoare ale lui Jianu Liviu-Florian se înscriu în proza modernă contemporană, cu extensie gazetărească în unele cazuri când consemnează evenimente sau evocă figuri ale unor personalități cunoscute și mai puțin notorii. O latură
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
care Orpheu cu harfa sa l-a trecut, în extraordinara sa aventură pe tărâmul de dincolo în căutarea minunatei sale Euridice. Și așa aflăm încă de la vechii greci ca poezia are valențe magice care pot înfrânge moartea prin frumusețea cântecului. Obsesiva căutare de sine a poetului o descoperim în întregul volum. Rețin ca remarcabila poezia Dar poate că la noapte (p.49) inclusă în Anotimp regăsit, a doua secțiune a volumului. Ritmul creației este asociat aici cu cel cosmic, în buna
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
urlet, un urlet în creierul meu! Un urlet de fiară în comă, în creierul meu! Un urlet care începuse ca șoaptă nelămurită Și cuprindea numele tău, cu toate diminutivele, Ca să ajungă, după toate aceste aberante Nopți de nesomn și de obsesivă, maladivă Întâlnire cu tine, în gând, într-o imaginație contrariată, Un urlet confuz, nedistinct, grosolan, Un urlet-de-fiară-în-comă, în creierul meu! 30-31 ianuarie 2003, Rm. Vâlcea - Tg. Mureș ***Pagina realizata de Marin MIHAI-Spania http://mihaimarin.wordpress.com/2013/07/19/ana-maria-paunescu-festivalul-international-adrian-paunescu-editia-i-craiova-2013
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
al nopții. tăcerii vidul îl adunăm în pumni de sare. mercurul, îl lăsăm să-și modeleze, trupul vibrând durerii, bucuriei și tristeții, apoi cu toate-n aripi, zborul îl culegem. tăcerea nu ne-ascunde, ne arată, pe scena marii piese, obsesiv jucată, de-actori profesioniști sau simpli mimi, cu brațe fără palme, doar cu pumni, cătând mereu în aer viciat, flori, inimi. e o uimire-acest "tăcând tăcerii". e idealul sau mai bine zis doar valul, pe care trupul ni-l așternem
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
viața și are pensia oleacă mai mare ca ajutoru' de la Primărie!... Aia trebuie să dea și cu sapa, ca să poa' să trăiască!... Vorbi așa încă multă vreme, lungind cuvintele, lăsând pauze lungi între propoziții ori grupuri de cuvinte și repetând obsesiv și apăsat „ajutoru' de la Primărie”. Avea el ce avea cu ajutorul acesta. N-avea nimic împotrivă să fie dat celor cu adevărat neputincioși, dar nu bețivilor zdraveni și buni de muncă, cum e Radu Ursaru. Tăcu abia când lăsă în urmă
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
aleșii justifică faptul că tranziția a creat această stare deplorabilă în care se află țara, și că dumnealor au făcut tot ce este posibil ca să îmbunătățească nivelul de trai. Nici de formula “îmbunătățirea nivelul de trai” care devenise o lozincă obsesivă nu s-au lepădat. Dar „ei” nu s-au lepădat nici de foștii securiști care prin trecutul lor pătează imaginea unei națiuni, care dacă o privim prin categoria de oameni, în nobilul înțeles al cuvântului, ce nu sunt implicați și
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
vie a timpului trecut ireversibil, amintirea îl adâncește în cuvântul scris, îi alină singurătatea. Eul care se zbate este ispitit de dorința de a reînvia trăiri latente. Armonia contopirii spirituale de altădată se deduce din dorul sfâșietor care îl mistuie obsesiv și care își caută ecoul: „Pun întrebări mereu insomniace/ Dorului tău să îi mai aflu pulsul ”(Pun întrebări mereu insomniace). Uneori se aude chemarea ce se stinge pustie, stingheră, înăbușită în imperiul tăcerii și oferită ca ofrandă zădărniciei (Poate ca
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
sale care, în ciuda îndemnului mamei sale plecate din această lume în floarea vârstei: „Copilul meu, să nu mă cauți”, cercetează urme, interoghează martori, adună orice imagine sau petec de hârtie, recuperează orice manuscris uitat și, încet, încet își îndeplinește țelul obsesiv de a întregi portretul tridimensional al mamei sale, restituind astfel literaturii române personalitatea unei creatoare de prim rang încă insuficient cunoscută. Primind cu autograf cărțile sale de proză reeditate de curând, Drumul spre Ombria, Cosânzenii și Amur, și apoi cartea
RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359957_a_361286]
-
de jenă căci nu spun ce s-a întâmplat nici să-i pici cu ceară. Dar cel în cauză știe ce s-a întâmplat. Au fost atacați de către defăimătorii săi, cei ce îl urmăresc cu o invidie malefică, dementă, patologică, obsesivă și longevivă de când au constatat acțiunea lui benefică asupra publicului, puterea lui de-a „încălzi” și înălța sufletele oamenilor, i-au observat performanțele și i-au văzut meritele, au citit sau au auzit laudele ce i s-au adus, i-
MIASMA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359954_a_361283]
-
și aprecia ei înșiși în chip nemijlocit, punându-și în funcțiune celebra lor capacitate de evaluare și apreciere critică pentru care și-au căpătat statutul de notorietate și prestigiu, nu o dată unul social de mare altitudine și influență, ci văd obsesiv doar imaginea lui deformată grotesc, monstruos, hidos, malefic, care s-a suprapus total peste imaginea lui reală, înlocuind-o cu surogatul imaginat creat de altcineva, acela care le-a fost transmis, transportat, indus mental de propagatori ai acelei cumplite epidemii
MIASMA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359954_a_361283]
-
ajută comparațiile. Că e mai bine să fim așa, în doi, decât eu singură și să se afle de ce am divorțat. Știi ce? Acum, că tocmai am semnat actele, temerea asta a dispărut. Oare cum de chestia asta, gândul acesta obsesiv, mă ținea în loc? Acum îmi tot vin în minte gânduri de-ale mele și mi se pare că sunt ridicole. Cred că un psiholog s-ar mira de ce aude de la mine. Sunt o femeie mai educată decât maică-mea și
„La început am fost uluită, nu înțelegeam cum de soțul meu, care îmi spunea că sunt femeia vieții lui, ridică mâna asupra mea. Uluirea asta a durat ani de zile“ () [Corola-blog/BlogPost/338683_a_340012]