3,917 matches
-
se făcea printr-un dispozitiv numit crivac, pus în mișcare prin tracțiune animală. În acea perioadă, tehnica extragerii sării în Moldova a rămas la nivelul prezentat mai sus foarte sumar. Abia în 1870 s-a introdus la Slănic și Tîrgul Ocna metoda de extragere a sării prin galerii și stâlpi, iar înlocuirea parțială a muncii manuale a început în 1874, când s-a introdus la Tîrgul Ocna prima mașină cu vapori în salinele din țară. Mâna de lucru o furnizau cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai sus foarte sumar. Abia în 1870 s-a introdus la Slănic și Tîrgul Ocna metoda de extragere a sării prin galerii și stâlpi, iar înlocuirea parțială a muncii manuale a început în 1874, când s-a introdus la Tîrgul Ocna prima mașină cu vapori în salinele din țară. Mâna de lucru o furnizau cei condamnați, care lucrau noaptea și lăturașii și șavgăii. Lăturașii erau oameni de prin satele învecinate, „haimanale”, care în schimbul scutirii de obligații către stat se angajau contra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu vapori în salinele din țară. Mâna de lucru o furnizau cei condamnați, care lucrau noaptea și lăturașii și șavgăii. Lăturașii erau oameni de prin satele învecinate, „haimanale”, care în schimbul scutirii de obligații către stat se angajau contra plată la ocnă. Adevărații mineri însă erau șavgăii, care, spre deosebire de lăturașii ce lucrau în schimburi de o săptămână din două sau din patru, erau muncitori permanenți. În ocne exista o diviziune tehnică a muncii. Șavgăii erau tăietori de sare. Rufetașii erau împărțiți în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
satele învecinate, „haimanale”, care în schimbul scutirii de obligații către stat se angajau contra plată la ocnă. Adevărații mineri însă erau șavgăii, care, spre deosebire de lăturașii ce lucrau în schimburi de o săptămână din două sau din patru, erau muncitori permanenți. În ocne exista o diviziune tehnică a muncii. Șavgăii erau tăietori de sare. Rufetașii erau împărțiți în grupe mari și fiecare grupă în cete, în frunte cu un conducător: curteni, gurari, herghelegii, burdujeni (lucrau la tascele din piei de bivol), chelari de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grupe mari și fiecare grupă în cete, în frunte cu un conducător: curteni, gurari, herghelegii, burdujeni (lucrau la tascele din piei de bivol), chelari de drum (țineau evidența carelor încărcate), curelari, chetrari etc. În ceea ce privește numărul lucrătorilor de la salinele din Tg. Ocna, n-avem posibilitatea unei evaluări precise, deoarece conducerea Cămării recurgea la evaziunea fiscală prin „mistuirea” câteodată chiar și a unei treimi din numărul rufetașilor. Totuși, consumul intern și exportul de sare în creștere sunt dovezi evidente ale sporirii numărului de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
17-18 milioane oca (21.947.000 kg-23.238.000 kg), în 1852 între 25-30 milioane oca (32.275.000 kg-37.730.000 kg), iar în anii 1861-1864, la cele în medie anuală peste 10 milioane kilograme sare extrase de la Tg. Ocna se adaugă încă cel puțin tot atâta sare extrasă de la Slănic și care era apreciată ca fiind cea mai bună sare din țară, în stare să concureze cu succes sarea din Serbia, Bosnia și Austria. Circa o treime din sarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exploatărilor petrolifere au atras pe capitaliștii străini. La 15 iunie 1861, francezul Olivier de Lalande a cerut domnitorului Cuza o autorizație valabilă pe timp de 20 de ani pentru a săpa „fîntîni pentru exploatația păcurei pe teritoriul denumit domenii ale ocnelor, precum a se hotărî la cine trebuie să plătească darea de 10% prevăzută de Regulamentul Organic”. Cererea a fost aprobată. Dar abia în vara anului 1864 el a izbutit să aducă din Franța capital, o parte din instalațiile de forare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aprobată. Dar abia în vara anului 1864 el a izbutit să aducă din Franța capital, o parte din instalațiile de forare și personal tehnic. În anul 1863, o companie franceză a început forajul prin sonde în regiunea Mosoare de lângă Tg. Ocna. Sondele, în număr de trei, au atins la adâncimea de 60-100 m mici zăcăminte de păcură, dar din cauza imperfecțiunii aparatelor, a accidentelor ivite, lucrările au fost oprite. Acestea sunt primele tentative ale capitalului străin de pătrundere în domeniul exploatării petrolului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce se oferă amatorilor. În martie 1860, C. Negri îi scria lui Cuza că pe moșia Grozești se află, pe lângă alte minereuri, și mine de cărbuni. El propunea domnitorului ca statul să cumpere acest domeniu, raliindu-l la domeniul Tg. Ocna, evitând în felul acesta concurența pe care ar putea-o provoca statului proprietarii Grozeștiului. Dar nici aceste încercări nu s-au soldat cu rezultate practice. În perioada dintre anii 1848 și 1864, exploatarea cărbunelui, din motivele mai sus arătate, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau după părerea noastră ori mici ateliere, care se încadrau în mica producție de mărfuri sau în cooperația capitalistă simplă, ori mici făbricuțe. Este adevărat că mai existau unele întreprinderi care funcționau după principii proprii manufacturii: exploatarea sării la Tîrgul Ocna, unele cărămidarii etc. Ele însă nu pot fi socotite manufacturi. Exploatarea minereurilor, și deci a sării, se efectua din cele mai vechi timpuri cu un număr mare de oameni, prin cooperare și diviziune tehnică a muncii. Lucrătorul însă nu era
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
industrial. Succesele cu care s-au soldat încercările mai sus arătate n-au întârziat să atragă capitalurile străine. În anul 1862, s-a format o societate franceză cu un capital de două milioane lei, care a înființat o rafinărie la Târgul Ocna. Paralel cu introducerea și folosirea sondelor mecanice în extragerea țițeiului a crescut și numărul rafinăriilor. Aceasta însă în deceniile ulterioare epocii care face obiectul studiilor noastre. Industria metalurgică. Dezvoltarea agriculturii cu caracter comercial a fost unul din principalii factori care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aproape în întregimea ei, a stat la baza formării proletariatului din țara noastră. Marea majoritate a lucrătorilor de la mine, lăturașii, era formată din oameni de prin satele învecinate, din „haimanale”, care, în schimbul scutirii de obligații către stat, se angajau la ocnă contra plată, după cum cei mai mulți lucrători din atelierele de cooperație capitalistă simplă se recrutau din „sărăcimea” orașelor și a târgurilor. Aceeași proveniență socială aveau și cei mai mulți dintre lucrătorii de la manufacturi și fabrici. La una din cele mai mari manufacturi din Moldova
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflau minele, unele întreprinderi manufacturiere, care funcționau permanent (ca de pildă atelierele navale de la Galați), și întreprinderile mecanice. Cei mai mulți dintre lucrătorii angajați la aceste întreprinderi erau liberi din punct de vedere juridic, exceptând condamnații de la minele de sare din Tg. Ocna. Mai ales întreprinderile mecanice, care funcționau continuu și unde se cerea o stabilitate a lucrătorilor izvorâtă și din necesitatea dobândirii unor cunoștințe tehnice elementare, impuneau utilizarea unor oameni liberi din punct de vedere juridic. În ceea ce privește despărțirea lucrătorilor industriali de mijloacele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
precedentă. Cei mai numeroși dintre lucrătorii de la saline, rufetașii, aveau în folosință terenuri pe care practicau agricultura ca o îndeletnicire complementară, izlazuri pe care creșteau vite, se foloseau de păduri, de anumite drepturi de monopol asupra unor iraturi ale Tg. Ocna. Or, în perioada 1848-64, pământurile lor erau rășluite sistematic, iraturile trecuseră asupra eforiilor, încât și această categorie de lucrători se afla în plin proces de despărțire de mijloacele de producție, proces care, ce-i drept, nu se va încheia până la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-i drept, nu se va încheia până la 1864. De altfel, spre deosebire de șavgăi, adevărații mineri, care lucrau în permanență, lăturașii munceau în schimburi de o săptămână din două sau din patru. Înșiși șavgăii nu erau rupți total de agricultură, de vreme ce Cămara ocnelor avea obligația să dea în folosință fiecăruia dintre ei un pogon de pământ. Într-o măsură mult mai mare erau legați de agricultură lucrătorii de la exploatările de țiței, care, în majoritate covârșitoare, erau țărani clăcași sau liberi. Cât privește lucrătorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la suprafață „nenorociți, cu totul zdrobiți”. Lucrând în mine prost construite, prost aerisite, purtând adesea pe cap piei de bivol pentru a se apăra de apă, fără nici un fel de protecție a muncii, fără asistență medicală corespunzătoare, viața lucrătorilor de la ocnă rareori depășea 8-9 ani de muncă. De-a dreptul înspăimântătoare erau condițiile de viață ale condamnaților-lucrători de la Tg. Ocna. În 1853, în urma unei anchete, generalului Urusov i se adusese la cunoștință că „osândiții de la groapa ocnelor se află în cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bivol pentru a se apăra de apă, fără nici un fel de protecție a muncii, fără asistență medicală corespunzătoare, viața lucrătorilor de la ocnă rareori depășea 8-9 ani de muncă. De-a dreptul înspăimântătoare erau condițiile de viață ale condamnaților-lucrători de la Tg. Ocna. În 1853, în urma unei anchete, generalului Urusov i se adusese la cunoștință că „osândiții de la groapa ocnelor se află în cea mai ticăloasă stare, că paile prevăzute pentru așternut nu se înnoiesc decât la 6 luni odată, că cămășile lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
corespunzătoare, viața lucrătorilor de la ocnă rareori depășea 8-9 ani de muncă. De-a dreptul înspăimântătoare erau condițiile de viață ale condamnaților-lucrători de la Tg. Ocna. În 1853, în urma unei anchete, generalului Urusov i se adusese la cunoștință că „osândiții de la groapa ocnelor se află în cea mai ticăloasă stare, că paile prevăzute pentru așternut nu se înnoiesc decât la 6 luni odată, că cămășile lor nu li se schimbă decât odată sau de două ori pe an și că straile lor sînt
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cărora ne vom opri foarte pe scurt în cele ce urmează. În iulie 1856, de pildă, rufetașii au cerut domnitorului să li se restituie terenurile rășluite, să li se sporească lefurile și să aibă reprezentanți în conducerea administrativă a Tg. Ocna: „să avem și noi rufetașii - cer jăluitorii - drepturi la eforie și deși suntem noi mai mulți, ne mulțumim a fi privită obștea noastră deopotrivă cu a orășenilor”. Această din urmă cerere este semnificativă, ea vădind conștiința intuitivă a locului pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care nu le puteau depăși lucrătorii de la saline: deși sunt mai mulți decât târgoveții, ei se mulțumesc să li se recunoască drepturi egale cu ale târgoveților și nu mai presus de ale acestora din urmă, care formau în Tg. Ocna o minoritate. Jalbele erau formele cele mai răspândite de protest și revendicări. Ele rămâneau însă de cele mai multe ori fără efect. Cui să se plângă, se întrebau rufetașii, „caimacamului ? De la el n-am avea rezultatul decât tirania și amenințarea surghiunului. Isprăvniciei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
recrutat cadrele conducătoare ale mișcărilor social-politice, cu caracter burghez. Eforia orașului Iași, referindu-se în 1833 la unii negustori, arată că deși primiseră „numiri de boieri... nu se leapădă de cea întâi a lor ființă”. Casierul din 1855 al Cămării ocnelor fusese funcționar al isprăvniciei, făcuse avere, „de dânsul câștigată, în moșii și binale”, iar pentru slujbele aduse statului i se conferise rangul boieresc de sulger, rang pe care-1 arbora demonstrativ și de pe urma căruia trăgea foloase; în cele din urmă, el
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar pentru slujbele aduse statului i se conferise rangul boieresc de sulger, rang pe care-1 arbora demonstrativ și de pe urma căruia trăgea foloase; în cele din urmă, el a ajuns însă, ca reprezentant al târgoveților, membru și președinte al eforiei Tg. Ocna. D. Căliman, deși avea în 1846 rang de boier, era librar. Așadar, nici boierimea nu constituia în orașe o pătură socială omogenă. Boierimea mică, și în parte cea mijlocie, se afla, fie și parțial, pe poziții economice și politice burgheze
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai redusă, iar diviziunea socială a muncii mai puțin avansată. Problema pământului, a locului de hrană, în târguri și orașele mai mici constituia o chestiune de importanță capitală, chiar în târgurile cu activitate industrială mai avansată, ca de pildă Tg. Ocna și Piatra, fără să mai vorbim de micile târguri particulare, în care majoritatea populației o formau birnicii clăcași, care se ocupau cu agricultura, și unde trona atotputernicia monopolurilor și a privilegiilor proprietarilor feudali. Târgoveții aveau reglementate relațiile cu proprietarii pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
baza unui hrisov asemănător chartei, pe care orășenii din Europa apuseană o obțineau în Evul Mediu de la rege în vederea asigurării independenței lor. Numai că la noi hrisovul era obținut de proprietarul feudal al târgului și nu de târgoveți. În Tg. Ocna, numărul familiilor birnice la 1845 depășea aproape de două ori numărul familiilor de meșteșugari și negustori și era aproximativ egal cu cel al meșteșugarilor și negustorilor indigeni, al familiilor de rit mozaic și al celor sudite luate la un loc (vezi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meșteșugarilor și negustorilor indigeni. Ceea ce caracterizează aceste două târguri este numărul mare al nevolnicilor (infirmilor) și al văduvelor în raport cu totalul populației (233 și respectiv 203); aceasta ca urmare a condițiilor inumane în care munceau lucrătorii salinelor. La mijlocul secolului XIX, Tg. Ocna arăta ca „o mahala îndestul de întinsă a vreunei capitale”. Acolo existau doar câteva case bine zidite. La 1849, în Tg. Piatra, situat într-o zonă unde materialul de construcții se putea obține cu ușurință, se aflau numai 20 case
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]