994 matches
-
uleiul de trandafir). Frecvențele mari create de aceste uleiuri pot crea un mediu În care orice urmă de bacterii, viruși, ciuperci, etc., nu pot exista. În istoria muzicii sunt menționate 6 note muzicale originale "Solfeggio". Actualmente există 7 note În octava centrală, note care cu timpul au fost modificate. În trecut aceste 6 note de baza (cu frecvența specifică pentru fiecare sunet) se foloseau În cântecele Gregoriene, un gen muzical liturgic utilizat În cultul creștin catolic, În special Într-un imn
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
pe lângă atelierul fierarilor, a observat că sunetele nicovalei erau foarte armonioase. Întors în atelier pentru observații, a realizat că între ciocane era un raport proporțional cu lungimea coardelor unui instrument muzical. Șase secole mai târziu, Ptolomeu, inspirat de Pitagora, descoperă octavele și vorbește despre "muzica astrelor". Pitagora este creditat cu reprezentarea tetractis-ului (una dintre cele mai fascinante aventuri ale geniului uman). Tetractisul a fost considerat o expresie perfectă a frumuseții naturii până la descoperirea cifrei 0, necunoscută în acea vreme. Tetractis Pitagora
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
merită o atenție deosebită și anume, muzica și optica. În muzică, Ptolomeu preia de la Pitagora ideea că notele muzicale pot fi traduse în ecuații matematice și invers, fenomen pe care-l numește "armonice". El dă prima definiție a tetracordului și octavei. Ptolomeu vorbește chiar de "muzica astrelor" pe care o numește, ca și Pitagora, "muzica sferelor". În optică, Ptolomeu descrie proprietățile luminii, reflecția, refracția și culoarea. El descrie cum raza de lumină formează un con cu vârful spre ochi, baza sa
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
56 de noi elemente, iar cercetătorii în chimie reușeau să descopere câte un element în fiecare an, aproape. În anul 1864, Lothar Meyer 176 publică un articol în care descrie 28 de elemente. John Newlands 177 editează în 1865 Legea octavelor elementelor. Cei patru factori care conduc la desemnarea lui ca persoană paradigmatică, conform spiralogiei sunt: a) publicarea de către Mendeleev a două volume intitulate Principiile chimiei, în care anticipează existența elementelor; b) prezentarea conferinței "Dependența dintre proprietățile greutății atomice și elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fizico-chimice asemănătoare. Publică tabelul periodic cu 28 de elemente în 1862. 177 John Alexander Reina Newlands (1837-1898), chimist englez contemporan cu Dmitri Mendeleev. Realizează un tablou periodic al elementelor chimice, în 1865, cu patru ani înaintea lui Mendeleev, intitulat "Legea octavelor", în care orice octavă de elemente chimice, cu greutate atomică asemănătoare, prezintă un comportament analog. Prezintă șapte elemente pe octavă. 178 Svante August Arrhenius (1859-1927), chimist și fizician suedez, director al Institutului Nobel. Descrie conductivitatea electroliților, afirmând că, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
periodic cu 28 de elemente în 1862. 177 John Alexander Reina Newlands (1837-1898), chimist englez contemporan cu Dmitri Mendeleev. Realizează un tablou periodic al elementelor chimice, în 1865, cu patru ani înaintea lui Mendeleev, intitulat "Legea octavelor", în care orice octavă de elemente chimice, cu greutate atomică asemănătoare, prezintă un comportament analog. Prezintă șapte elemente pe octavă. 178 Svante August Arrhenius (1859-1927), chimist și fizician suedez, director al Institutului Nobel. Descrie conductivitatea electroliților, afirmând că, într-o soluție, sarea se disociază
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu Dmitri Mendeleev. Realizează un tablou periodic al elementelor chimice, în 1865, cu patru ani înaintea lui Mendeleev, intitulat "Legea octavelor", în care orice octavă de elemente chimice, cu greutate atomică asemănătoare, prezintă un comportament analog. Prezintă șapte elemente pe octavă. 178 Svante August Arrhenius (1859-1927), chimist și fizician suedez, director al Institutului Nobel. Descrie conductivitatea electroliților, afirmând că, într-o soluție, sarea se disociază în particule încărcate electric. Stabilește ecuația care-i poartă numele și care dovedește că este nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Paris, se numără, multă vreme, V. Eftimiu și E. Lovinescu, iar O. Goga, Sever Bocu și Sextil Pușcariu vor străbate adesea metropola grație bunei îndrumări a lui B. Șlefuindu-și stilul în contactele cu personalități ale culturii franceze (Anatole France, Octave Mirbeau, Edmond și Jean Rostand), publică, la Editura Fasquelle, sub pseudonimul Adrien Le Corbeau, două romane care îi aduc un succes de stimă, intrând în discuție cu ocazia decernării premiului Goncourt: Le Gigantesque. Roman d’un arbre (1922) și L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
auz. În ceea ce privește discriminarea frecvenței, numeroase studii au relevat variații mari în abilitatea subiecților cu implant cohlear de a percepe modificarea frecvenței, pornind de la cei care pot discrimina schimbări a 4 semitonuri, până la cei care nu pot identifica modificări ale unei octave. Cu toate evoluțiile tehnologice, există încă limite în transmiterea înălțimii și a timbrului, ceea ce duce la dificultăți mai mari în discriminarea notelor muzicale și a melodiei decât în discriminarea cuvintelor și frazelor. Noile strategii de codificare dezvoltate cu noile forme
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
sunt la fel de eteroclite ca și literatura revistei. Căpitanul Matei Eminescu, fratele poetului, este prezent cu o tălmăcire în proză și un articol de istorie. Portretele unor scriitori români (A.I. Odobescu, I.S. Spartali, Veronica Micle) și străini (Vittorio Alfieri, Émile Zola, Octave Feuillet, Lev Tolstoi), câteva recenzii semnate de Dem. Moldovanu și articolele lui I.I. Livescu (Artele și literatura) reprezintă tot ceea ce G.v. a făcut să apară în materie de critică literară. Interesul redacției fiind captat și de alte domenii decât literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287213_a_288542]
-
Verlaine, José Maria de Hérédia, Albert Samain, Heine (lungul poem Atta Troll, într-o bună transpunere a lui Ion Negrea), dar preferați sunt, și de astă dată, prozatorii: Guy de Maupassant, Al. Dumas, Émile Zola, Alphonse Daudet, H. C. Andersen, Octave Mirbeau, François Coppée. Alți colaboratori: Dem. Theodorescu, Ion L. Catina, I. F. Buricescu, V. Russu-Șirianu, Ștefan Frunză, Mihail Munteanu, G. Tutoveanu, D. Cuclin, D. Iov, Ioan I. Ciorănescu, Sergiu Manolescu, C. Demetrescu. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
cu Jozefina Baltazar); Fannie Hurst, În marginea vieții, București, 1940; E. M. Remarque, Iubește pe aproapele tău, București, 1945; John Knittel, Via Mala, București, 1946, Thérèse Etienne, București, [1947]; Bernard Shaw, Cezar și Cleopatra, București, 1948 (în colaborare cu Mary Lăzărescu); Octave Aubry, Maria Walewska, București, [f.a.]; V. Grossmann, Stepan Colciughin, I-III, București, 1949-1950 (în colaborare cu Ștefania Brătulescu); A. Iacobson, O noapte hotărâtoare, București, 1951 (în colaborare cu Victor Botvinic); Evgheni Permjak, Ultimele înghețuri, București, 1964 (în colaborare cu Lidia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Brâncuși, Iser, Camil Ressu, Ioan Theodorescu-Sion, N. Vermont, B’Arg, Cecilia Cuțescu-Storck, Gheorghe Petrașcu ș.a. Revista oferă și bune traduceri din Anatole France, Charles Baudelaire, Albert Samain, José-Maria de Hérédia, Bj/ornstjerne Bj/ornson, Lev Tolstoi, Émile Verhaeren, Jules Renard, Octave Mirbeau, cele mai multe neiscălite sau realizate de N. D. Cocea sub pseudonimul Nicoară al Lumei. Câteva studii - Traian Vuia, Navigația aeriană, Camil Ressu, Despre artă și artiști, C. Dobrogeanu-Gherea, un capitol din lucrarea Neoiobăgia, aflată sub tipar - și articolul Din istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
al cromozomului 5. Acest sindrom are o incidență de 1:50 000 de nașteri, supraviețuirea fiind variabilă; totuși, indivizii afectați reprezintă 1% din copiii cu retard mintal sever. Semnele caracterstice care apar la sugar constau în: plânsul particular, cu o octavă mai sus decât plânsul normal, care seamănă cu sunele emise de pisici, și apare datorită unei anomalii a laringelui; un aspect facial dismorfic, caracterizat prin microcefalie, facies rotund, urechi jos inserate; hipotonie, copilul semănând cu o „păpusă de cârpă”. Adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și toate aspectele Universului sunt asociate cu numere. Se consideră de obicei că părintele numerologiei a fost Pitagora. Acesta a fost primul care a descoperit o lege matematică care guvernează un fenomen fizic (rapoartele numerice simple generează armonia muzicală, e.g. octava se obține printr-un raport 1:2 al lungimii corzilor, iar 6/5 dintr-o coardă "do" dă nota "mi" etc.) și a formulat ideea că putem exprima legile fizice cu ajutorul matematicii. La fel ca în cazul astrologiei, acestei relații
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea pe care o propune Zola pare să fie diferită de cea a personajelor flaubertiene și maupassantiene. În ea regăsim figurile cuceritorilor, cum sunt întreprinzătorii Saccard, Octave Mouret sau medicul Pascal, care au energia, voința și capacitatea de luptă a personajelor balzaciene. Românul zolist își găsește structura fundamentală în schema dinamică a invaziei, a luptei și a cuceririi. Energia și dorințele personajului îl pun în mișcare. E.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celuia care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Parisul concurează cu Veneția că locuri care predispun la întâlnirea și trăirea oricărei iubiri. Tradiția pariziana a fost întotdeauna favorabilă întâlnirii iubirii; indulgent și provocator, Parisul a fost întotdeauna complicele îndrăgostiților. Cadrul urban este propice hazardului, fanteziei, promisiunilor, misterului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal masculin cel de adjuvant (Caroline Hédouin, Denise Boudu / Octave Mouret; Caroline Hamaline / Saccard), de opozant (Clorinde Balbi / Eugène Rougon) sau de rival (Madeleine Forestier/domnul Forestier, Georges Duroy), animozitatea permițând autorului de a face personajele mai complexe, mai dense și mai interesante din punct de vedere dramatic. Organizarea scenariului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1883 TAINE, Hippolyte, Leș origines de la France contemporaine, 2 v., Robert Laffont, Paris, 1986 TAINE, Hippolyte, Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, Paris, 1867 TEXIER, Edmond, Paris-actrice, A.Taride, Paris, 1854 TEXIER, Edmond, Paris-bohême, A.Taride, Paris, 1854 UZANNE, Octave, La femme à Paris, nos contemporaines: notes successives sur leș Parisisennes de ce temps dans leurs divers milieux, états et conditions, 1894 UZANNE, Octave, Parisienne de ce temps. Etudes de sociologie féminine, Mercure de France, Paris, 1910 VIGNON, Claude, Une Parisienne. Etude
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Paris, 1867 TEXIER, Edmond, Paris-actrice, A.Taride, Paris, 1854 TEXIER, Edmond, Paris-bohême, A.Taride, Paris, 1854 UZANNE, Octave, La femme à Paris, nos contemporaines: notes successives sur leș Parisisennes de ce temps dans leurs divers milieux, états et conditions, 1894 UZANNE, Octave, Parisienne de ce temps. Etudes de sociologie féminine, Mercure de France, Paris, 1910 VIGNON, Claude, Une Parisienne. Etude de femme, Calmann Lévy, Paris, 1882 III. Studii de critică ABENSOUR, Miguel, Heroïsme et modernité, în Le magazine littéraire, Nr. 408 (IV. 2002
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deoarece acesta seamănă prea mult cu viața. În același român, doamna Campardon plânge la lectură romanelor lui Dickens, iar pe masa de bucătărie a doamnei Josserand se descoperă un exemplar din Jocelin de Lamartine. "Căderea" doamnei Pichon în brațele lui Octave Mouret, care îi împrumuta române nu atât pentru a o seduce, cât pentru a-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
poetice și care se inspiră dintr-o aritmetică concretă ce atribuie numerelor prime o valoare simbolică : „Cum stanțele sau grupele au de acum înainte șapte versuri, structura și succesiunea lor vor combina cele două moduri specifice epopeii italiene, îmbinînd unitatea octavei și continuitatea terținei, prin încrucișarea rimelor și înlănțuirea strofelor. Întotdeauna primul vers al unei stanțe rimează cu ultimul al celei precedente [mai curînd cu penultimul, se pare], a cărei consonanță finală este astfel triplată ca și celelalte două”. Căci dacă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
În vagoane cu patru etaje și duse la Berlin. Aci urma o perioadă de Îngrășare sau de Îndopare și date la consum. În afară de producția de carne se obținea si o bună recoltă de puf și pene. Germanul le iubește, deși Octave Mirbeau le calomniază, pentru că pe șoșele se manifestă prostește, producând pe vremuri cel mai mare număr de victime. De câteva zile fetița noastră tușește mult. Soția mea e Îngrijorată atât de mult, Încât la la un moment dat se gândește
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
coordonată de A. Durcovici între 1934-1944), ca „mijloc puternic pus în slujba opiniei publice și a comunității catolice”. Printre colaboratori erau G. Galaction, Nechifor Crainic. Congregația a avut legături cu secțiile mariane din Ardeal. Cei din București au participat la „Octava mondială de Rugăciune” din luna ianuarie. Criticul I.M. Rașcu remarca: „aici am cunoscut vârsta științifică și puterea de muncă a lui Durcovici”. Păstorul și-a îndeplinit misiunea, printr-o dăruire totală pentru Dumnezeu și pentru Biserică în cele trei direcții
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]