5,630 matches
-
imprime camerelor sale amprenta propriului eu, Ulrich descoperă posibilități nelimitate de a genera noi perspective în-tr-un joc de idei aflat în permanentă expansiune. Un spațiu care să corespundă unui astfel de psihic proteic ar trebui să fie dotat cu "odăi mișcătoare, interioare caleidoscopice, un decor care să se adapteze sufletului."[...] otrivit paradigmei expresiviste, închegarea unei identități stabile este rezultatul unui proces dialectic în care dimensiunea interioară și cea exterioară se confirmă și se legitimează reciproc. În cazul lui Ulrich, nu
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
picioare cu pantofi de glanț, în drum spre În Vale, loc unde se făcea politica satului și unde i se acorda respect țărănistului convins și cotizant, nimeni altul decât Vidu Răzeșeanu! În altul, îl vedea la colț de masă, în odaia a bună, făcând tot felul de înscrisuri în caietul casei, unde, aflase nepoata, era trecut bugetul, banii folosiți, banii rămași, cei câștigați, evidența plății fonciirii etc. Îl mai vedea, apoi, pe bunic amuzându-se alături de bunica într-un stal de
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1449390043.html [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alții cu școala
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472137509.html [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
ținut inundat? Mâl, obiecte arzvârlite ori mânjite, resturi vinovate din carnea cuvintelor, dar și obiecte spălate, aproape curate care nu păstrează urmele sinistrului. Ca orice scriitor care se respectă, citind prefața, aproape că nu mai simți nevoia să intri în odăile vaste ale Poesiei, pentru că ai prins ideea, dar, seducția este atât de mare, să vezi ce se întâmplă, așa, ca într-un roman de aventuri, încât nu te poți sustrage. Poate că e vorba despre mrejele apei care te fură
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Legendele_egiptului_re_nviate_n_vuiet_de_tsunami_recenzie_la_cartea_rosei_lentini_tsunami_si_alte_poeme_traducere_euge.html [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
curate, Cicoarea de pe câmp și flori ce albe pier, De toată murdăria și neputința, poate, De-a nu fi fost decât atât de jos de cer. Flori Ieri, din cotu-mi plin de bube, zemuind dulceag sfârșit Și-mbrăcându-mi grav odaia în miros de arsenic, Răsărit-a, fără veste, colț de floare nevăzută Ce cu dragoste-și urzește viața roz pe carnea crudă Și-și întinde fericirea, încă mică, tremurând, Peste lacomele răni, prea umilă tresărind. Doamne, cât îmi place floarea
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440785304.html [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
s-audă Bubele crescând pe trupu-mi, respirându-mi toată firea, Mană de semințe vii a trimis de nicăierea Și-a rodit, prea frumusețe, un ogor de putregaiuri, Să culeg holde de flori din dureri de adineauri... Plouă-mi, Doamne, în odaia mare-n grinzi și mică-n soare, Plouă-mi pân-o crește floarea, să-și întindă peste carnea-mi Frunzele-aburind de viață, verdele tămăduirii Și să muște fără milă negura putreziciunii, Să-și împlânte pân' la os dintele cel crud
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440785304.html [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
iarnă! După ce toate acestea se vor termina, te vei putea pune cât vrei pe plâns! Supușii, mulțumiți de buna ta organizare, te vor accepta și în mandatul următor! Emoționată, fata îi mulțumi Măriei Sale, apoi, cu ochii înlăcrimați, se retrase în odaia ei. Marele Rege Timp, ridicându-se din jilțul confortabil, plecă gânditor spre grădina de unde putea supraveghea activitatea frumoaselor sale fiice. De atunci le privește, satisfăcut de felul cum își duc la îndeplinire responsabilitățile din perioada de domnie. Este, de asemenea
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1495271989.html [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
priveau chipuri cu o expresie severă, dar cu ochi plini de adâncă tristețe. Și mâinile acelea delicate, prelungi, aproape imateriale, cu cele două degete întinse în prelungirea lor... mâini-penel, în așteptare... Sfârâind ușor, candela aprinsă-n fiecare seară împrăștia în odaie o lumină ca un zbor de efemeridă. În fața icoanelor, seară de seară și în zilele de sărbătoare, bunica își punea dinainte un fel de pernuță și cu mătăniile în mână, își începea penitența, rugându-se îndelung, pe șoptite, repetând, repetând
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nisipuri_tania_nicolescu_1358526754.html [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
minte posibile variante unde s-ar afla Giulia. Cercetez atent în toate camerele și magazia de bagaje. Ușile sunt întredeschise, încăperile parcă așteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă așteaptă un gol și-un pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud din nou, insistent, sâsâitul monstrului de
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Exodul_0.html [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Auzeau la fel că ieri tocând țapine-n păduri pe coasta, scârtâitul albastru sculptat în vechea poartă. Vedeau pe lavița, zidiți parcă-n așteptare doi bătrâni curtați de dor și uitare. Cum treceai podul se zarea casă și gemul de la odaia unde dormeau și mâncau bunicii. Ana privi spre geam, acolo stătea el în dupamiezile de odihnă cu pipă între dinți și orivirea măsurând drumul de la pod spre casă, să vadă cine mai trece cinema vine de la rată, poate vine și
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1489143452.html [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
oftatul și chem un vânt de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie de mai să mă furișez în odaia gândurilor tale să mă contopesc cu visele-ți care-și așteaptă rândul la fericire. Referință Bibliografică: Să-ți fiu singura rază / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sa_ti_fiu_singura_raza_elena_lavinia_niculicea_1326898323.html [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
-Cartea ți-aș putea-o da, cu foarfecele mai am ceva treabă. Dacă vrei s-aștepți... -Aștept, sigur c-aștept. De altfel n-o să stau nici eu degeaba. Îmi dai cartea și mai...studiez și eu câte ceva. Între timp, din odaia alăturată Viorica i-aduce fizica. -Ține, Dio! Numai să nu zică ceva mămică-ta! -Nicio grijă, îi răspunde plin de siguranță băiatul. Înserarea alunecă liniștit peste sat, fugărind și din casă ultimele raze de lumină. Dio ține cartea în mână
DEŞERTUL DE CATIFEA (22) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_22_costel_zagan_1366004182.html [Corola-blog/BlogPost/359691_a_361020]
-
intlebat “un' ți-e mămică?!” Da' lasă-l jos!” stligă bunica, În blațe când l-am lidicat, “Las-o încolo de potaie!” Mi-a zis din nou, si “hai acas'!” Și de mânuța lau m-a tlas Până la mine în odaie; Nu am putut sa dolm deloc, Atât am plâns, la fel ca el, Ca pe la unșpe, usulel, În noapte-am cobolât din bloc, Și mintea mi-o lua hai-hui Pe scăli sălindu-le în zbol, De nu-l găsesc cled c-
AM SCRIS AZI-NOAPTE-O POEZIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Am_scris_azi_noapte_o_poezie_valeriu_cercel_1378852205.html [Corola-blog/BlogPost/366043_a_367372]
-
să ne plimbăm de mână-n București; haide să mergem la braț pe bulevarde! Să plutim înlănțuiți în bar la Willy Donea și la Potcoava de Aur, purtați în ritm de Hey Jude! Hai să ne iubim la Constanța-n odaie și să ne-nghesuim în bungalow la Mamaia! Hai să mai dormim măcar o noapte lipiți! Anii au trecut, dar noi suntem aceiași, puțin mai înceți, puțin mai slăbuți, poate mai precauți, poate mai grăsuți... Atunci puteam mai multe; astăzi
VINO CU MINE !-(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1443221491.html [Corola-blog/BlogPost/378219_a_379548]
-
un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta, Prin odăi o să ne sufle vîntul, Și-or cădea icoane pe podea. Ce mai faci, dușmanul meu de sînge? Ce departe-am fost pînă acum!... Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge, Și spre casa ta pornesc la drum. Nu-ți
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
repara viața stricatăDe-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanțeiNumai între bine și-ntre rău,Hai să nu lăsăm șansa speranțeiPrăbușită-n suflet ca-ntr-un hău.O să se cutremure pămîntulCînd nu ne vom mai putea ierta,Prin odăi o să ne sufle vîntul,Și-or cădea icoane pe podea.Ce mai faci, dușmanul meu de sînge?Ce departe-am fost pînă acum!...Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge,Și spre casa ta pornesc la drum.Nu-ți
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Autorului Printre sfinți și flori de munte Printre sfinți și flori de munte Cu amurg căzut din cer, Caut gânduri risipite Doruri la care mai sper. Caut chipul tău pitit Printre umbrele bălaie, Pașii care au vâslit Pe la mine prin odaie. Ochii-mi fug în risipiri Poate te zăresc cumva, Mă răsfăț cu amintiri Dorul să-l trimiți cândva ! Dar nu ești. Nălucul vis E mai șters și mai departe, Eu te văd ca printr-un iz- Fiindcă o lume ne
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1465453737.html [Corola-blog/BlogPost/379333_a_380662]
-
amândoi, tatăl și fiul). Pe fiul fiicei mele, (Irina Alexandra Buhimschi, profesor la Yale Univ, Medical School, New Haven, Connecticut) îl cheamă Alexandru Dan Buhimschi, iar pe fiul nepoatei mele Brândușa Ghiban îl cheamă Alexandru Ghiban.” Copilăria, peste deal, la Odaia Bursucani „Continuând confesiunile, în copilărie (înainte de război) petreceam verile în Odaia Bursucani la sora mai mare a tatălui meu, Maria Șolcă. Soțul ei, Teodor Șolcă, avea o gospodărie frumoasă, cu livada lângă casă, vie și ogor “la câmp”, cai, vaci
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban by http://balabanesti.net/2010/05/29/pe-urmele-balabanestenilor-%e2%80%93-confesiuni-profesor-doctor-docent-alexandru-t-balaban/ [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
profesor la Yale Univ, Medical School, New Haven, Connecticut) îl cheamă Alexandru Dan Buhimschi, iar pe fiul nepoatei mele Brândușa Ghiban îl cheamă Alexandru Ghiban.” Copilăria, peste deal, la Odaia Bursucani „Continuând confesiunile, în copilărie (înainte de război) petreceam verile în Odaia Bursucani la sora mai mare a tatălui meu, Maria Șolcă. Soțul ei, Teodor Șolcă, avea o gospodărie frumoasă, cu livada lângă casă, vie și ogor “la câmp”, cai, vaci, porci și o droaie de orătănii în ogradă. Neavând copii, familia
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban by http://balabanesti.net/2010/05/29/pe-urmele-balabanestenilor-%e2%80%93-confesiuni-profesor-doctor-docent-alexandru-t-balaban/ [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
la Timișoara în 2 aprilie 1931. Este fiul lui Teodor Balaban din Bălăbănești. Bunicul Gheorghe Balaban a fost învațător în comună. Soția bunicului Gheorghe este descendentă a familiei Tașcă. În copilărie, vacanțele de vară și le petrece printre dealurile Tutovei(Odaia Bursucani, Bălăbănești). Anii de liceu și-i petrece la București și Petroșani. Este absolvent al Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii din București, 1953. Doctorand cu frecvență 1953-1956. Cursuri de calificare în radiochimie 1956-1957. Doctoratul în chimie organică, cu lucrarea
Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban by http://balabanesti.net/2010/05/29/pe-urmele-balabanestenilor-%e2%80%93-confesiuni-profesor-doctor-docent-alexandru-t-balaban/ [Corola-blog/BlogPost/339959_a_341288]
-
să înțeleagă toate. De aceea, bunica îl luă cu ea, să vadă cum se mulg vacile. După ce mulse vacile, mai dădu ceva fân văcuțelor, apoi duse găleata plină cu lapte în casă, îl strecură, și-l turnă în ligheane în odaia cea mare, răcoroasă. Îl luă apoi pe Ionuț cu ea la vale prin islaz, să aducă apă de la știubei, care era făcut din trunchi de brad, golit înăuntru, îngropat adânc în pământ, unde se aduna până sus apă rece. Îi
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1485861286.html [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
să papi turte unse cu miere, cu lapte. Minune mare, de unde răsări așa de unul singur motănelul? Bunicul zise că poate trecu pisica vecinului Costan prin livada lor, și se rătăci un pisoi. Seara aceea, Ionuț scoase motănelul afară din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel, că era ca
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1485861286.html [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
suflet blând și nevinovat cum îl avea ea. De câte ori mă scăpase de furia mamei mele când făceam câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea ca ea să se războiască cu furia mamei mele, eu știind că sunt pe mâini bune și de data aceea dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bunica_floarea_stan_virgil_1387434910.html [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
de precoce senectute... Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre lacrimi Și în sintagma de “a fi!” Și de uimire sunt pătrunsă... Găsesc în inima-mi rănită, Un gram de fericire-ascunsă, Într-o odaie părăsită... Acol´ găsit-am fericirea, Ce aștepta demult chemarea, În odăița ferecată, I-am sigilat cândva ardoarea, Ce este oare fericirea? E taina existenței noastre, E dor privind nemărginirea Și pacea reflectată-n astre, Am alergat, uitând că-n suflet
CE ESTE OARE FERICIREA? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1486900849.html [Corola-blog/BlogPost/384782_a_386111]
-
din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului Ț i m p u l, Acum, ohoo... și, poate și mai bine fără să știu te-am cunoscut pe tine, Plângea un felinar că îl udase ploaia Lumină lui nu mai împodobea odaia. Pe patul așternut cu cuverturi albastre Se reflectă și umbră florior din glastre, Mă-ntreb de ce mai ard acum fără de foc Când lampă nu mai arde chiar deloc?... M-am îmbătat aseară de vise ne-mplinite De tot ce nu a
TIMPUL de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_florentina_craciun_1368103158.html [Corola-blog/BlogPost/344746_a_346075]