5,469 matches
-
eu că era frumos în casa mătușă-mii. Doar se măritase cu un slujbaș de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acolo restul concediului, iar Stelian rămase din nou singur. Gândindu-se că era posibil ca Virgil să se mute cu familia lui la Vărăști până la sărbătorile de iarnă, el se îngriji, în săptămânile următoare, să facă mai primitoare cele două odăi din fața casei, unde ar fi urmat să locuiască. Tot atunci el hotărî să renunțe definitiv la vânzarea casei și îi scrise în acest sens o scrisoare Noricăi, ca să nu se mai deranjeze pregătindu-i o cameră de locuit în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ridică de la masă și veni să se așeze alături de el. Dar nici nu apucă să se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mari și deși, ca într-o altă lume. De mirare, Virgil se frecă la ochi, părându-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea nu erau trase. Era una dintre acele odăi, care, deși nu sunt spațioase defel măsurate în metri pătrați, asigură, totuși, libertatea de mișcare mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit Z 30 Rareș Tiron oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oarecum desprins din încordarea sa, dar, totuși, încă prudent, se lăsă condus de mâna călăuzitoare, care îl trăgea după dânsa. Curând, aceasta deschise o ușă și, pășindu-i pragul, intrară amândoi în încăpere. Într-adevăr, femeia nu mințise deloc, căci odaia cu pricina era chiar spațioasă, bine luminată, îngrijită, iar toate lucrurile părea că sunt la locul lor. În lumina ce se revărsa acum peste făptura întreagă a femeii, un trup înalt și suplu se ivi dinaintea ochilor lui Victor, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai simțea că îl mai poate ademeni cu vreo ceva deosebit. Totuși, continua să o frecventeze, fiindcă ideea întotdeauna se naște în mijlocul societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta pe deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de fapt, încă puțin mai trebuia și aș fi urmat-o și eu, asta negreșit!” La altceva nu se mai gândi până acasă. Când ajunse într un sfârșit, dânsul, de cum intră pe ușă și se descălță, se duse direct în odaia sa și se apucă să joace singur șah, sperând că, astfel, o să-și mai scoată mintea din starea aceea de cvasiaiurare deloc caracteristică lui. De câteva zile, tot studia o tactică proprie nou-descoperită; era o capcană în deschidere pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vaporului care te duce spre portul ei principal. Suntem aici, așadar, pentru a petrece patru zile într-un ryokan (han tradițional). Ocazia este unică și nimeni nu poate înțelege ideea de confort a samurailor până când nu vizitează un asemenea loc. Odăile sunt aproape complet goale (reamintind de obsesia extrem-orientală a vidului omniprezent, mu), podeaua este acoperită cu tatami (un fel de parchet din bambus, în forma unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Într-o parte, primită la Fleurus, era Încă proaspătă și Îi cauza dureri mari; iar eu, abia sosit, timid și sperios ca un șoarece, Îl auzeam noaptea de pe salteaua mea de paie plimbându-se În lung și-n lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă sau un comentariu pentru sine Însuși rostite tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mare forfotă prin uși, voci de slugi la intrare și nechezat de cai În grajduri, de unde se vedea, prin ferestrele cu ochiuri prinse În plumb, vâlvătaia torțelor. Toată casa părea pe picior de război. Contele Însuși scrisese bilete urgente În odaia lui de lucru, Înainte de a veni să discute cu Alatriste. În pofida sângelui rece și a obișnuitei sale bune dispoziții, rareori Îl mai văzuse căpitanul atât de schimbat la față. — Vasăzică Thomas Smith, murmură contele. — Așa mi-au zis. — Thomas Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se doar pe spada sa. Dar contele zâmbea deja, abătându-și o clipă gândul de la preocupări mai Înalte. — Poți rămâne aici noaptea asta, zise. Iar mâine vom vedea ce ne mai rezervă viața... Am poruncit să ți se pregătească o odaie. Alatriste se destinse imperceptibil. Pe ușa Întredeschisă văzu cum servitorii pregăteau veșmintele și echipamentul contelui. Observă că-i aduceau un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era de politicos și de viteaz, pe atât știa să fie discret cu acele Însușiri. Deși nu-mi pomenise nimic de aventura cu pricina, eu simțeam că ceva se petrece. În noaptea următoare mă trimisese să dorm Într-una din odăile de jos ale Lebrijanei, sub pretextul că trebuia să primească pe cineva pentru niște afaceri. Dar apoi am aflat că și-a petrecut toată noaptea treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Saldaña aruncă În sfârșit o scurtă privire pistoalelor, făcu câțiva pași prin Încăpere, Își scoase pălăria și o puse peste ele, acoperindu-le. Deși pe cineva tot așteptai. — Ce se presupune c-am făcut? Eu mă aflam În ușa celeilalte odăi, neliniștit de ce se petrecea. Saldaña mă privi scurt, apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Saldaña căpitanului era Încărcată de reproș. Să ard În focul gheenei dacă mă așteptam să te găsesc aci! — Unde mă duci? Nu pot să-ți spun. Și-așa am vorbit mai mult decât se cuvine. Eu rămăsesem În ușa celeilalte odăi, foarte tăcut și nemișcat, și locotenentul de alguazili se uită la mine a doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
deja În patio-ul corral-ului de comedii, Înfruntându-i pe cei cinci spadasini care Îi Încolțeau pe Francisco de Quevedo și pe Diego Alatriste. Episodul acela era din cele ce rămân Înscrise În anale; Încât nu e de mirare că odăile de sus, rândurile de bănci, locul rezervat femeilor, patio-ul Întreg, după primele clipe de năuceală prilejuită de apariția lui Charles și Buckingham cu fiarele În mâini, se zguduiră imediat de aplauze asurzitoare și de urale entuziaste. Abia atunci regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși din apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa botezului putea s-o rabde, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care locuise mai înainte în cameră a născut copilul. Puteam auzi prin ușă cum personalul striga „Ura“ și cânta în cinstea ei și, fără nici un motiv, am simțit că particip și eu, într-un fel de neînțeles. Acolo, în acea odaie, au avut loc câteva dintre cele mai importante întâmplări și schimbări din existența mea. Ei bine, nu chiar în odaie. Dar în anii aceia. Permiteți-mi să le amintesc în ordine. Sau în ordinea pe care ele o au în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]