8,671 matches
-
de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu se-ascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep?truns", cănd „umbră celor nef?cute nu-ncepusea se desface, / ?i În sine Împ?cât? st?pânea eternă pace!... " („Scrisoarea I"). Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu seascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep? truns", cănd „umbră celor nef?cute nu-ncepuse-a se desface, /? i În sine Împ?cât? st?pânea eternă pace!... " („Scrisoarea I"). Tot ceea ce este acum supus devenirii, duratei, trecerii timpului Înseamn? reprezentare fenomenal? a Ideii („adev?rata
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu chestiile astea macabre. Încă n-am murit. JENI: N-aveți nici o grijă. MlNISTRUL: Ce vrei să spui? JENI: Vreau să spun să nu aveți nici o grijă. Doar n-o să vă lase acolo. Depuneți coroana și reveniți. Trebuie să vă odihniți după aceea. Păreți puțin bolnav. MINISTRUL: Amintirile despre mama au fost prea cumplite. Cînd îmi amintesc tot ce s-a scris despre acest subiect, mă gîndesc că ar fi fost mai bine să mă nasc orfan. JENI: Vai, domnule ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
din partea a II-a): Pot să stau? EMMA: Te rog! Dar cine ești? MEFISTO: Eu? Mefisto. Dracul, Lucifer... Poți să-mi spui Luci! EMMA: Să-l chem pe soțul meu... MEFISTO:A, nu! Nu-i nevoie. Lasă-l să se odihnească. Va face o călătorie lungă. EMMA: Unde? MEFISTO: Departe. EMMA: Nu cred MEFISTO: Dacă-ți zic! I se va tăia capul. EMMA: Cine i-l va tăia? MEFISTO: O femeie. EMMA: Și de ce ai venit aici? (Îi toarnă ceai.) MEFISTO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
două brațe Îl vor sprijini și că nu Își va sfărâma tărtăcuța cea plină de cuvinte; va fi nevoie Însă de două brațe puternice, și nu de mâinile suave ca raza de soare, la care Încă visa; pentru a te odihni În căldura lor, va trebui să mergi cu fața... 2 Între toți, la Liceul Hașdeu, unde Învăța, era maistrul Căreală, care la orele de „atelier“ le arăta cum se con fecționează fărașele, cum se pilește fierul cu obidă și cum
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
l-a Închipuit bătut, trântit la pământ, strigând după ajutor, suferind - și nu chinuit de remușcări, de vinovăția ingratului, care Îi ardea carnea, care Îl arăta exact așa cum era, poltron și neputincios. Noroc că a doua zi, duminică, se putea odihni; de Înseninare sau de uitare nici nu putea fi vorba. Totuși, luni trebuia să fie În stare să meargă la , obligatoriul stagiu de pregătire pentru apărarea patriei. Ședințele de se desfășurau undeva pe câmp, la marginea orașului, după un ritual
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui se auzeau râzând, iar afară, În curtea blocului, cineva bătea covorul cu furie. Duminica era micul paradis comunist, ziua a șaptea, În care tovarășii se odihneau după ce stricau lumea ca să o reconstruiască după cum Îi Învățaseră Marx și Engels. 4 Duminică era și pentru tovarășul Rogoz, numai că duminicile lui erau zile de prisos, pe care le trăia În silă, fără nevastă, fără copii, singur. Duminica făcea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tulbure momentul de glorie. A tras un fum adânc În piept, a oftat, apoi cu gesturi calme a scos din buzunar un cuțit, cuțitul pe care i-l mai arătase o dată și lui Vasile, când se oprise, beat, să se odihnească În duhoarea ghenei de gunoi și să-și țină dis cursul delirant, fără să știe, nici atunci, ca și acum, că Vasile era de față. A zis doar atât: — Și acum o să te omor, poponarule. Apoi a tras iarăși din
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
este îndelung-răbdător. Pentru curăție să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate peste păcate. Și să nu zici: Mila Lui este mare, va curăți mulțimea păcatelor mele. Că milă și mânia de la El sunt și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui.” (Ecclesiasticul 5, 4-7). Când încrederea peste măsură se referă la sine, individul considera că poate dobândi mântuirea prin puterile proprii, fără ajutorul lui Dumnezeu. Ne aflăm în prezența a ceea ce teologia numește pelagianism. Tipul acesta de nădejde peste
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, Ca în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o.” (Ieș. 20, 8-11) Din contextul poruncii a IV-a se disting doua obligații: 1. De a munci în timpul celor șase zile ale săptămânii; 2. De a respecta ziua
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
-se, cel mai adesea, în sfera civilă. 2. Cea de-a doua obligație din cuprinsul poruncii a IV-a este cea referitoare la respectarea și cinstirea zilei a șaptea, ca zi de odihnă, zi în care Dumnezeu Însuși S-a odihnit după ce a sfârșit lucrarea Sa: “Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.” (Facerea 2, 2
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
șaptea, ca zi de odihnă, zi în care Dumnezeu Însuși S-a odihnit după ce a sfârșit lucrarea Sa: “Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.” (Facerea 2, 2). Poporul evreu, în amintirea eliberării sale din robia Egiptului, are și astăzi, ca zi de odihnă, sâmbăta. Biserica Ortodoxă, respectând rânduielile instituite de Mântuitor, are ca zi de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cui nu. Iar ăsta e un privilegiu pe care și l-a câștigat în timp. Și nu are de gând să-i dea cu piciorul. N-a ajuns încă în poziția în care să spună gata, acum pot să mă odihnesc. Tot circul pe care acceptă să îl joace îi e deja o a doua natură, așa că zâmbetele și politețea de conveniență sunt arme pe care le folosește permanent, într-un război dus fără încrâncenare. El nu are nevoie să se
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să urle decât la copaci și la vacile din ce în ce mai rapide. Locul din fața ei, la fereastră, era gol. Mi-a plăcut imediat, cum trebuie să-ți placă la o femeie, felul în care îi cădea părul pe umeri și cum îi odihneau mâinile cam mari pe cartea din poală. M-am pus și eu să citesc ostentativ în fața ei, să zicem Heidegger în germană, sau Șestov în rusește, vicioase tehnici de seducție ce-mi veniseră natural în prima tinerețe, după ce se deschi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ținut cu tot dinadinsul ca personajul său să dea senzația că este prizonierul etern al unei priviri holbate, inexplicabile. Picioarele bătrânei, introduse în papuci moi, confortabili, călduroși, cu o sferă de puf albă plasată la o treime de vârf, se odihnesc de minute bune pe covorul gros (aveți grijă la culoarea covorului, ar fi păcat să nu existe o oarecare simbioză cromatică între acesta și draperii), unul în care sunetul pașilor se pierde definitiv, ca și cum întregul decor ar fi filmat fără
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să o mai pierd. Era a mea. Mirosea a femelă în călduri sau așa mi s-a părut mie, o vedeam de la distanță, mergea repede, iar fundul i se mișca în stânga și în dreapta, ostentativ. Curvă. Atunci s-a trezit Durerea. Odihnită după somnul lung din ultimele zile. Mai întâi și-a troznit fălcile, iar stomacul meu s-a chircit. Apoi s-a întins și imediat am simțit cum fiecare coastă pleacă la plimbare. Curva mergea în fața mea, spusese unei colege că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de telos-uri cu care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în care sensurile sunt date de-a gata, valoarea lor fiindu-i demonstrată de numărul tot mai mare de adepți, reprezintă o formă tentantă de refugiu. Căutarea de sine. Fuga de sine. Fuga după sine. Iată dimensiuni
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
practici", metodă de diseminare a experiențelor pozitive ce ocupă un loc însemnat în spiritul occidental contemporan, este dată de modul nostru de-a fi căutători perpetui de șabloane comportamentale în care să ne turnăm existența (ori în care deseori ne odihnim), în care să avem încredere deoarece au fost deja experimentate de alții. Postularea absurdului ca inerent existenței (Albert Camus) înseamnă o negare a atotputerniciei logicii, deci a metafizicii. Deosebirea pe care Aristotel o face între substanță și materie, considerând că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unește ca națiune este contextul de care e nevoie pentru ca limba română să existe; context care este tocmai cultura. Îndoctrinarea și reclama au un succes mai mare asupra indivizilor smulși din lumea lor, rupți de obiceiurile cotidiene în care se odihneau. O modalitate de a experimenta asta a constituit-o pentru mulți dintre noi armata. Comunismul a mers la noi, în mod conștient sau la comanda altora, pe același principiu; acesta este sensul tare al colectivizării și urbanizării forțate. Ca și cum suma
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
adaptare a avut deja loc?) Am în vedere faptul că până acum adaptarea s-a făcut la medii cărora nu omul le era creatorul. Ciudate momentele în care ar trebui să ajungem la împlinirea proiectelor în umbra cărora ne-am odihnit atâția ani, visând la finalizarea lor. Deseori lenea ne împinge la reproiectări ce sunt mai curând împănate de argumente în favoarea propriei necesități, decât orientate către eforturile finale atât de necesare pentru împlinirea lor. Ceea ce transformă aceste proiecte în ceea ce limba
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o duseseră până atunci. OMUL Zeii erau În mare petrecere, căci baiatul unuia dintre ei Împlinea zece ani, aflându-se la pragul dintre copilărie și bărbăție. Zeii, cu coroane din ramuri verzi pe cap, și Înfășurați ăn mantii albe, se odihneau lungiți pe fotolii.Zeițele aveau părul despletit În care Își prinseseră flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-l Învețe a ține coasa. Au cosit toată ziua, Ion fluierând și râzănd de fiul boierului căci rămânea În urmă. Au mâncat brânza și slănina cu ceapă, au băut apă rece de izvor. Când au terminat și ultima brazdă, sau odihnit pe un braț de iarbă proaspăt cosită, au ascultat ciripitul păsărilor și au privit albastru cerului, Înțelegând ce frumoasă este viața. Spre seară obosiți și lihniți de foame, au intrat În bucătărie pe ușa din dos și au Început să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
prin lume În căutarea unui locșor, dar unde, unde? Că nici pe șanț n-a fost acceptat. Cum mergea el așa abătut și necăjit, ajunse la un cimitir plin de cruci vechi, lăsate Într-o parte. Se opri să se odihnească nițel și văzu că nu-l ocărăște nimeni. Busuiocul stătea pe un mormânt necunoscut: Încercă să citeasca numele de pe cruce, dar nu Înțelese nimic. Rămase acolo peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
început să ne pregătim corturile, căci se înnopta. Era frumos, era liniște, răsărise și luna. Ne-am culcat! Dimineața am pornit cu bărcile la pescuit. Fetele se zbenguiau. Cu lăsarea serii apăreau și țânțarii. Am intrat în corturi. Eu mă odihneam liniștit, când am auzit certuri în cortul lui Dani. Cineva a ieșit plângând, una din fete, nu știam care. Am auzit un plescăit puternic și o zbatere în apă. Curios cum sunt din fire, am ieșit să văd ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]