967 matches
-
adevărat că sunt refractar. Iubesc Istoria ca pe o femeie superbă care trebuie privită în toată splendoarea ei, iubită pe măsura măreției ei, întreagă, nu prin numărarea anilor și nici a siglelor, bijuteriilor, actelor de vânzare și cumpărare a nu știu ce odoare. * "Nici nu-ți poți imagina cât am devenit de indiferent la spațiul nostru, mioritic sau nu, în afară strict de locurile unde m-am născut", spune Cioran în "Mon pays". Toate vorbele lui Cioran pot fi suspectate de un genial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din zilele noastre? Nu au auzit vorbindu-se despre persecuțiile anticreștine [interbelice] din Rusia, Mexic, Spania, Germania? Nu a ajuns la ei vestea despre nemaiauzitele masacre de preoți, de călugări, de surori, de credincioși; despre distrugerea îngrozitoare de biserici, de odoare sfinte, de convente, ale propagandei ateiste? Și dacă știu câte ceva, cum pot să doarmă cu asemenea viziuni amăgitoare? Nu simt aerul pe care-l respiră? Nu realizează că atmosfera e plină de tensiune? Cum pot să se mintă liniștiți când
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
inima ei; așa cum a făcut Mițura, mult celebrata În versuri de Tudor Arghezi, măritată deunăzi fără să-l mai Întrebe pe taică-său, din al cărui cuvânt nu ieșise până acum, lăsându-l consternat și inconsolat de măritișul singurului său odor de fată, În a cărei dragoste filială se Încrezuse prea mult și se refugiase cu toate amărăciunile celor șaptezeci de ani ai lui, cu sensibilitatea lui de bun părinte și cu marele lui har de poet al vârstei copilăriei și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste tot, acel odor di femina de care vorbește muieraticul Stendhal. — Bonjour, madame! — Au revoir, monsieur, à votre service à bientôt! ...N-am s-o uit niciodată pe prostituata de pe Leipziger strasse din Berlin, unde, pe vremea aceea, vorba lui Aretino din Re naș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capăt al culoarului, intră Maria, urmată de unchiul Țamblac. Maria ține în mâini o casetă din lemn de chiparos, încrustată cu arabescuri de fildeș. Îi întinde caseta și spune cu tristețe: Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Bogdan... Acu, strălucirea lor deșartă mă otrăvește cu amintirea vieții de odinioară... Și-apoi, se cheamă că "lupt și eu"! Nu-i așa? Nu sunt eu "Doamna țării?!" zâmbește ea cu o ironică infatuare. Acolo unde plec, altele-s odoarele mele... Și... și chiar te-ai hotărât? Te retragi la mănăstire? întreabă el cu durere. Mai gândește-te, Maria... Nu se poate! Nu se poate!... Nestrămutat, unchiule! În umbra Preacuratei și Binecuvântatei Fecioare Maria, căreia îi închin puțina viață ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Muncitoresc legionar din calea Călărași nr.37. Au fost devastate și jefuite 25 de locașuri de cult; au fost incendiate locașurile de cult evreiești: Templul spaniol, sinagoga din Calea Moșilor, Templul Fraterna, au fost arse sulurile sfinte, cărțile de rugăciuni, odoarele cultului. Au fost jefuite și incendiate în Calea Dudești și Calea Văcărești și cartierele acestora, magazine ateliere, locuințe. un număr mare de evrei au fost arestați și torturați. Între 21 și 23 ianuarie 1941 legionarii au executat un număr mare
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
zidit din temelie această sfântă biserică, de smeritul și păcătosul robul Teu Arhimandritul Ioasaf Voinescu, și s-au înfrumusețat în lăuntru și afară precum se vede astăzi, și din nou s-au înzestrat cu toate argintăriile și vestmintele și alte odoare, pe care păzește-o Tu Doamne și o întărește în veci neclătită. Iar către bunii și drept slăvitorii Hristiani, care vor avea dragoste a ceti pe aceste slove, cu umilință vă rog, să ertați orice greșală veți afla și se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe naos. Masivitatea turnului de pe pridvor se explică prin faptul că acesta avea destinație de clopotniță și tainiță pentru odoarele bisericii, în caz de primejdie. Clopotnița, așezată deasupra pridvorului bisericii, apare pentru prima oară în Moldova aici la biserica Bârnova. Întru pe sub turnul porții și rămân pentru o clipă în contemplare. De undeva, din umbră, mă întâmpină vocea caldă a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Mărite Spirit, te-aș ruga să nu te superi dacă voi susține în continuare faptul că biserica era în picioare în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Că nu erau toate cele trebuitoare puse în deplină orânduială: catapeteasmă, clopote, odoare bisericești și câte altele...asta-i altceva. Altmintrelea, în uricele sale, vodă Miron Barnovschi ar fi spus că zidirea bisericii nu a fost terminată, în loc de: „Sfânta mănăstire a domniei mele nou-zidită.” - Acum ar cam trebui să vorbim și despre daniile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
solist gata să dea un mic spectacol. învățătorul Obreja, deschide reprezentația cu un cuvânt ce a ajuns la inima tuturor. Apoi continuă : - începem cu un cântec scump inimii românului: « Trei culori cunosc pe lume Ce le țin de-un sfânt odor, Sunt culori de -un vechi renume Suvenir de-un brav popor... De la începutul cântecului, asistența se ridică în picioare, stimulând puternic sentimentele patriotice prin cuvinte și sunetul muzicii. Cineva pe bună dreptate spunea : « Cântecul tricolorului este o imagine a sufletului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vreo 400 de documente ale Mitropoliei Moldovei și Sucevei ajunse la Zolkiew. Din Letopisețul Țării Moldovei al lui Ion Neculce aflăm: „Atunce (1686 n.n.) au luat craiul (Sobiețchi n.n) și pe Dosofteiu mitropolitul din Ieși, cu toate hainele și odoarele mitropoliei. Ș-au luatu și moaștele lui Sfetei Ion Novei de la Suceavă, care le u fostu adus aceste moaște din Țara Turcească Alexandru-vodă cel Bun. Și le-u dus acele moaște împreună cu Dosoftei mitropolitul în Țara Leșască, la un târgu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
imediat după Unire în armata română, i-a fost camarad și s-a împrietenit cu locotenentul Negoițescu, pe care l-a introdus, cu ocazia primului lor Crăciun comun, în familia preotului Cotuțiu, la Diug. Pe deasupra, picase și maică mea cu odorul ei; de tata nu-mi amintesc deloc, fiindcă el, ofițer de geniu, era mereu trimis la lucrări te miri unde: după căsătoria lor, ai mei au zăbovit, de pildă, câtăva vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pună vreo opreliște. Copilul ei preferat fusese mama, invidiată din cauza asta de ceilalți (poate îi și provoca, spre a-și pune în joc favoarea de care se bucura), iar eu, întâiul nepot, am moștenit favoarea, fiind tratat de dânsa cu „odorul maicii“: sărea ca o leoaică să mă apere de gesturile punitive ale genitorilor mei, pentru care nu eram deloc „odor“, ci mai degrabă o sălbăticiune de domesticit. O dată, când tata a luat fărașul și a fugit după mine, care o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pune în joc favoarea de care se bucura), iar eu, întâiul nepot, am moștenit favoarea, fiind tratat de dânsa cu „odorul maicii“: sărea ca o leoaică să mă apere de gesturile punitive ale genitorilor mei, pentru care nu eram deloc „odor“, ci mai degrabă o sălbăticiune de domesticit. O dată, când tata a luat fărașul și a fugit după mine, care o tulisem în grădină urlând ca un smintit „săriți, că mă omoară!“, s-a repezit și ea, să-mi vină în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
excursii în locurile natale, pentru a vizita mormintele strămoșilor lor. În timpul acestui festival, oamenii aprind lanterne, făcute din hârtie, care au drept scop călăuzirea sufletelor morților spre casele lor. Ca ofrandă se aduce mâncare celor decedați și se dansează „bon odori” (dansuri speciale). Lanternele sunt trimise pe apă, în josul râurilor. Am participat la Festival până târziu în noapte. Pe un mal al râului Sumida, oameni, cu lampioane în mână, așteptau să le vină rândul pentru a le da drumul pe luciul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și popa a dat-o unui călugăr și călugărul a vândut-o unui flăcău de la fabrica Sihăstriei; iar eu am cumpărat-o cu 8 franci de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor nouă: Apoi și eu am să umblu după milostenii, ca să învălesc bisericuța mea de la Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țara"), le-aș fi lichidat pe toate încă de la vernisaj. Două săptămâni cât a durat expoziția a fost lume peste lume și noaptea aveam coșmaruri gândind la cariocanii cei "iuți de mână", care ar fi putut să mă lase fără odoare. Nu s-a întâmplat așa, fie din respect pentru măicuțe, fie pentru Consulat, fie pentru artă, fie că am avut noroc! La Consulatul General nu aveam "în dotare" microbuz, ci doar două autoturisme Volkswagen de mic litraj un Golf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat atunci lumea în cap și împreună cu populația Cârței s-au refugiat pe Bâlea în sus, luând cu ei și bună parte din odoarele mânăstirii pe care se pare că le-au îngropat undeva sub munte în zona care și astăzi mai e cunoscută sub numele de «La Comori», ce ar fi fost descoperite ulterior. De altfel în Istoria Românilor editată de Academia R.P.R.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]