965 matches
-
tuono errante, / pria che l'aurora în ciel fosse ridesta. (vv. 4-6) Spento îl diurno raggio în occidente (Frammento XXXIX): I ramuscelli ivan cantando al vento, (...). (v. 10) Sola tenea la taciturna via / la donna, e îl vento che gli odori spande, / molle passar sul volto și sentia. (vv. 19-21) Veniva îl poco lume ognor più fioco; / e intanto al bosco și destava îl vento, / al bosco là del dilettoso loco. (vv. 37-39) E îl duro vento col petto rompea, / che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
timpul cele întâi și cele mai multe fabrice. Așadar, supt așezământul cel binefăcători de acum a<l> țărei, supt înțăleapta și de tot binele sporitoare Ocârmuire, au sosit în sfârșit și pentru Moldova epoha în care să înflorească industria, să se scoată odoarele minerale aflătoare în sânul pământului și, în acest chip, să sporească și să se îndămâneze fericirea și cultura țărei. Deci, fiind că după cele mai sus arătate, prețul întregului șes al Bistriței, carele nu este bun pentru agricultură, atârnă cea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
frumuseții și voiniciei acelei prin care odineoară au câștigat neamul românesc nume nemuritor. Pentru ce unele numai din cucoane și unii numai din boieri să călătorească cu cheltuiele și stenahorii grele, sute de mile, spre a-și câștiga iarăși sănătatea, odorul cel mai scump al omenirei, la un simplu izvor răce, când țerișoara noastră, cea mult binecuvântată, ni dă în dar sute asemenea izvoară? Au, doară, câștigă apa la putere dacă fieștecare pahar ține sute de lei? Câștigă ea la energie
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
astfel că singura posibilitate rămâne moara lui Călifar. Monologul tânărului, înregistrat cu fidelitate de narator, este un amestec de naivitate și de infatuare specifice vârstei: "Ce vorbă! Să te smintești când ai vedea înainte-ți prăpăd de comori și de odoare. Numai să le simt în mână, că știu eu cum să mă port și cu Călifar, și cu stăpânu-său...". Spontan, decide ca, a doua zi, să meargă drept la vrăjitor și să-i ceară avuțiile pe care destinul orb i
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru haraci, a lăsat și unele urme culturale prin Școala latină de la Cotnari, cu 150-200 elevi conduși de germanul Johann Sommer (1542-1574). Se pare că a pus în circulație primul taler moldovenesc, după model morav. Dar l-a turnat din odoare bisericești luate abuziv, întărâtând mirenii și preoții ortodocși. Din spațiul grecesc neaoș ortodox, Despot a ajuns în Moldova prin Franța, Germania, Danemarca, Suedia, Prusia, Polonia, ocolind nu numai barierele turcești, dar și cele ortodoxe. 114 de ani mai târziu, Spătarul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
veni la poarta casei lui „mașina neagră” pentru a-l ridica definitiv. Conform promisiunilor făcute că, în caz că va fi arestat se va sinucide, a făcut-o la o vârstă când, în mod normal și într-o țară normală, ar fi odor Râșcanu, nepotul celebrului trebui trecut în galeria martirilor va face. creat în continuare. Cu certitudine că The ionar pașoptist Theodor Rășcanu, comunist. Poate, cineva, vr 4. De ce trebuia suprimat Gheorghe Rășcanu? Personalitatea extraordinară a lui Gheorghe Rășcanu ne-a determinat
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
faci multe și mari minunății: alunga nourii cei negri de deasupra satului”, „abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușii: închega apa numai cu două picioare de vacă; ... bătea pământul sau păretele sau vrun lemn” când odorul i se „pălea la cap, la mână sau la picior”, ușurând suferințele copilului; „buchisea tăciunii în sobă cu cleștele ca să se mai potolească dușmanul”; când mamei „nu-i venea la socoteală” căutătura feciorului, „îndată pregătea, cu degetul îmbăiat, puțină tină
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
care acesta i-o încredințase ca soră și viitoare soție după moartea sa, a ajuns în gura lumii datorită relației sale cu un tânăr. Dinu își asumă greșeala nesocotitei fete acuzându-se de a nu fi păzit cum se cuvine odorul său și al celui răposat. Vestea că Fira e însărcinată îl zguduie din temelii, dar rămâne neclintit în hotărârea sa de se cununa cu tânăra urgisită: Așa trebuie să fie! Altfel nu se poate! grăi dânsul. Trebuie să-și primească
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
soacrei după căsătoria băieților; lipsa ei de implicare în treburile gospodărești îi dădea o stare extatică de bine, îi asigura o viață fără probleme, bucurânduse și savurând rezultatele planurilor sale; p. 8, r. 33 34 : „Vai săracul omul prost Bun odor la cas-a fost!” zicere populară ce exprimă ironic naivitatea omului „prost” ce poate fi manipulat cu ușurință de către ceilalți ; p. 10, r. 10-11 : „cea mai tânără găsi acum prilej să-i facă pe obraz” nu numai binefacerea dă satisfacții
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
altcuiva; r. 19 20 : „un om de aceia căruia-i mânca cânii din traistă” critica atitudinii delăsătoare, indiferente a unor persoane; simplitatea nu implică în nici un caz naivitate, prostie; r. 2224 : „așa îi era porecla ( Dănilă Prepeleac n.n.), pentru că atâta odor avea și el pe lângă casă făcut de mâna lui” persiflarea reciprocă a oamenilor care își scot în evidență defectele(aici lipsa îndeletnicirilor gospodărești) prin intermediul poreclelor, apelativelor, devenite în multe cazuri chiar nume; r. 25 26 : „Nici nu-i pasă de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
un document probatoriu, scris, firește, de mînă omenească. Acesta convinge pe toată lumea, frații se recunosc, se iartă și se îmbrățișează. Abia după consumarea acestui act, în existența eposului este solicitată (ca fapt devenit secund ?) proba însemnelor cosmice.: Îi găsea domnești odoare: Sfînta lună, sfîntul soare, Iar în cei doi umerei, Găsea doi luceferei. S-a produs mutația de imagine probatorie în favoarea susținerii dreptului familial la domnie, eventual prin rotație; nu idealizarea păstoritului, ca în colindul despre Dumnezeu cioban. Relația dintre domnie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
căutam eu prin Țicău. Păi, le știu toate acestea pentru că eram muzeograf la bojdeucă. Mănăstirea „Buna Vestire” care era puțin mai în deal (astăzi e doar biserică) - și se spune că și Titu Maiorescu ar fi avut aici adormit “un odor” - cum scrie Creangă într-o scrisoare către mentorul său la București, avea în stăpânire pe veci toată întinderea pământurilor Țicăului de Sus, Șorogari și Ciric și până la Sărărie și Cucu. Și această epitropie (administrație) a sfintei biserici “Buna Vestire”, fiind
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său. — Nu luăm nimic decât slugile și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masă în odaia cea mare, fără să aibă dreptul să scoată o vorbă. Acum, văduve, aveau un cuvânt greu de spus, pentru că averea care nu fusese cuprinsă în foile dotale ale copiilor era a lor - a lor casa, ale lor odoarele și banii. Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pașa din Cerneți, trece Dunărea în fiecare primăvară și stă acolo câte o săptămână sau chiar mai mult. Atunci îi trimit solie popi și călugări românii și aromânii din toată împărăția padișahului. El le dă cărți de liturghie, bani pentru odoare bisericești și stă să-i asculte ceasuri întregi. Ia și câte un episcop sau patriarh mazilit. Selin se ridică și ceru permisiunea să se retragă. Domnitorul i se adresă blând în turcește: — Îmi pare rău că pleci, Selin aga. Mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ievodul valahilor și osmanlâii mă silesc să le plătesc un haraci peste puterile noastre. Din totdeauna ne-au plăcut lucrurile frumoase, lucrate măiestrit, așa cum sunt cele pe care ni le-ai arătat. Pentru noi este o cinste să avem asemenea odoare, dacă crezi că pentru domnia ta este totuna cui anume le vinzi, caută-ți oameni mai bogați decât noi, nu te uita la ranguri și demnități. Noi nu putem plăti decât prețul drept, spuse și lăsă safirul în căușul său de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale unei prăpăstii de netrecut. Până atunci și de atunci încoace la toate sfințirile de biserici noi, indiferent cât de modești ar fi fost ctitorii, vodă cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat toate... Ei o zugrăveau cam tot așa, în tonuri aprinse, dar icoanele ca asta aveau alt scop, erau icoane pentru popii de mir, pe o parte Nașterea iar pe cealaltă Botezul. Era făcută ca să se meargă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Gheorghe Nou, Sfântul Ion grecesc și la Sfântul Sava, apoi la Dintr-o Zi, biserica începută și târnosită în aceeași zi după un an, la biserica Tuturor Sfinților din Podul Târgului de Afară, apoi la lăcașurile dăruite de domn cu odoare și cărți: biserica de lemn a Oltenilor, biserica Sfântul Nicolae din Prund, apoi cea a Cărămidarilor, a Sloboziei a lui Leon Vodă, dăruită de vodă cu o cruce de piatră, cea a Staicului și Schitul Hagiului, a Sfântului Nicolae de lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Atunci probabil „marea idee” s-a transformat în mintea Brâncoveanului în altceva, căci de atunci luptă în alt fel ca să readucă la viață Bizanțul... Crede că este alesul lui Dumnezeu pentru asta, tipărește cărți de liturghie în toate limbile, trimite odoare, ctitorește biserici, ține în școli teologice tineri. Valahia a devenit limanul tuturor creștinilor care se simt năpăstuiți de iatagan. Brâncoveanul îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
energie, concentrare și hotărâre. ― Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului numai atunci e prețioasă când urmărește un ideal! sfârși Bologa patetic. Datoria noastră părintească de-abia acum începe! Trebuie să ne dăm toate silințele ca să facem din odorul nostru un om și un caracter! Doamna Bologa plânse și-și frânse mâinile. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea de mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrut să protesteze și să isprăvească cu omul acesta care, urmărindu-i cu încredere, îl făcea părtașul unor gânduri primejdioase. Simțea însă cu groază că, în adâncul inimii, gândurile acestea îi erau dragi și le tăinuia acolo ca pe niște odoare prețioase. ― Domnule căpitan..., murmură Apostol, uitîndu-se în ochii lui, rugător. Din privirea și glasul lui, Klapka sorbi un îndemn care îi lumină fața frământată. Ca și când ar fi pornit să-și golească dintr-o dată tot sufletul, oftă greu și zise: ― Mă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pleci ochii în jos! O, lumină prea curată, De-ai cunoaște vre odată Sufletul meu dureros; De ai ști, palide înger, Cât de mult te iubesc eu, Câte nopți de-amor și rău Am veghiat sdrobit de plângeri, Scumpa mea, odorul meu! O, atunci mi-ai cere seama Ca să-ți spun cîte-am visat, M-ai fixa fără de teamă, Ai da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; {EminescuOpIV 52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]