914 matches
-
cu scurta ei roșie, iar pălărioara, tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în cele două găuri făcute în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ostentativ pentru câțiva invitați selecți și aranjaseră toate buchetele și ghirlandele chiar la intrare, astfel Încât trecătorii de pe stradă să poată afla și ei despre eveniment. În ziua imediat următoare, când Zeliha venise la clinică, o mare parte din flori se ofilise deja, Însă fluturașii de reclamă erau la fel de colorați ca și Înainte. UN TEST DE SARCINĂ GRATUIT LA FIECARE TEST DE DEPISTARE A CANTITĂȚII DE ZAHĂR DIN SÂNGE! anunțau aceștia cu litere mari, fosforescente. Legătura dintre cele două Îi era necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de chelie și o privire ciudată, pierdută. Intră În holul Întunecat cu sticla de vin roșu Împachetată În punga maro de hârtie și cu buchetul obosit de floarea-soarelui. Astea sunt pentru tine, spuse el, Întinzându-i florile. S-au cam ofilit, din păcate. Atât mai rămăsese la un stand coreean, noaptea trecută. 60 de fire. Cantitatea compensează calitatea. Dar gestul contează, nu-i așa? Se uită În jur, vag dezaprobator. Înțeleg, e Îngrozitor de mic. — Mulțumesc..., spuse ea și se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gândit puțin, apoi a fost nevoită să accepte inevitabilul, O să vin aici din când în când să deschid ferestrele, să aerisesc camerele, o casă închisă e ca o plantă pe care am uitat s-o udăm, moare, se usucă, se ofilește. Când au terminat de mâncat, și înainte ca Marta să se ridice pentru a strânge farfuriile, Cipriano Algor spuse, M-am gândit. Fiica lui și ginerele se uitară unul la celălalt transmițându-și parcă un semnal de alarmă, Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceva în Laurence. — Acum trebuie să mă întorc la clinică. O să-i trimit un buchet de flori intendentei de la Tawny Beeches. Mi-a făcut o favoare primindu-l acolo atât de repede. — Bine, aprobă Fran, adăugând încet, numai să fie ofilite. Fran se trezi în ziua lansării Fair Exchange, cu simțurile ascuțite din cauza agitației, asezonată din belșug cu un sentiment de panică. Dacă se înșelase și nimeni n-avea să fie interesat? Se gândi la toată munca și la toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de spital, ținîndu-l cu mare băgare de seamă În brațe pe Tom, În vreme ce se minunează de perfecțiunea trăsăturilor lui. — Cum te simți? Sally pune un buchet mare de lalele pe pervazul ferestrei, fără să-și dea seama că se vor ofili Într-un ceas, căci În nenorocitul ăsta de spital s-a dat căldura pînă la trei sute de grade, deși sîntem În miezul lui august și mori de cald afară. Nici unul din radiatoare (instalate, pesemne, pe vremea reginei Victoria) nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am..., nu pot..., poate pentru dumneavoastră șapte sute de mii de lire pe lună vă pare un nimic, Însă... — Nu eu decid care dintre operatori să nu fie rechemați, spuse șeful eufemistic, blindat În spatele biroului, În timp ce surâsul de circumstanță i se ofilea pe buze. Femeia nu se mișcă. Îl privea cu o fixitate atât de stânjenitoare și de disperată, Încât el se Înroși. Acum, cazul ei Îi revenea clar În memorie. Își amintea perfect: se discutase despre el În ședința despre resursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îmi place viața!” Copile! Copile, când ajungi pe lume, O să primești un nume Și va trebui mereu, Tu să crezi în Dumnezeu! Când o să te faci mare, O să fi ca și o floare: Când e tânără-nflorește, Dar apoi se ofilește, Căci și ea îmbătrânește. Și dacă viața nu prețuiești, Mai târziu o să plătești. Cât ești mic și ai timp Joacă-te și tu un pic, Până timpul să nu treacă Și copilăria să se piardă - Nu o lăsa să plece
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suspină Lăsându-te golit, regret cu regret. Lumina se cufundă-n întuneric Și ușor se transformă-n cuvânt, Apoi înțelegi că nu are sens, Dar continuu și continui să reacționezi Știind că ești și vei fi un soi de...nimic Ofilit în mărăcinele sufletului Ce mai târziu o să te-nvețe C-ai fost nimic în nimicurile vieții! Ar trebui să taci! Și când te vezi că ești doar o lumină Ce-abia mai poate să privească-n jur, Ar trebui să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
țip: Ajunge! Când te-am văzut m-am simțit ca prima dată: Când te-am salutat și mi-ai spus: Ne-am văzut și altădată. Un zâmbet, o floare, o șoaptă și m-am îndrăgostit Și pe loc m-am ofilit; când cu alta te-am zărit. Asta era cumva gelozie? Sau un semn de mie-mi aparține! Și încă... te iubesc Am strigat la cer și am zis: Te-am uitat! Te-am privit și ți-am zis: Nu vreau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a tăiat, aducându-mi-l: „Când toți trandafirii roșii de pe pământ vor dispărea, atunci și dragostea mea pentru tine va dispărea”. Mia pus pe deget un inel cu un diamant roșu în forma de trandafir: „Când acest trandafir se va ofili, atunci dragostea mea pentru tine va dispărea!”. După câteva momente apăsătoare mi-a șoptit „Rosema-rie, vrei să fii soția mea?” Au fost cele mai frumoase momente din viața mea, dar, odată cu aceste amintiri dulci, vine un gust amar, îmi amintesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare care înflorea în apă dimineața, umplând întreaga grădină cu o aromă albastră atât de puternică, că până și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se ofilea, dar parfumul continua să dureze. Din ce în ce mai slab, dar niciodată dispărut de tot. Chiar și după mai multe zile, lotusul rămânea în grădină. Treceau luni și o albină se așeza pe locul unde înflorise lotusul, parfumul lui era din nou eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vilă. Doar Bruno refuza să-și scoată costumul de baie. Se știa alb ca brânza, scund, respingător, obez. Uneori, unul dintre băieți era primit În patul maică-sii, care avea deja patruzeci și cinci de ani; vulva i se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi. Vulvele tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de un metru; dar el Înțelegea perfect că lui Îi vor rămâne inaccesibile: ceilalți băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur foarte drăguță; dar trăsăturile obrazului fin erau ofilite, ușor atinse de cuperoză. Doar părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă așa, mă culc cu oricine, spuse ea. Tot ce pretind e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au distrus. Erau pășuni imense, cu ploi puține și vânturi puternice, unde doar iarba ținea pământul pe loc. Când l-au arat și au venit primele perioade de secetă, vântul a început să care pământul, transformându-l în praf și ofilind culturile. În felul acesta, s-a format faimosul „găvan cu praf“, care timp de ani de zile - din 1932 până în 1938 - a lovit America de Nord, devenind cea mai mare catastrofă pe care a suferit-o vreodată Continentul... — Aceste pășuni nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la fel ca și țigările, proaspete și aromate. Dădu pagina. O blondă frumoasă cu sânii dezgoliți împodobea un reportaj despre noile obiceiuri ale vilegiaturiștilor de pe plajele de la Saint-Tropez. Apărea și o fotografie mică a lui Brigitte Bardot, deja uzată și ofilită de vreme, dar încă ispititoare. Îl cuprinse o blândă toropeală și lăsă ziarul să-i cadă din mâini și muzica să-i mângâie somnul. Din pat, se ridica un miros ușor de lenjerie curată, iar temperatura era perfectă. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
toate mizeriile bine ascunse ale tuturor nespălaților lumii. Se răsuci pe călcâie și o luă la fugă, în sens invers. De o parte și de cealaltă a aleii, trandafirii roșii îi urmăriră tăcuți deplasarea rapidă. Apoi se închiseră brusc, se ofiliră și căzură la pământ... Bărbatul nu-i observa decât pe cei din fața lui, roșii ca sângele. Sau ca vinul, murmură, în vreme ce alerga din ce în ce mai repede... Unde alergi, domnule, către ce te grăbești așa, către propria agonie? Poftim un bilet, e gratis
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
provoc un avort și cu asta, gata! Doar știi că mă pricep la așa ceva! Frusina se simțea din ce în ce mai rău; avea stări de vomă, nu putea să mănânce mai nimic. Slăbea pe zi ce trece și se ofilea la față. Tatăl Frusinei nu știa ce se întâmplă, o vedea că nu prea mai mănâncă așa cu poftă cum făcea de obicei iar când o întreba ce se întâmplă, aceasta îi răspundea că nu se simte bine datorită oboselii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
timpul, deveni foarte închisă și tăcută. Fața ei o trăda de fiecare dată, nu era ca aceea a unei femei care este fericită și înflorește ca un bujor după ce face dragoste cu bărbatul ei. Dimpotrivă, pe zi ce trecea se ofilea, se închidea în ea. Nunta avu loc în primăvară și fără fast. După cununia religioasă au pornit cu toții spre căminul cultural unde s-a pus masa. Chefuiră până dimineață. Petre se cam amețise, abia se mai ținea pe picioare, când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii ne-au aliniat pe două rânduri În fața birourilor administrative. Din prima Încăpere, pe ușa căreia scria «Contabilitate», a ieșit directoarea Închisorii...” Din puzderia de personaje ale cărții, magistral caracterizate de autoare, se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care să facă ceea ce le place. La fel și În căsnicie. La Început vedem doar ceea ce «ne rupe ochii» și ni se pare că e de ajuns pentru a fi fericiți toată viața. Dar atunci cînd frumusețea Începe să se ofilească, simțim nevoia de a ne bucura În continuare de ea, cu atît mai mult cu cît oferte apar aproape la tot pasul. Dar din păcate, ni se pare imoral să trădăm acea dragoste frumoasă care odinioară ne-a făcut să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
autoturismelor ce se iveau, nu peste multă vreme, din sens opus. - Degeaba te chiombești, că nu poți să ți-o închipui pe Neta... E mai dihai ca frumusețile patriei. Nu poți să te desprinzi... Te-ai jurat să ți se ofilească prohabul, dacă o să-mi faci stropeală cu Bubu?!... Bine, că tot te insiști atâta lângă mine, eu îți zic... Ia de aici. Acu, să tot fie vreo lună de zile... aflasem, de la niște figuranți și gargaragii , că peste drum de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu mă rup în figuri dacă te mint... Și, oricât corespundea și meșterul Calistrat, că de, făcuse și el, în, tinerețe, rugby, la juniori, la Grivița Roșie, era și sopranele niște balii: numai ce se uita pe tine și te ofilea... Grosul din ele atârna la mai mult de o tonă (asta, cică-se, le ajuta la urlat). Și dacă, să zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l mai urneai. Creștea peste tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]