5,006 matches
-
Acum am devenit râsul tuturor, Philip a transformat drama în farsă, în comedie. (Intră Philomena, se apropie de conglomerat și își așază capul melancolic pe umărul Sinelui Mare. Brațul lui exterior, adică uni-brațul, o strânge de după umeri. Ea suspină și oftează.) Sinele Mare: Numai tu nu râzi de noi, Philomena, nu-i așa? Tu ai înțeles totul și totul e spre binele tău. (Ea alunecă ușor către centru și se lipește de Mască. Ambele brațe laterale, uni-braț, se strâng în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și când se terminară înfipse piroane, scoabe, sule cizmărești, spirale, șpițuri și la sfârșit, după ce tot peretele placat cu lambriuri de cireș fu încărcat de țepii oțeloși, înfipse cu forță un târnăcop. Toată lada de scule, golită într-un ceas, oftă ușurată. Se uită mirată la așezarea asimetrică a cuielor și, desigur fără să se întrebe de ce, începu să dezbrace rând pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știut ce le-a lovit. Negarea sau ironia celor care le repugnă. Se sparseră în același timp, dispărând ca cerință și rol. Și ca esență a copilăriei. Singur Iisus și timpul care nu trece Le închise într-un sertar. Care oftă adânc. Mioara dispăruse. În imaginea inversă a obiectivului fotografic, în curgerea rotundă a spațiului, în scrisorile părinților scrise înainte de a fi concepute, în batista unui cavaler medieval dăruită ca omagiu al eroismului său, într-un cuvânt care ucide sau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă în tentativa sa de a se impune ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bea infinitul... D oamne, cum să Te ajut? întrebă Mioara pe Iisus îmbrăcat precum Pitagora, când își scria pe nisip formula începând cu prima literă a numelui Său și a cărei ultimă cifră-literă Îi strălucea pe frunte. Nu știu, Mioara! oftă El adânc în limba matematicii universale. Dacă aș fi în locul Tău, le-aș crea un altfel de Iad, pentru că ei au întrecut în șiretenie și pe Diavol. Ce fel de Iad, Mioara? Să se fure între ei, Doamne, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără să știm? Cam așa ceva, spune Angelina, ca să-ți dai seama cît de prostuțe mai eram, cît de ușor ar fi putut să ne joace pe degete orice bărbat care ar fi arătat bine. Numai că Roja mă face să oftez și acuma, recunoaște Tușica, nu-i așa că e complet neschimbat? Să nu-mi spui că te gîndești și tu la același lucru, zice Angelina, ce-ar fi să...? Ce s-ar întîmpla dacă...? Bineînțeles că nimic nu era pierdut, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lumînare. Ce ai? Devii nesuferit, îmi stă berea în gît. Dacă ai ști cîte îmi stau mie în gît! Dar n-am încotro, împing sîrguincios la căruță. Moș Pantalon tace un timp și, cum și eu tac puțin ostentativ, după ce oftează, intervine: Se întîmplă uneori să ai dezamăgiri, dar stă în firea oamenilor să uite și, mai ales, să ierte. Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare grădina Edenului? Asta admir și eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în doi, ca Făt Frumos din poveste. În plus, a terminat și facultatea de "hoț deștept". Cîteva fete deștepte, dar cam nemăritate, de la un post TV, l-au abordat și l-au prezentat ca pe o victimă a sistemului. Pandele ofta, dădea ochii peste cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În plus, a terminat și facultatea de "hoț deștept". Cîteva fete deștepte, dar cam nemăritate, de la un post TV, l-au abordat și l-au prezentat ca pe o victimă a sistemului. Pandele ofta, dădea ochii peste cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
O să te împuște la sigur, îmi spune mie inima! Îl trimit pe Pardailan atunci. Trimite-l pe el. Raj se ridică din patul imens, încăpător pentru toată familia lui numeroasă, se scarpină fără să-l mănînce nimic, își freacă ochii, oftează și, în cele din urmă, coboară. Trebuia să-și îmbrace doar o geacă și să încalțe niște pantofi, deoarece dormea cu restul hainelor pe el. Pardailan, cumnat cu el, dormea într-o încăpere din grădină și n-a fost încîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
palide din grădina lui Adam Un viol mai ciudat Procurorul Adam era obosit și tocmai se pregătea să plece acasă cînd secretara îl anunță: Au venit cei de la Cotul Morii. Care? întreabă Adam. Cei cu violul. Anchetatorul își reamintește povestea, oftează și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre est și cum Vasilică avea casa la vreo 70 m de drum, în gospodăria sa era un aer de localitate montană. Viața se scurgea totuși pașnic, Gheorghe ofta mai des și Vasilică chițcăia de plăcere. Într-o noapte de smoală, Gheorghe, cu bulendre pregătite și cu o prăjină flexibilă, s-a apucat să înfunde țeava de scurgere, țeavă care trecea printr-un bloc de beton ce consolida terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de țară, cu pulpane cît piciorul de curcan, oh, oh... stropită cu un vinișor roșu. Oamenii vorbeau și mîncau ce aveau. Despre băutură nici vorbă. Erau lefteri și mîine, vineri, li se dădea salariul. Într-un colț, Vasile Ursu mînca, ofta și nu se antrena la vorbă. Desfăcea o hîrtie, își apleca mult capul, mușca și din nou împacheta. Mesteca tacticos un timp îndelungat, înghițea și din nou pleca foarte jos capul ca să muște din ceva. Din ce muști așa lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
afle ora sosirii camionului, dar nătărăul de Crudu n-a înțeles. Nu-i nevoie să veniți, șefu'. Mai bine sunați la soția mea pe la 14 și 45 minute. Bine, fă-te sănătos. Ne descurcăm noi. S-au dus toți banii, oftează Crudu ciudos. La orele 14:45 apare un camion mare, cu mers greoi. Oprește și face "puf, puf, puf" de trei ori, conform înțelegerii, prin eliberarea aerului de la sistemul de frînare. O lună în spital este cuantificată de Aurel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești ? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngăne, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să voteze. În unanimitate, adică deștepții satului toți s-au prins că au fost duși cu preșul. Dar nu le va mai merge. Tinerii erau preocupați cu perpetuarea obiceiurilor, cei în vîrstă preparau bunătăți, iar fătucile cu aspirații la măritiș oftau după Romeo, luînd în serios pipăiala băiatului. Cu o zi înaintea plecării celui rîvnit de fetele satului, Tina a plecat la Iași, locul de întîlnire a celor doi complotiști. În prima zi au ajuns în Ungaria și au închiriat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împrumută pentru 10 ani. Dar avem banii de... De ce? Dacă tot nu mai trebuie... Și dacă apare ceva la fel de grav? Poate mama, poate tata, poate tu, ce ne facem? Nu mai fiți așa de prăpăstioși! Părinții nu intervin, ci doar oftează din ce în ce mai adînc. Le plînge sufletul că Doru este preocupat de mașină mai mult decît de faptul că Raluca era pe punctul de a părăsi lumea asta. Ambii văd cît de mult suferă fata lor și de asta intervin: Lasă, Raluca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu puțină mîncare. Harpagon a simțit imediat afacerea. Nevasta lui nu putea ghici niciodată cam ce cantități de mîncare să facă, încît să se consume tot. Resturile erau aruncate și Harpagon ofta, certîndu-și nevasta pentru nepricepere. Cînd a auzit de Cozmin, a tăbărît cu întrebările puse celor care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu-i periculos? Este un amărît fricos și de umbra lui. Dar face treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că au fost... influențați? Nu mi-au comutat pedeapsa nici cei de la... Iată, stimați telespectatori, cum un om, posibil nevinovat, este condamnat cu ușurință pe viață. Sperăm că vom avea o justiție care... Deținutul (frumușel) lăcrimează, iar domnișoara cea slută oftează (se pune muzică indiană, ca să ne rupă inima!). Dacă suferința provocată unei persoane este interzisă cu desăvîrșire, atunci este firesc să dispară privațiunile de libertate. Chițac, Stănculescu și toți deținuții de pretutindeni trebuie eliberați. Închisoarea este o tortură oribilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu poate fi nici cât umbra luminii care-I izvora de pe chip. Iar chipul acela era de Om!" "Ei, asta-i! îi răspunse verde de invidie un smarald. Și de unde știi, mă rog, că era chiar Dumnezeu?!" Piatra cea nouă oftă și spuse: "N-aș fi vrut să povestesc asta. E cea mai dragă amintire a mea și dac-o spun... rămân fără inimă și mă sfărâm... Dar, fie, merită să mor pentru El. După ce s-au întâmplat cele ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar uite: tare aș vrea să fiu și eu admirată, măcar o singură dată, numai și numai eu, dintre toate... și să se ducă vestea de mine peste toate timpurile". Îngerul stătu ce stătu, dar cum celelalte nu spuneau nimic, oftă și-și luă zborul. Domnul nu-și putea călca promisiunea așa că făcu să strălucească piatra aceea, ea singură, zi și noapte, în toate culorile curcubeului. Nimeni nu mai văzuse o asemenea piatră până atunci. Ziua se lua la întrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sus, a văzut cerul deschis și pe cel căruia I se spune Iisus cum așeza la picioarele Tatălui Său cununa de spini. Vezi tu, îi spuse tufișului spinos, toate florile merg în Rai dacă nu-L uită pe El." Apoi oftă și spuse : "Pentru oameni e mai ușor să nu uite lor le-a dat Tatăl din Cer și minte, și memorie, și voință, le-a dăruit iertarea, le-a arătat Calea, Adevărul și Viața. Și ei nu-L uită, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu erau pe masa aceea ! Într-un târziu, a intrat omul acela mare. Chiar că era mare ! De unde stătea mătușă-mea, i se părea că atinge tavanul cu creștetul. Avea părul alb, ochi albaștri-albaștri, uite, ca și cerul astăzi ! A oftat, s-a așezat la masă. A luat o foaie de hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung la o fotografie de lângă ulcica de lut, a mai oftat o dată... și a început să curgă roua din ochii lui (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]