2,453 matches
-
chiar dacă, gramatical, lăsau de dorit. Sfințise până acum, la ora prânzului, un pachet de țigări și litruța aferentă de bastârcă, însă de prins nu prinsese decât o ciubotă putredă, aruncată de cine știe ce gospodar pentru că nu-i mai făcea trebuință prin ogradă. Necazul era însă altul! Bidel, șomer fiind, nu prea mai avea nici un cuvânt în casă, până și copiii îl umileau furându-i țigările din buzunar, iar faptul că se ducea din nou cu mâna goală acasă, îl cam îngrozea, deoarece
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
auzit nu auzeau, așa că, până la urmă au și adormit, împăcați că scăpaseră cu bine totuși, de ghinioanele care, știut este, se țin lanț de orice comoară. Numai că... he, heee, ce credeți, acestea, ghinioanele deci, se mutară, o dată cu osul, în ograda poliției! Noaptea târziu, șeful de post, înconjurat de toți subalternii priveau îngroziți obiectul, își dădeau cu părerea și bușeau cu șapca de dușumea, că nu prea știau ce să facă, deoarece regulamentele nu prevedeau nimic în legătură cu fapte de genul acesta
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
burete, de ploi în așteptare... Spre seară, la coliba din lunca Văii Strâmbii sau la casa părintească de la Rucăr când aține aproape zilnic și numai atunci când pleoapa nopții bate ritmul oboselii extreme - pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece al odăii, se înfrățește cu penumbra în dunga firului încheiat ce parcă joacă îndrăcit, fără astâmpăr. Pe un ecran nevăzut, personagiile de pe carpetă sau
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
niciun chip de la distrugerea acestei alte vieți omenești. Povestea lui Luca poate fi, până la urmă, povestea tragică a oricărui ins dezrădăcinat cu forța de pe meleagurile patriei sale, indiferent de naționalitatea de apartenență a acestuia, pentru că a pleca din propria-ți ogradă mânat de lipsa unei certitudini anume într-o lume complet nouă, necunoscută ție, cu coordonate culturale specifice sieși, unde nu ești atât de lesne, pe cât s-ar crede, acceptat și pe care, la rândul tău, nu ajungi să o primești
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
Articolele Autorului ...de arșița verii cu roua dimineții de străbunica ce se-ndrepta spre suta de ani căreia îi adunam dude bea ceai de dude de constipată ce era stătea în odăița ei retrasă pui la frigare prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
colorate. Printre ele, a recunoscut pupăza, vrăbiile și patru rândunici. Astă-toamnă, pe când se afla la bunicul la țară, a văzut, pe înserat, vrăbiuțele adăpostindu-se la streașina grajdului. Acolo își au și cuiburile i-a explicat bunica". Iarna, găinile din ograda bunicilor își împart mâncarea cu vrăbiuțele flămânde, comunicând în limba lor păsărească. Mai văzuse vrăbiuțe și în parcul de la Far unde se adunau la fărâmiturile aruncate de copii. Vara, în zilele călduroase se scăldau în apa din bazinul fântânii arteziene
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit se va întâmpla. O senzație ce nu l-a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit se va întâmpla. O senzație ce nu l-a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni.Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și a alergat după ea prin toată ograda, s-o învețe minte, să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică, să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
COCOȘUL ȘI CURCANUL Deși copilăriseră împreună și făcuseră o mulțime de pozne, cocoșul și curcanul se dușmăneau de multă vreme. Totul a început din momentul în care cocoșul a prins să cânte. Că trăgea el zeci de cântări ziua prin ogradă, nu era nimic; dar cum îi e obiceiul, pe la miezul nopții, când curcanul tocmai dormea mai bine, atunci se apuca de cântat de răsuna tot satul. - Ce-ai, măi, ai căpiat? îl întreba de fiecare dată curcanul, nervos. Cocoșul nu
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
nu-i mai spunea cuvinte urâte. „Uite”, se gândi curcanul, „el ne trezește să cunoaștem frumusețile nopții, iar noi îl mai și certăm”. Și pe zi ce trecea, curcanul devenea tot mai îngândurat. Aștepta toată ziua într-un colț al ogrăzii să vină mai repede noaptea, să savureze iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont cocoșului: - Trezește-te, gornistule! La ora asta trebuia
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
curcanul văzu mâna stăpânului cum îl înșfacă de aripi. Înțelese că-i sosise ceasul din urmă. În drum spre butucul în care stătea înfiptă securea, auziră în spate bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi fugi cu el la trunchi și smulse securea. În acea clipă, cocoșul întoarse capul spre curcan și
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
întoarse capul spre curcan și-i spuse, pe limba păsărilor: - Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese: cocoșul se prefăcuse că este bolnav, în ogradă. Simțea că i se face rău. Se retrase după poiată și-și plânse îndelung prietenul. MOTANUL ȘUȘUREL Soarele abia atinse cu razele sale călduțe cântecele păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
cu razele sale călduțe cântecele păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său. „Nu, nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii cel mai puternic din ogradă. Pisica îi linse căpșorul zburlit de frică, apoi începu să-i toarcă un cântec de leagăn. Șușurel adormi. Se visă stând într-un tron sclipitor. De o parte și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
beznă și pustie, Chiar la bucățică Românie, Mândria ta și fala-n lume O-nghițiră liftele păgâne... Iartă-mi că nu te plâng, popor smintit, Pentru că ai ce meriți însutit; Cap plecat, da, sabia nu-l taie, Dar când vinzi ograda și odaie Chiar ultimelor javre și potăi, Popor de aserviți și de lingăi, Far’ de scrupul și fără mustrare, Știu de-acum că România mare Va să rămână vis în veci de veci Atâta vreme cât te vinzi și pleci Pe un
LUI CORNELIU VADIM TUDOR de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366157_a_367486]
-
peste casele oamenilor, până dispăru în văzduh, apoi în înaltul cerului. Trecuse o săptămână, poate mai mult, de când băiatul plecase în Cosmos cu nava sa și nu se mai auzi nimic de el. Până într-o zi însă, când în ogradă ateriză o navă din care coborî eroul nostru, puțin palid, dar vesel și radios, ținând în mâini un obiect albastru, strălucitor și mare cât o minge! Toți copiii din împrejurimi s-au bucurat nespus de mult și au fost fericiți
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
pentru ai întreține pe cei încă 7 frați ai săi. Dacă părinții munceau din greu câmpul pe arșiță soarelui, în colbul de praf sau noroaele în care rămâneai încremenit pe timpul ploii, copii rămași acasă, știau ce au de făcut în ograda lor cu chibzuința și cumpătul primit de la părinți. Citind fiecare mică proza : Curca, Dracu-n farfurie, Cântecul sapelor, Furtună, Prima zi de școală, Curcanul, Gâștele, Stafiile, Îngerii în vis ... m-am ospătat cu atâtea frânturi de peisaj din micul sat
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
luând alte valori de greutate din tot ce este scris : datina și spiritual oamenilor și locurilor. Amintirile copilăriei până spre adolescență, cănd dej� avea 11 ani, au trecut în joacă. Mai triste au fost când a început colectivizarea, luânduli-se din ograda oile, caprele și pe Bujoara - vacă lor cea dragă, cu care ea mergea la păscut. Puțin mai tarziu înțelege ce se poate descoperi, prin a învăța carte. Poate atunci, când merge cu fratele mai mare, pentru prima oară la oraș
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
Florin Țene. „Vorbind cu Nietzsche” pe „Un deget de stradă”, poetul într-o „Urcare în metafizic”, „Pe suveica timpului”, clădește din pietre și cuvinte, un „Spectacol dincolo de cortina cerului”. Poet al melodiei interioare, Al. Fl. Țene se plimbă haihui prin ograda înțelepciunii, frisonată, galantă, somptuoasă, plânsă de răbdarea pietrei, în fapt simbolul unei lumi numai de el știute, desenate schopenhaurian pe fiece emoție a necuprinsului omenesc. Lumea poetului este o lume a „Cuvintelor din rană”, a „Cuvintelor din livezi”, sun „Clipa
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
va fi furată și asta, nu o să îmi pară rau. Sfânta Vineri, care știa gândurile oamenilor, a admirat înțelepciunea fetei, i-a dat lada, și fata a ajuns cu lada acasă, a deschis-o, și din ladă au ieșit, în ograda moșului, toate bogățiile, pe care și fata, și mosul, le-au îngrămădit înapoi în ladă, și fata i-a înapoiat-o Sfintei Vineri. ... "Să ajungă undeva, unde nu se fură, măicuță!" Modernitate: Hoțul neprins, face analize de virtute. Nivel înalt
PANSELUŢE (II) de JIANU LIVIU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361744_a_363073]
-
Căci la intrarea din spate a Teatrului Național din Iovacra, a fost sădit un pâlc voinic de brazi ! PS. Găsim în cronici prăfuite versuri pline de romantism visător, al strămoșilor noștri care în timp ce plantau de zor copaci ( ex: brazi ) prin ogrăzile școalelor, căci țara era odată, ceea ce este și azi, o ogradă pe care mulți venetici au făcut școală, versuri precum : “vai de leah, vai de tătar/ ce se luptă cu-un stejar/ vai de ungurul semeț/ ce luptă cu-un
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]