1,342 matches
-
a magazinului, topită pe două navete de rachiu de drojdie. Încă de mic, mi-am dat seama că lumea din jurul meu scârțâie, oamenii păreau obosiți și resemnați, uneori chiar murdari. Pluteam cu toții într-un ocean de ulei, vaselină și versuri omagiale. Țara se scufunda ca un „Titanic“ de proporții continentale, cu 23 de milioane de pasageri agățați silențios de punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cel puțin până la simplificarea accesului la documentele CNSAS. Cartea încearcă să redescopere oamenii și fabrica Nicolina în consacrarea principiului „așa cum faptele s-au petrecut”. Secvențe de viață expulzate multă vreme la poarta istoriei. Departe de tentația unei construcții voluminoase, festivistă, omagială și propagandistică, precum monografia publicată în 1972, am căutat apropierea de realitate, evocarea unei fărâme din destinul oamenilor, a căror viață s-a scurs între halele și utilajele Nicolinei.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sub emoționantul Crist sculptat de Paciurea, își doarme liniștit somnul de veci cel care și-a îndeplinit exemplar datoria față de Știință și față de Țară. În 1924, Variot în Franța, în 1934, Trendelenburg în Germania, iar în 1941, într-un număr omagial dedicat ilustrului fiziolog, se fac ultimele referiri la contribuția științifică de excepție a lui Paulescu. Apoi, o tăcere apăsătoare s-a instalat timp de un sfert de secol. 5. Paulescu redivivus La sfârșitul lui mai 2003, la întoarcerea de la Congresul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
Diana" și "Enikö", frumos exemplu de coabitarea etnică. Toleranță pe patul armei. Observație banală: sunt răcit "cobză" (expresie bizară, oare de unde vine?). Internat într-o cameră goală și insalubră din spitalul municipal de provincie, citesc un fel de cronică, jumătate omagială, jumătate critică, despre corespondența (imensă) a lui Mircea Eliade, publicată în România. Cred că toți marii români cu vocație universală au fost la un moment dat obligați să se dezică de "neam" (un concept extrem de problematic, recunosc) ca mijloc de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fusese să facă numai filme de propagandă și care tocmai terminase unul. Se temea că va fi dat afară. Eu n-am vrut să fac restructurări de personal, ci restructurări de conștiință. A venit la mine cu filmul, o producție omagială pentru Ceaușescu, despre realizările socialismului și mi-a zis: Filmul este foarte bun. Dacă nu mă dai afară, pot să schimb comentariul și să dau în Ceaușescu, că imaginile sunt bune. Iată ce a înțeles el. Mai târziu am rămas
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
politice care ar fi putut duce la transformarea legăturilor de vasalitate dintre Moldova și Ungaria într-o stăpânire politică efectivă. Primul domn care depune jurământul de credință în fața regelui polon a fost Petru voievod, la 6 mai 1387. În actul omagial se menționează că a depus „omagiu de credință cinstitului Domn, Regelui, asemenea și preastrălucitei Principese, Doamnei Regina, Hedviga, soției sale preascumpe și urmașilor lor legiuiți și coroanei regatului Poloniei și ne facem supuși cu omagii noi, poporul și țara noastră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial, dar ele n-aveau nici pe departe puterea pe care o avea prestarea reală a jurământului de credință. De aceea, când vorbim de relațiile de vasalitate pe care Țările Românești le-au stabilit cu Polonia și Ungaria, le vom considera
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai acest fel de relații, cu rare excepții, s-au stabilit între domnii români, regii unguri și regii poloni. Promisiunile scrise ale lui Ștefan erau lipsite de valoare reală, atâta vreme cât domnul nu se prezenta personal, în fața regelui, pentru îndeplinirea actului omagial. Așa se explică de ce voievodul a acceptat cu atâta ușurință, în timpul domniei sale, să promită în scris suveranilor vecini că le va fi vasal credincios. În actul din 2 martie 1462 se menționează de altfel necesitatea prestării jurământului de credință personal
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1967) cât și în Despre poezie (1987), pentru a ajunge la atitudinea de azi când " În scara de valori a lui N. Manolescu, Eminescu apare încremenit în tiparele tradiționalismului (necunoscută fiindu-i la data scrierii eseului, intervenția acestuia din numărul omagial al revistei lui Andrei Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale Luceafărului (din "România literară", nr. 17/1996 ( coboară Luceafărul "la nivelul kitsch
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criticul - emană din două surse: atitudinea autorului față de personaje și răsturnarea dramaticului. „O comedie autentică, serioasă, e în fapt o dramă răsturnată”, aserțiune demonstrată în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și un medalion omagial postum, exegetul relevă că, în teatrul său, „aproape fiecare replică se transformă miraculos, luând forma tainică a aforismului”. Când consemnează momente ale vieții teatrale din Israel, cronicarul analizează calitatea spectacolelor (în limba țării și în românește) cu piese ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
de opusuri înregistrate oficial în străinătate. Imposibil ca în arhivele radiourilor străine să nu se păstreze și altele, după cum sunt convins că mari orchestre cum sunt Chicago sau Cleveland ar fi acceptat să coopereze în cazul unei oferte de disc omagial. Dacă ar lua cineva inițiativa... Disponibile astăzi, exclusiv prin comenzi pe Internet, sunt doar discurile publicate ca urmare a renumelui pe care și l-a clădit în Ungaria. În perioada 1989-1994, Bergel a fost dirijor principal al Orchestrei Societății Filarmonice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
colegul lor de scenă. Dar prestația lui s-a Înregistrat În cronicile de spectacol ca fiind mediocră, neconvingătoare, un actor fără voce, incapabil să reproducă complexitatea psihologică chiar și a unor personaje secundare. Astfel că și-a dedicat cariera spectacolelor omagiale. Care nu lipseau. Putea să recite admirabil poezii dedicate oricui: partidului făuritor de lumină istorică, cuplului de conducători care călăuzește prin veacuri poporul, agriculturii socialiste sau uzinelor patriei, istoriei neînfricate a neamului românesc. Așa cum la fel de bine recita din poetul național
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lumină istorică, cuplului de conducători care călăuzește prin veacuri poporul, agriculturii socialiste sau uzinelor patriei, istoriei neînfricate a neamului românesc. Așa cum la fel de bine recita din poetul național Mihai Eminescu sau din orice alt poet care dădea bine În aceste spectacole omagiale. O făcea cu o dedicație pe care nimeni n-ar fi bănuit-o. Talentul lui a ieșit la lumină Într-un mod surprinzător. Ocaziile nu lipseau. Și-a făcut o carieră. Autoritățile locale i-au apreciat atît de mult meritele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din operele lui Bernandin de Saint Pierre, Condillac, Beccaria, Molliere, Gessner, Lafontaine, Goldoni și bineînțeles Voltaire, autorul francez cel mai răspândit în lumea greacă. Vezi următoarele: Nestor Camariano, Primele traduceri din Bernandin de Saint-Pierre în literatura română, extras din volumul omagial C. Giurescu, București, 1944, p. 183-194; idem, Erast a lui Salomon Gessner în literaturile greacă și română, București, 1941, extras din „Revista Fundațiilor Regale“, nr. 7, iulie 1941, p. 64-81; Ariadna Camariano-Cioran, L’oeuvre de Beccaria „Dei delitti e delle
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
practice de interes pentru locuitorii din mediul rural. Rubrici: „Mișcarea culturală”, „Bibliografii”, „Recenzii”, „Revista generală”, „Mișcarea literară și de idei”, „Cărți și reviste”, „Știri și fapte”, „Cronica teatrală, științifică, politică”, „Din literatura străină”. Numărul 10 din 1909 este un număr omagial, închinat împlinirii a douăzeci de ani de la moartea lui Mihai Eminescu și apare sub îngrijirea lui Al. Bădescu și C.Z. Buzdugan. Este consemnată prima șezătoare literară la Galați a Societății Scriitorilor Români sub președinția lui Mihail Sadoveanu și este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
fi poziția scaunelor audienței spre exemplu. Tipul ocaziei și mărimea audienței stabilesc modul în care ne vom structura discursul: astfel, dacă trebuie să facem o prezentare la o aniversare a unei instituții, acest discurs va fi mai degrabă scurt și omagial decât plin de informații și specializat. ¬ Faza a II-a: identificarea materialelor suport. În momentul încheierii etapei de pregătire, avem la dispoziție aria de dezvoltare a subiectului pe care intenționăm să-l urmărim în prezentare, precum și scopul pentru care desfășurăm
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
primar și gimnazial”, Corgal Press, 2004; „Prin alții, spre noi înșine”, Golia, 2004; „Zilele Școlii Ieșene”,AS’S, 2008; „Arta de a fi părinte”, Pim, 2011. A colaborat la lucrarea „Monografia Școlii Ion Simionescu Iași”, Pim, 2011. A coordonat nr. omagial „Spiritul școlii” al revistei „Viitorul la pătrat”, Casa Panda, 2005. A publicat numeroase studii și articole în revistele de specialitate: „Univers didactic”, „Tribuna învățământului”, „Revista învățătorului”, „Viitorul la pătrat”, „Orizonturi”. A coordonat revistele școlare: „Suflet de copil”, „Inimi lângă inimi
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
apărut în Noul Erotocrit din 1818 al lui Dionisie Fotino) și două compuneri greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
Ist. lit., I, 350-354, 687-694; Nicolae Manolescu, Domnul Zaharia Stancu, RL, 2002, 40; Alex. Ștefănescu, Zaharia Stancu, RL, 2002, 40; Emil Manu, Melancolia agrestă, CL, 2002, 10; Negrici, Lit. rom, 87, 202-205, passim; Zaharia Stancu 100, CC, 2003, 1-2 (număr omagial). D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
et Ballades a lui Hugo, apărut în Le Globe când criticul avea 22 de ani. Articolul publicat de N. Iorga, la 18 ani, despre Năpasta, a constituit în literatura noastră o dată, al cărei semicentenar a fost marcat de un articol omagial al lui Șerban Cioculescu, în 1940. Acesta din urmă a deținut, de la 26 de ani, cronica literară la Adevărul (cel mai serios ziar de atunci) și opiniile sale erau primite cu toată atenția de scriitorii consacrați, fie că se numeau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acesta direct și bulversant, aș spune că este o informație care vine Într-un mod neașteptat, diferit față de acea memorie minusculă pe care o conservăm de la 9-10 ani - până la revoluție - de preșcolari și școlari care vedeau Într-un anumit fel, omagial sau fericit, să spunem, lucrurile. E o informație incomodă, problematică și care a trezit În persoana mea o reacție de incredulitate, de respingere, o reacție sensibilă care mergea pe partea negativă: nu poate fi adevărat, o resping, nu ține de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l dedică lui Ilarie Voronca cu ocazia apariției volumului Ulise. Cu același ton insurgent și în imagini violente se precizează că Voronca, „inventatorul pictopoeziei”, este semnatarul Aviogramei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
93-97; Dicț. analitic, I, 154-155, 159-161, III, 191-193, 422-425, IV, 127-129; Perian, Pagini, 209-214; Manolescu, Litere, 63-67; Milea, Sub semnul, 39-43; Dicț. esențial, 89-92; Iulian Boldea, Ana Blandiana, Brașov, 2000; Grigurcu, Poezie, I, 112-131; [Ana Blandiana], F, 2000, 3 (număr omagial); Alex. Ștefănescu, Aplauze pentru Ana Blandiana, RL, 2000, 47; Gh. Grigurcu, În spatele celebrității, RL, 2001, 12; Alex. Ștefănescu, De la monolog la dialog, RL, 2001, 21; Manolescu, Lista, I, 263-274; Pop, Viață, 141-143; Popa, Ist. lit., II, 560-563; Alex. Ștefănescu, Ana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Criticele domnului Titu Maiorescu (Studiu de critică generală), CL, 1893, 1, 3; Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Iași, 1909, 59-87; Panu, Junimea (1943), I-II, passim; România Jună lui Titu Maiorescu. Scriere omagială, Suceava, 1910; G. Bogdan-Duică, Titu Liviu Maiorescu, București, 1921; Negruzzi, Junimea, passim; Soveja [S. Mehedinți], Titu Maiorescu, București, 1925; Vianu, Opere, II, 142-183, 318-366, III, 373-374, 387-403, V, 75-82; Constantinescu, Scrieri, III, 379-383, 412-452, 484-546; Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Canvas of Poems (1993), care adună bune traduceri ale poeților de limbă română din Israel. Propriile sale poezii sună la fel de bine în engleză. Dintre cele adunate în antologia colectivă Arborele memoriei, alcătuită de Radu Cârneci (1997), de referință este poemul omagial Beethoven, a cărui idee este ascensiunea prin transfigurare și artă. Muzicianul bolnav, surd și ros de sărăcie, își așază mental notele negre pe plafon, unde ele alcătuiesc un ciudat portativ. Culcat cu fața în sus, își contemplă astfel, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]