836 matches
-
am ridicat ochii din carte: iată, existam! Se afla pe lume, din clipa aceea și nu mai de demult, 11 cineva numit Mircea Cărtărescu, cineva la fel de străin de băiatul care citise din Camus cu zece minute înainte ca fluturele de omidă. Dar nu era ca și când omida ar fi evoluat în fluture, ci ca și când fluturele, venit de nicăieri, ar fi substituit, într-o fracțiune de secundă, omida, ca și când o altă conștiință, un alt suflet, un alt om ar fi pătruns în mintea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iată, existam! Se afla pe lume, din clipa aceea și nu mai de demult, 11 cineva numit Mircea Cărtărescu, cineva la fel de străin de băiatul care citise din Camus cu zece minute înainte ca fluturele de omidă. Dar nu era ca și când omida ar fi evoluat în fluture, ci ca și când fluturele, venit de nicăieri, ar fi substituit, într-o fracțiune de secundă, omida, ca și când o altă conștiință, un alt suflet, un alt om ar fi pătruns în mintea mea și i-ar fi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la fel de străin de băiatul care citise din Camus cu zece minute înainte ca fluturele de omidă. Dar nu era ca și când omida ar fi evoluat în fluture, ci ca și când fluturele, venit de nicăieri, ar fi substituit, într-o fracțiune de secundă, omida, ca și când o altă conștiință, un alt suflet, un alt om ar fi pătruns în mintea mea și i-ar fi deschis larg ferestrele. Deodată m-am simțit locuit, posedat, în mănușa goală de până atunci intrase o mână vie, puternică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a galopat scurt până în fundul curții. Săltând peste gardul putred, s-a pierdut în câmp. Spațiul, fără imaginea ei, rămase dureros de gol. Curând am fi preferat însă să rămână așa, căci din al doilea ou, al Garoafei, ieși o omidă gigantică. Tîrîndu-se, lăsa în urma ei o dâră de bale, ca un jeleu vernil. Boabe mari din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-mi trec degetele îmi apar în minte ca luminate de o mica lanternă de buzunar. În acea noapte am visat că mergeam pe cărare, în mijlocul pădurii, din ce în ce mai îngrețoșată și mai amețită. Priveam în pământ, și amestecul acela de lăstari, omizi, frunze moarte, ciuperci ude - îmi tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai la deal. O scânteiere de rouă într-o plasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Un motan jigărit și c-o blană năpârlită, ca vai de el, coboară dintre crengile părului. Ce păr mai era și ăsta, ce pere mari, zemoase făcea ! Acu s-a chircit, s-a uscat, vara trecută l-a năpădit și omizile. Cum să nu se usuce toate, dacă n-are cine să mai puie mâna să facă ceva în curte ? Nu mai e-n curte nicio floare, nicio tufă de trandafiri de când a plecat Tudor, băiatu, de când s-a prăpădit madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un lucru bun pe lumea asta și madam Ioaniu ! Și d-aia nu po’ să m-apropiu de casa asta și s-o văz în halu-n care e, și cu chioșcu dărăpănat, și cu păru ăla uscat, de l-a umplut omizile, și cojită p-afară, și s-o văz și pe Ivona asta, slabă și gălbejită și numa oase nșirate, că parcă nu știu ce-mi vine... Parcă nu știu ce-mi vine, c-abia mă țiu să nu mă pornesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din nou spre public cu o expresie serioasă pe chip. - Există o carte, spuse ea, cu o voce care umplu încăperea. O carte scrisă acum mii de ani de poetul roman Ovidiu. Cartea se numește „Metamorphoses”. De la metamorfoză: când o omidă devine... Își deschise palma și un fluture își luă zborul, dispărând în spatele scenei. Rhyme făcuse patru ani de latină în școală. Își aduse aminte de chinul său de a traduce câteva versuri din Ovidiu pentru o temă. Erau, rememoră el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gângurit/altfel decât poporul/de-a fi încercat cândva o poveste/ei știu“. Centrul de greutate al volumului este ciclul poetologie apofatică, în care „mizeria“ literaturii este analizată în mai multe texte la modul deriziv (discuții cu posteritatea, cu Mama Omida, cu o reporteriță, cu cititorul implicit apud Iser). Ironia devine aici crudă, violentă, expunând cu vizibilă ostilitate clișeele legate de poezie și poet, descompunând poezia în părțile ei componente, făcând un aprig mișto de naivitățile lirice, de la Văcărescu la... Heidegger
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau lui însuși. Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri, pajiști care trebuiau tunse, acoperișuri de refăcut, noaptea nunții, pisici înecate, copaci acoperiți de omizi, broderii de zestre, vorbea de plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele vieții lui pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la el, aproape mi s-au încrucișat ochii și am amețit și am căzut în fund. Mami, cred că fluturașul a râs de mine, dar eu i-am zis ce m-ai învățat tu, că mama lui l-a făcut omidă păroasă și că toți copiii au râs de el. Pe urmă m-am jucat cu alți băieței și am dat cap în cap cum face tata cu ceilalți tați. Mi-au crescut trei cucuie, dar să știi că nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă atunci. Dar cui să-i telefonez? — Fratelui dumitale, bineînțeles. — Imposibil! Pentru că... — Eu am nevoie de zece-douăzeci de hărți. Ce naiba să fac cu o fotografie ca aceasta În care nu i se vede decît capul și cu o cutie veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
suspect“ de frecvent. Cu siguranță, episoadele cu pricina marchează o sensibilitate infantilă extrem de ascuțită. Primele contacte cu moartea copiii (mai cu seamă cei crescuți la țară) le au prin intermediul vietăților care nu cuvântă: de la strivirea furnicilor sub tălpi ori incendierea omizilor păroase până la crimele domestice cărora le sunt supuse animalele din ogradă. Există și acum în sat un soi de botez al sângelui, cine știe ce rămășiță păgână pe care sțau altoit muguri creștini: îmbărburatul. Băieții care asistă la tăierea porcului sunt mânjiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
dar când îți intră o musculiță din aia mică în ochi și ai un ochi cu care nu mai vezi și încerci să nu clipești ca să nu pară că ești nebun... C.S.: Hai acum zi-o și pe aia cu omida. E.Z.: Da, hai că acum mi-am adus aminte. Mie nu-mi plac omizile și era o vreme când în Capitală erau cu duiumul. Și mă duc la frumosul jurnal, eram singură în ziua aia pentru că era Cosmin liber și
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ochi cu care nu mai vezi și încerci să nu clipești ca să nu pară că ești nebun... C.S.: Hai acum zi-o și pe aia cu omida. E.Z.: Da, hai că acum mi-am adus aminte. Mie nu-mi plac omizile și era o vreme când în Capitală erau cu duiumul. Și mă duc la frumosul jurnal, eram singură în ziua aia pentru că era Cosmin liber și, ca un făcut, pe masa mea, în studio, o omidă chiar lângă foile mele
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Mie nu-mi plac omizile și era o vreme când în Capitală erau cu duiumul. Și mă duc la frumosul jurnal, eram singură în ziua aia pentru că era Cosmin liber și, ca un făcut, pe masa mea, în studio, o omidă chiar lângă foile mele. Din fericire nu intrasem încă în live, am dat-o cu foile să cadă de pe pupitru, după care am citit repede primul cap video și nu mi-am dat seama când am revenit în live imediat
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
intrasem încă în live, am dat-o cu foile să cadă de pe pupitru, după care am citit repede primul cap video și nu mi-am dat seama când am revenit în live imediat de faptul că mă uitam îngrozită spre omidă cu o față speriată și cred că lumea nu își dădea seama ce mi-a provocat mie groaza aia teribilă. A.N.: De ce vă e teamă cel mai rău într-un live? E.Z.: Cel mai rău lucru într-un live
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
pusese capul pe covorașul de rugăciune pentru sajda, uitase ce trebuia să facă mai departe. Cuvintele rugăciunii pe care trebuia să o rostească se legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca o omidă neagră și păroasă cu nenumărate picioare. După un timp, omida s-a oprit, s-a Întors și i-a făcut cu mâna lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia să facă mai departe. Cuvintele rugăciunii pe care trebuia să o rostească se legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca o omidă neagră și păroasă cu nenumărate picioare. După un timp, omida s-a oprit, s-a Întors și i-a făcut cu mâna lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În vedere educația creștină dar și povețe pentru ameliorarea condițiilor de trai și cunoașterea unor practici folositoare În mediul rural. S-au răspândit broșuri și foi volante cu subiecte cum ar fi ” Oameni buni, sădiți copaci”, ”Curățați pomii decuvreme de omizi”, ” La cooperativă și nu la iarmaroc” etc. În această vastă companie pentru ameliorarea gradului de cultură și civilizație, după o jalnică moștenire a regimului țarist un loc Însemnat Îl ocupă ” Povățuire pentru bunii creștini” din care cităm aliniatul 11penultimul: Nu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
plânge moartea amicului, cu stângul trebuie să râdă, ca să-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întîmplase nimic, ținîndu-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-a luat o pușcă, mi-a întins mie alta, și a pornit-o pe uliță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce să se teamă. De aceea o priveau cu dușmănie și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținînd-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntîndu-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]