1,798 matches
-
14-15; textele latine în ACO I, 1, 7 și I, 3. Fragmente noi în raport cu Migne a publicat P.E. Pusey în vol. III al ed. Comentariului la Ioan, cit., Oxonii 1872, 452-475. Pentru indicații precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui Chiril sau pe cele ce i-au fost atribuite cf. CPG III, n. 5245-5295. g) Scrisori Dintre scrisorile lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea care se refereau la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
același grup (numite în mod curent De dogmatum solutione) și într-o epistolă trimisă episcopului egiptean Calosirios; acest ansamblu, într-o alcătuire incompletă, cu o ordine diferită și cu o parte finală ce cuprindea în realitate o secțiune a unei omilii a lui Grigorie de Nyssa, fusese editat, înainte de Pusey, ca un tratat Contra antropomorfiților. Bibliografie. Ediție a scrisorilor: PG 77, 9-390 este, așa cum am spus, depășită. Informații precise despre toate scrisorile și edițiile lor în CPG III, n. 5301-5411. Epistolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorios, Fr. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii: e vorba de texte practic complete (în foarte puține cazuri) și de scurte fragmente. În afară de atacurile împotriva arienilor și a iudeilor, textele pun în lumină concepția antiohiană a lui Nestorios, în speță neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
speță neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui Cristos, și polemica împotriva lui Apolinarie care nu separă cele două naturi. Apelativul Theotokos este atacat în mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (n. 100-105 din lista de opere ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Apelativul Theotokos este atacat în mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (n. 100-105 din lista de opere ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (n. 100-105 din lista de opere ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9) din care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9) din care Marius Mercator tradusese fragmente, au fost găsite într-un manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în traducere siriană tot sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ele menținându-și intacte proprietățile sale. Scipioni - pe urmele căruia am mers aici - vede în aceste reflecții ale lui Nestorios și nu în tezele lui Chiril o anticipare substanțială a formulei de la Calcedonia din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, a omiliilor și a fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nestorius gesammelt, untersucht und herausgegeben, Niemeyer, Halle 1905; însă pentru textele reeditate în ACO sau publicate ulterior ed. Loofs a se vedea CPG IV, nr. 5665-5754. Cartea lui Heraclid: ed. textului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
du texte grec des trois homélies de Nestorius sur les tentations de Notre-Seigneur et de trois appendices: Lettre à Cosme, Présents envoyés d’Alexandrie, Lettres de Nestorius aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris 1910 (retip. Farnborough 1969), 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, 335-358 (în greacă și latină). Epistolă către locuitorii din Constantinopol: ibidem, 370-377 (trad. fr. din siriană). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorius (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain 1963; L. Scipioni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rând epistola, de la Chiril la Acacius din Berea, de la Ioan de Antiohia la Euteriu din Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine cu ușurință un adevărat tratat ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin instrument de propagandă doctrinală în rândurile maselor; așa se întâmplă cu predicile lui Teodot din Ancyra, ale lui Proclus la Constantinopol și în special cu foarte multe din cele ale lui Sever. Firește, se înregistrează atât epistole cât și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devin instrument de propagandă doctrinală în rândurile maselor; așa se întâmplă cu predicile lui Teodot din Ancyra, ale lui Proclus la Constantinopol și în special cu foarte multe din cele ale lui Sever. Firește, se înregistrează atât epistole cât și omilii care nu sunt foarte legate de conflictele doctrinale, așa cum se poate vedea, de exemplu, în cazul primelor, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și la Leonțiu din Constantinopol. În această epocă, pentru omilie este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și omilii care nu sunt foarte legate de conflictele doctrinale, așa cum se poate vedea, de exemplu, în cazul primelor, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și la Leonțiu din Constantinopol. În această epocă, pentru omilie este caracteristică tendința de a amplifica povestirea biblică prin monologuri și dialoguri ale personajelor (așa se întâmplă, de exemplu, la Proclus, la Basilius din Seleucia sau Leonțiu din Constantinopol). Mărturisirea de credință și explicația sa capătă în mod firesc o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Biblioteca Vaticana unele fragmente exegetice despre Facere. Însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment care apare în Vat. Gr. 2022. Acesta e introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 170 logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alt fragment care apare în Vat. Gr. 2022. Acesta e introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 170 logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul e dedicat semnificației veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că e extras „din al 170 logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul e dedicat semnificației veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3, 21; paralela cu Iov 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nu apar aici teme teologice. Într-o colecție de texte cristologice traduse în etiopiană s-a mai păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorios, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes, după destituirea lui Nestorios, de către episcopul Reginus din Salamina, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350), Cerf, Paris 1989 (introd., ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Efes, după destituirea lui Nestorios, de către episcopul Reginus din Salamina, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350), Cerf, Paris 1989 (introd., ed., trad., note). Omilia în etiopiană în A. Dillmann, Chrestomathia aethiopica, 2. ed. sub îngrijirea E. Littmann, Berlin 1950, 106-107; trad. franc. de S. Grébaut în ROC 15 (1910), 324-325. 5. Teodot din Ancyra Ca și Firmus din Cezareea, Teodot, episcop de Ancyra în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratat al său în trei cărți despre Sfântul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Crăciunului, au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Crăciunului, au fost citite la Efes și trebuie să fi fost rostite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorios. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor sunt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), 224-232; al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Faptele Apostolilor sunt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, 318-335
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, 318-335. Omilia despre botezul Domnului: M. Aubineau, Une homélie grecque inédite attribuée à
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, 318-335. Omilia despre botezul Domnului: M. Aubineau, Une homélie grecque inédite attribuée à Théodote D’Ancyre sur le baptême du Seigneur în DIAKONIA PISTEWS, Mélanges J.A. de Aldama, Granada 1969, pp. 6-30
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, 318-335. Omilia despre botezul Domnului: M. Aubineau, Une homélie grecque inédite attribuée à Théodote D’Ancyre sur le baptême du Seigneur în DIAKONIA PISTEWS, Mélanges J.A. de Aldama, Granada 1969, pp. 6-30. Studii: G. Bardy, Thédote d’Ancyre, DTC XV/1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-au urmat; Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă totodată (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de ex. numerele 35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Basilius). În PG 65 sunt reproduse 25 din omiliile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]