872 matches
-
-o, te rog, pe domnișoara Vera. — Nu este nevoie, interveni ea. — Insist. Vera se lăsă condusă până la ușa de la ieșire. Spațiul se dilatase, toate obiectele de mobilier erau prea departe unele de altele, iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar ea credea că râde de ea, că era satisfăcut de faptul că acceptase să nu-i spună nimic lui, doar ca el să aibă ultimul cuvânt. — Respectele mele, domnișoară. — Iertați-mă că vă întreb. — Nu face
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Și s-au tot prins, de el, bunele, pe când, relele, s-au dus, cu apele sâmbetelor, care-ncotro, ca niște stele căzătoare. Ei, și, dacă, timp cu timp, i sa tot deschis mintea, ce crezi că a făcut, el, acest omuleț? Ce? S-a făcut inginer. Doamne ferește! Nu, doamne ferește, bre, că asta nu e ceva rău, ci, e de dă doamne, că, nici nu știi, tu, cât de bun e ce a Învățat, el, Costică al nostru, pe acolo, de unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la televizor, masterandul fu atât de Încântat de reclamele pe care o firmă de distribuție le făcea la un anumit tip de prezervative, Încât achiziționă a doua zi un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu o seară mai Înainte, Bikinski Îl ținuse În Piața Unirii. „În fond”, Își spuse el, „homunculii, chiar dacă nu există În realitate, ar trebui inventați.” Și, spunând aceasta, inginerul suflă de trei ori deasupra tabacherei din care scoase apoi doi omuleți de plastic de dimensiunea degetarului, pe care Îi Însufleți. „Nu avem nevoie aici nici de John Bikinski, nici de John Smithiți, ci de cu totul altceva.” Homunculii tresăriră, executând pe masă mișcări sacadate. Unul se transformă În femeie, altul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nașilor cu ale finului, dar așa?! Numai Dumnezeu poate hotărî și judeca, noi mai avem mult până să înțelegem măcar. De ce religia ține cu dinții de o dogmă învechită și nu acceptă omul care vrea să închine lui Dumnezeu un omuleț proaspăt venit pe pământ?! De ce atâta tevatură și restricții (și asta în toate religiile), când această instituție (cum frumos o numea un reprezentant al ei) ar putea câștiga mult mai mult dacă ar desface chingile dogmelor și canoanelor nefolositoare nimănui
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
TRĂISE ȘI PLĂNUISE LUCRURILE, FĂURIND CU GRIJĂ STRUCTURA SPERANȚELOR LUI, DE FAPT ÎȘI ÎNCREDINȚASE SOARTA MAȘINII PP, POATE CEA MAI MARE INVENȚIE FĂCUTĂ VREODATĂ ÎN DOMENIUL MINȚII OMENEȘTI. ABSENT, HEDROCK SIMȚI TOTUȘI CĂ UNUL DINTRE CONSILIERI \ NU CADRON CI UN OMULEȚ CĂRUNT \ SPUNEA: \ DAT FIIND FAPTUL CĂ NU ERA UN CAZ PENAL ÎN SENSUL OBIȘNUIT AL TERMENULUI, ȘI ÎN SPECIAL DATORITĂ SERVICIILOR ADUSE DE HEDROCK ÎN TRECUT, CRED CĂ ARE DREPTUL LA ASIGURĂRILE NOASTRE CĂ LUĂM FOARTE ÎN SERIOS ACȚIUNILE ÎMPĂRĂTESEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
s-a părut a fi cadavrul părăsit al unui palat sau un muzeu de ecouri și de umbre. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și cu o chică argintie ne-a deschis ușa. Privirea lui acvilină s-a oprit asupra mea, impenetrabilă. — Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult ca la o baie caldă, la o farfurie de linte cu cîrnați și la niște rufe curate. I-am cîntat În strună o bucată de vreme, așteptînd să mi se potolească durerea. Nu mi-a fost prea greu, fiindcă omulețul n-avea nevoie decît de cîte-un asentiment scurt și de cineva care să facă pe ascultătorul. Cerșetorul se pregătea să-mi relateze amănuntele și termenii tehnici ai unui plan secret de sechestrare a doñei Carmen Polo a lui Franco, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
său, un inspector pe nume Fumero, cu care, se pare, avea un lung palmares de conflicte. — Fumero? am Întrebat eu, amintindu-mi că așa se numea soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu magnifice aventuri și cu un mare conținut educativ În privința progreselor tehnologice. Dacă dumneavoastră vi se pare că e bine... Eu Îi urmăream În tăcere, observînd cum lui Fermín Îi curgeau balele și cum Bernarda era copleșită de atențiile acelui omuleț cu dimensiuni de tabacheră și cu o vorbărie de tîrgoveț, care o privea cu zelul pe care și-l păstra doar pentru bomboanele Nestlé. — Dar dumneavoastră, domnișorule Daniel, ce ziceți? — Aici domnul Romero de Torres este expertul. Te poți bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor condamnați să slujească sub bătaie. — Dumneavoastră sînteți aici de mult? Omulețul Încuviință. — Sluga ’mneavoastră, sînt agangat aici, la familia Miravell, din ’20. — Aveți cumva idee ce s-a ales de familia Aldaya? — Păi, probabil că știți dumneavoastră că au pierdut mult cînd cu Republica, zise el. Cine seamănă vrajbă... Eu, puținul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta? Peste tot la mine în țară. Năvălesc chipuri, amintiri, dureri cu strășnicie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o imagine satisfăcătoare. S-a dus, fără știrea mamei și a fratelui, la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la Maruzen, dar toate fotografiile pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mult interes și îi sclipeau ochii de poftă. — E în afara oricărei primejdii? Se poate conta pe ele în cazul în care sunt descoperite de poliție? întrebă Kanai, ștergându-și fruntea. — Se ocupă domnul Sade de problema aceasta. Abia atunci observă omulețul clătinarea disperată a capului și clipirea din ochi a lui Gaston. — Nu-i e bine? întrebă el. — A! Domnul Sade suferă de o boală de nervi. Nu-și poate controla mușchii faciali... Dar, ce părere aveți? De fapt, am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor căra bucăți din el la magazie, omuleți din polistiren, clădiri din rumeguș presat, multe globuri de sticlă, vor desprinde decorurile, panourile puse să creeze iluzii. Un sfert de lună între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au băut vin și-au mâncat hamsii, ei au acoperit intrarea. După ce au adormit și mă prefac și eu că dorm, cu pătura pe ochi, mă ridic, merg încet, în picioarele goale, și ciocănesc în perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-a salutat, pe urmă i-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ridic, merg încet, în picioarele goale, și ciocănesc în perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-a salutat, pe urmă i-a chemat și pe ceilalți, i-am zis lui Sorin la dude. Mi-au arătat clopoțelul care-i adună pe toți. Știi cum sună? Parcă nici nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți, poate-am să-i mut în dulap, într-o cutie în care-am să tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți, poate-am să-i mut în dulap, într-o cutie în care-am să tai o portiță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
decât degetul, au haine și papuci... - Prostălane, ai visat... Nu sunt... Auzi, ce-ai fi s-o luăm și pe Felicia pe acoperiș de-acum? Poate-poate... Ia un pumn de dude negre și mi le-aruncă în cap. - Termină cu omuleții! Auzi, mergi diseară sub pod? Sau te bate mă-ta? - Fiu-tău iar nu doarme, umblă ca nebunul prin casă, l-am găsit pe prag dimineață, cu niște haine scoase din dulap lângă el, vorbește singur, nu știu ce i se năzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fie tot om sau femeie? - Ce faci, piciorule, cum îți mai merge? - Bine, mă cheamă Marius acum... M-am însurat luna trecută c-o mână pe care-o cheamă Victorița... Dar dacă dinții care mi-au căzut s-au făcut omuleții de după dulap? - Mamă, noi de ce n-avem grilaj și nici felinar și nici poză? - Pentru că taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Lazăr. Mai ales după o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se prea găseau În Japonia decât modele foarte rare, tronau În mijlocul camerei. — Am fost anunțat de vizita dumneavoastră și vă așteptam. Porcușor era un omuleț cu pielea albă, atât de palidă, că aș fi putut ghici pe chipul lui Întreaga hartă a sistemului său sangvin. Era rotofei la față și arăta ca un butoi umflat, din care ieșeau două mâini și două picioare subțiri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a intrat în pământ. A dispărut într-o noapte. Au chemat poliția și l-au căutat, și l-au tot căutat. A venit și mama lui, de mai multe ori. A adus pe unul din tribul Mosarwa cu ea, un omuleț micuț, căutător de urme, care pășea ca un câine, cu nasul ținut în pământ. Avea un fund grăsan, cum au toți cei din tribul Basarwa. — Și n-a găsit nimic? Mma Ramotswe știa răspunsul, dar voia s-o facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]