861 matches
-
groase, cu numai câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească "unchiul"? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi spusese că datorită lui era posibil acest tărg. Despre următoarele două, sau baza triunghiului ,nu își dădea seama care este rolul lor în aceasta întălnire dar putu observa cum silueta neagră din partea stăngă tremura incontrolabil. Ah pare-se că omulețul nostru adormit s-a trezit. Bine team găsit dragul meu! Ștefan, nu? Ștefan încuviință. Nu înțelegea de ce este necesar acest teatru și această purtare princiară din partea maestrului însa nu îl interesă , fiecare cu nebunia sa. Genunchii tăi săngerează constată maestrul
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
eu pot să triumf, cu vagul meu, asupra a tot ceea ce, prin fiecare determinare a ființei mele, mă fixează și mă face să întîrzii în precis. Epilog Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sânt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sânt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. - Stăm față în față cu viața noastră sau cu cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sânt strivitoare. Și totuși aici teama rămâne, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu cazi în panteism cu globalismul tău. Însă dincolo de toate acestea, mă bucur că în cartea ta, deși spui că pleci mereu de la o experiență care îți aparține, nu te mai ocupi de tine: te-ai desprins de soterie, de omulețul din tine. Spui că și aici este o problemă a ta, dar de astă dată este problema mirării tale, a lui tháumazein, de unde pleacă orice operă adevărată. Ai deci tăria să te purifici uitând de tine. Căci tocmai aceasta este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și lui ideea să coboare în stradă, să se cațăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze, chinezește, stadioanele? Ce le reproșez celor care ajung să se îmbete cu puterea? Simplu spus: uită că sânt și ei, ca noi toți, niște omuleți. În spatele coloanelor cu girofaruri, cu SPP-iști care "ocupă pozițiile" și controlează preventiv locul, care croiesc drum și care veghează și supraveghează ― se află până la urmă un omuleț. În spatele celor care se urcă la tribune, care vorbesc mulțimilor, care umplu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puterea? Simplu spus: uită că sânt și ei, ca noi toți, niște omuleți. În spatele coloanelor cu girofaruri, cu SPP-iști care "ocupă pozițiile" și controlează preventiv locul, care croiesc drum și care veghează și supraveghează ― se află până la urmă un omuleț. În spatele celor care se urcă la tribune, care vorbesc mulțimilor, care umplu ecranele televizoarelor ― se află până la urmă omuleți. În spatele ridicării unor armate și al declanșării unui război ― se află până la urmă un omuleț. Ce este neplăcut cu acești omuleți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-iști care "ocupă pozițiile" și controlează preventiv locul, care croiesc drum și care veghează și supraveghează ― se află până la urmă un omuleț. În spatele celor care se urcă la tribune, care vorbesc mulțimilor, care umplu ecranele televizoarelor ― se află până la urmă omuleți. În spatele ridicării unor armate și al declanșării unui război ― se află până la urmă un omuleț. Ce este neplăcut cu acești omuleți care sar o vreme din rând și încep să se considere și să fie considerați "oameni mari" este că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supraveghează ― se află până la urmă un omuleț. În spatele celor care se urcă la tribune, care vorbesc mulțimilor, care umplu ecranele televizoarelor ― se află până la urmă omuleți. În spatele ridicării unor armate și al declanșării unui război ― se află până la urmă un omuleț. Ce este neplăcut cu acești omuleți care sar o vreme din rând și încep să se considere și să fie considerați "oameni mari" este că, foarte adesea, fac tare mult rău celorlalți. Și cu cât fac mai mult rău, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omuleț. În spatele celor care se urcă la tribune, care vorbesc mulțimilor, care umplu ecranele televizoarelor ― se află până la urmă omuleți. În spatele ridicării unor armate și al declanșării unui război ― se află până la urmă un omuleț. Ce este neplăcut cu acești omuleți care sar o vreme din rând și încep să se considere și să fie considerați "oameni mari" este că, foarte adesea, fac tare mult rău celorlalți. Și cu cât fac mai mult rău, cu atât sfârșitul lor îi readuce în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o vreme din rând și încep să se considere și să fie considerați "oameni mari" este că, foarte adesea, fac tare mult rău celorlalți. Și cu cât fac mai mult rău, cu atât sfârșitul lor îi readuce în matca de omuleți pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna. Vorba lui Bulgakov: ce se întîmplă cu "un om mare" când dă un cancer peste el? Devine un "om mic", un omuleț. Ce se întîmplă cu anchetatorul lui Noica (cel care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu atât sfârșitul lor îi readuce în matca de omuleți pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna. Vorba lui Bulgakov: ce se întîmplă cu "un om mare" când dă un cancer peste el? Devine un "om mic", un omuleț. Ce se întîmplă cu anchetatorul lui Noica (cel care îl bătea cu o cravașă pe spate), zece ani după proces, când Noica îl întîlnește pe stradă, află că a făcut o pareză, că trage un picior și că e tutungiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întîmplă cu anchetatorul lui Noica (cel care îl bătea cu o cravașă pe spate), zece ani după proces, când Noica îl întîlnește pe stradă, află că a făcut o pareză, că trage un picior și că e tutungiu? A devenit omuleț. Ce se întîmplă când nemții intră pe neașteptate în Rusia, când se îndreaptă glonț spre Moscova și când Stalin, timp de câteva zile, stă încuiat în cabinet, pândind fiecare pas de pe coridor și crezând că cei din anturajul său vin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva zile, stă încuiat în cabinet, pândind fiecare pas de pe coridor și crezând că cei din anturajul său vin să-l aresteze și să-l judece pentru felul în care a pregătit armata sovietică? Se întîmplă că Stalin devine un omuleț. Ce se întîmplă cu Miloșevici la Haga, în ciuda aerului arogant și al replicilor vehemente pe care le dă tribunalului? Devine un omuleț. De ce pe mulți dintre români i-a înduioșat moartea lui Ceaușescu? Pentru că din omul dat jos dintr-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și să-l judece pentru felul în care a pregătit armata sovietică? Se întîmplă că Stalin devine un omuleț. Ce se întîmplă cu Miloșevici la Haga, în ciuda aerului arogant și al replicilor vehemente pe care le dă tribunalului? Devine un omuleț. De ce pe mulți dintre români i-a înduioșat moartea lui Ceaușescu? Pentru că din omul dat jos dintr-un TAB în curtea unei cazărmi, cu căciula care i se așază într-o rână când dă să coboare pe ușa prea scundă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-a înduioșat moartea lui Ceaușescu? Pentru că din omul dat jos dintr-un TAB în curtea unei cazărmi, cu căciula care i se așază într-o rână când dă să coboare pe ușa prea scundă, ieșise dintr-o dată la iveală omulețul. Cel care le spunea românilor ce au voie să spună și ce nu, ce trebuie să gândească, ce trebuie să mănânce, câți copii trebuie să aibă, ce filme pot să vadă și ce cărți să citească nu mai rămăsese acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ce cărți să citească nu mai rămăsese acum ― fugărit, arestat, cu tabieturile spulberate, primind mâncarea de la popotă, dormind într-un pat de metal așternut cu o pătură aspră, lipsit de serviciile maseurului și nemachiat ― decât un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cărți să citească nu mai rămăsese acum ― fugărit, arestat, cu tabieturile spulberate, primind mâncarea de la popotă, dormind într-un pat de metal așternut cu o pătură aspră, lipsit de serviciile maseurului și nemachiat ― decât un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de omuleț
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de omuleț, de astă dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de omuleț, de astă dată prin moarte violentă. miercuri, 31 iulie Cuvintele au cel mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat nimănui socoteală. Și care cel mai adesea termină prin a da socoteală, însă, ca preț al uitării condiției de omuleț, de astă dată prin moarte violentă. miercuri, 31 iulie Cuvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sânt cel mai bine spuse: în scris. Adevărul este că în scris nu se poate țipa. Orice scriitor este condamnat la cordonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În cimitir domnește mereu o primăvară posomorâtă Unde un gând e, și Moarte caldă încă Cald așa cum poate fi cald un căcat împuțit, Omul cel uitat e salvat Acolo unde pietrele maro nu mai sunt Unde Numele numește înlăuntru Și omuleți nu există Acolo totu-i un adevăr slăninos Nici un om nu poate să se gândească la Oameni De neînchipuit Numai câinele este de gândit Și durerile trupului meu. FEMEIA (deschide fereastra): Termină Ziua, Ferecă grajdul Așază-ți un nefericit din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]