791 matches
-
este urmată de un procent mic de supraviețuire, de 9. Există șanse mai mari după rezecțiile de nerv frenic, pericard și, surpinzător, de esofag. Pericardectomia asociată rezecției pulmonare a crescut șansa de supraviețuire la 5 ani până la 43% (Wattanabe) [66]. Oncogenele S-a constatat că genele K-ras și HER-2/men C erb-B-2 conferă un prognostic rezervat bolnavilor ce prezintă tumori în care acestea au fost evidențiate [49, 51]. Marca ADN Cancerul bronho-pulmonar cu aneuploidie are un prognostic mai întunecat decât cel
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
răspuns defensiv suicidar. Alți efectori importanți ale căii intrinseci sunt proteinele Bcl, ce pot fi grupate în trei subfamilii: Bcl-2 protectori, Bcl-2 ucigași (Bax și Bak) și Bcl-2 reglatori. S-a demonstrat recent că proteinele Bcl-2 protectori sunt responsabile, ca oncogene, de o serie de tumori maligne de tipul limfoamelor, tocmai printr-o activitate exagerată, ce protejează celulele limfatice defecte de apoptoză și le permite continuarea proliferării. Declanșatorii apoptozei intrinsece sunt acumularea de semnale proapoptotice celulare sau lipsa de factori trofici
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
receptori care prezintă activitate tirozin-kinazică intrinsecă, precum și tirozin kinazele asociate cu receptori plasmalemali conțin resturi de tirozină, care prin fosforilare interacționează cu alte proteine din cascada de semnalizare. Acestea din urmă conțin domenii omologe cu cele identificate inițial în proto oncogena c-Src și numite SH2 și SH3. Domeniul citoplasmic cu activitate tirozin-kinazică este foarte asemănător pentru diverșii receptori, dar recunoaște substraturi diferite pentru a induce răspunul biologic specific, de exemplu stimularea captării glucozei de către receptorul pentru insulină sau stimularea proliferării de către
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
MHC) de clasa I au fost identificate și considerate candidate, iar vaccinarea cu peptide sintetice a fost studiată pentru imunogenicitatea lor în trialuri clinice în combinație cu ședințe de chimioterapie [99]. Vaccinul K-ras Aproape toate tumorile pancreatice implică mutații în oncogena K-ras care se crede că ar putea fi recunoscută de celulele T helper și celulele T citotoxice. Vaccinul cu peptide împotriva mutației K-ras s-a dovedit sigur pentru administrare la om [100-102], dar numai unul din nouă pacienți a avut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92206_a_92701]
-
CANCERUL COLULUI UTERIN ANAMNEZA Sindroame actuale: - sângerări atipice recidivante și la contact sexual; - acuze imprecise cronice pelvine; - anemie. Anamneza cauzală: - Raporturi sexuale precoce, igiena deficitară, parteneri multipli. - Infecții virale genitale cu virusuri Papilloma (11,16, 18, 33, 35) purtătoare a oncogenelor E6E7, herpes simplex 2. - Displazie cervicală (CIN I-II) cu evoluție către carcinom (CIN III) in situ și invaziv. - CIN 1 / displazie ușoară LG-SIL după sistemul Bethesda; - CIN 2 / displazie moderată. EPITELIU NORMAL DISPLAZII CIS C. INVAZIV Figura 6 - Modalități
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
Corelația CC cu factorii de risc stabiliți se regăsește în sub 30% din toate cazurile, îndeosebi în țările vestice și majoritatea CC sunt sporadice neavând legătură cu factorii de risc cunoscuți [33, 34]. În prezența acelorași factori de risc, modificările oncogenelor, ale transmiterii semnalelor inflamatorii sau ale transportorilor biliari, alterările genetice și epigenice sau aberațiile cromozomiale, par a fi cele care contribuie la dezvoltarea și progresia CC [35, 36]. INFECȚIILE PARAZITARE Există date epidemiologice și experimentale care susțin legătura dintre infecțiile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
să se obțină noi mijloace de control ale colangiocarcinomului [51]. ACIZII NUCLEICI LIBERI ADN LIBER CIRCULANT ADN-ul liber circulant reprezintă fragmente ale ADN-ului genomic, care conțin modificările genetice și epigenetice existente în ADN-ul tumorii primare: mutații ale oncogenelor și genelor supresoare tumorale, rearanjări cromozomiale, instabilitatea microsateliților, modificări epigenetice [53-56]. Cercetările privind ADN-ul liber circulant în tumorile căilor biliare sunt rare și nu există un profil plasmatic definit. MICRO-ARN Micro-ARN (mi-ARN) este reprezentat de moleculele mici de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
aspecte ale carcinogenezei fizice, chimice și virale, relația cancer-imunosupraveghere, precum și o incursiune istorică în oncovirusologie ș.a.). În partea specială, ne-am străduit să selectăm esențialul din multitudinea de informații care privesc acțiunea transformantă și în final carcinogenă a diferitelor virusuri oncogene umane. Există, evident, un arsenal uriaș de date care se referă la implicarea unor asemenea virusuri și în patologia veterinară, dar acest aspect, care, fără îndoială, ar fi îmbogățit viziunea general biologică asupra fenomenului carcinogenetic, nu a intrat în intenția
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
moleculare“. Cum se știe, aceasta stipula că orice mesaj ereditar are un singur sens de circulație: el nu se poate transmite decât de la un ADN (conservator de bioinformație) la un ARN mesager. Iată că în cazul virusurilor ARN cu potență oncogenă (toate retrovirusurile animale sau umane), informația inductoare de carcinogeneză trece de la ARN-ul viral al ADN-ul celulei victimă, operația fiind catalizată de reverstranscriptază. De notat că pentru aceste lucrări efectuate cu virusul oncogen Rous, H. Temin și D. Baltimore
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
triseriatus, Culex pipiens ș.a.) și artropode (Haemophsalis). Era și această constatare un subiect de meditație pentru oncologi, care-și puneau pentru prima oară problema dacă nu cumva un astfel de mod de transmitere nu funcționează și în infecțiile cu virusuri oncogene umane. Virusul tumorigen Lucké (primul virus herpes-cancer asociat) Oncogeneza virală nu este proprie doar homeotermelor, ci și poikilotermelor. În 1934, medicul militar american Balduin Lucké (1889-1954) a descris adenocarci nomul renal la broasca leopard (Rana pipiens), aducând abia patru ani
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fie inactive (ascunse în genomul celular), fie își fac apariția, devenind patogene în sens productiv sau în sens carcinogen. În interiorul unei incluzii nucleare și în citoplasmă se remarcă o mulțime de particule virale. La unele dintre virusurile herpetice cu potență oncogenă, atât virulența citocidă cât și generarea de neoplazii depind fie de macroclimat (factorii climatici, de pildă), cât și de structura și funcționalitatea organismului receptor, în ultimă instanță a celulei gazdă. Un exemplu în acest sens îl oferă chiar virusul Lucké
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vedea pp. 48-51). În fine, felul în care se manifestă infecția herpesvirală depinde și de gazdă, de organism luat in toto sau/și de celula victimă. În fine. Este de datoria noastră de a cita, printre herpes virusurile cu potență oncogenă și pe cel murin, descoperit în 1978 în Slovacia (Bratislava) de către D. Blascovič și colab., cunoscut azi sub numele de herpesvirusul 68 al șoarecelui.30 Cercetătorii din fosta Cehoslovacie începuseră în 1974 o vastă cercetare de investigare a rezervorului de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulare programate (apoptozei), ca și pentru oprirea ciclului celular în cazul în care unele componente celulare (de pildă ADN) sunt lezate (modificate).41 Este de înțeles că inactivarea proteinei p53 provocată de virusul SV40 sau de alte virusuri cu potență oncogenă este urmată în mod firesc de cancerizarea acelei celule. SV40 poate constitui și un cocarcinogen, alături de anumiți carcinogeni chimici, precum produsul „crocidolite“ (azbestul albastru). Așadar, după descoperirea acestor câtorva virusuri oncogene „istorice“ la animale, în ultimii 30-40 de ani etiologia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lucru era analiza recombinărilor meiotice. Mai târziu, odată cu progresul citogeneticii, a fost posibilă stabilirea locului unde anumite gene sunt situate pe cromozomi. Această performanță a deceniului ’60-’70 din secolul XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile surprize“ ale epocii (1970-1975). Căutând să explice acțiunea oncogenă a unor virusuri, americanii George Todaro și Robert J. Huebner (1914-1998) au emis, în 1972, ipoteza oncogenelor virale.87 Ei s-au bazat atât pe numeroasele cercetări
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
stabilirea locului unde anumite gene sunt situate pe cromozomi. Această performanță a deceniului ’60-’70 din secolul XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile surprize“ ale epocii (1970-1975). Căutând să explice acțiunea oncogenă a unor virusuri, americanii George Todaro și Robert J. Huebner (1914-1998) au emis, în 1972, ipoteza oncogenelor virale.87 Ei s-au bazat atât pe numeroasele cercetări anterioare, cât și pe unele experimente proprii (asupra unui spectru mare de specii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile surprize“ ale epocii (1970-1975). Căutând să explice acțiunea oncogenă a unor virusuri, americanii George Todaro și Robert J. Huebner (1914-1998) au emis, în 1972, ipoteza oncogenelor virale.87 Ei s-au bazat atât pe numeroasele cercetări anterioare, cât și pe unele experimente proprii (asupra unui spectru mare de specii celulare provenite de la șoareci, șobolani, găini, care au evidențiat prezența de informație genetică codificatoare de virusuri tumorale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca și în celulele germinative (și care persistă sute de generații în culturi celulare, fără o producție evidentă de virus). Teoria susține conjectural Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială existența de virogene endogene (codificatoare de particule C) și oncogene (responsabile cu transformarea oncogenă a celulelor normale) care sunt ținute neexprimate prin mecanisme efectuate de represori din celulele normale. În acest mod, variați agenți fizico-chimici carcinogeni ca radiațiile, carcinogenii chimici, virusurile exogene, pot declanșa exprimarea acestei „informații ascunse“, prezentă pe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
germinative (și care persistă sute de generații în culturi celulare, fără o producție evidentă de virus). Teoria susține conjectural Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială existența de virogene endogene (codificatoare de particule C) și oncogene (responsabile cu transformarea oncogenă a celulelor normale) care sunt ținute neexprimate prin mecanisme efectuate de represori din celulele normale. În acest mod, variați agenți fizico-chimici carcinogeni ca radiațiile, carcinogenii chimici, virusurile exogene, pot declanșa exprimarea acestei „informații ascunse“, prezentă pe genom. Gândind evoluționist, G.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a virusurilor carcinogene) să fi pătruns în genomul viețuitoarelor (plante și animale) încă de la începuturile vieții terestre. În materie de boala neoplazică și direct legată de persistența unor gene „dormante“ dar posesoare de informație carcinogenetică, s-a născut conceptul de oncogenă. După 1975, teoria oncogenelor a căpătat confirmări solide. Francezul Dominique Stehelin și americanii Harold E. Varmus și Michael J. Bishop, studiind structura genetică a virusului sarcomului găinii au arătat, în 1975, că acest virus cu ARN posedă gene cu potențial
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fi pătruns în genomul viețuitoarelor (plante și animale) încă de la începuturile vieții terestre. În materie de boala neoplazică și direct legată de persistența unor gene „dormante“ dar posesoare de informație carcinogenetică, s-a născut conceptul de oncogenă. După 1975, teoria oncogenelor a căpătat confirmări solide. Francezul Dominique Stehelin și americanii Harold E. Varmus și Michael J. Bishop, studiind structura genetică a virusului sarcomului găinii au arătat, în 1975, că acest virus cu ARN posedă gene cu potențial oncogen numit acest tip
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a fost fixat locul pe cromozomi al genelor cSRC. În 1990, oncogeneticiana americană Marie Claire King a comunicat la rândul său, că în cancerul de sân a pus în evidență foarte frecvent, la evreicele așkenaze din SUA, pe cromozomul 17, oncogena BRCA1 (genă care pre dispune la cancerul de sân și ovarian, cu o mare frecvență în populația evreiască de origine ucraineanorusă, din cauza înmulțirii în izolațiile de tip ghetou). l Descoperirea antioncogenelor (gene care neutralizează acțiunea oncogenelor). Studiind retino blastomul, A. G
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
SUA, pe cromozomul 17, oncogena BRCA1 (genă care pre dispune la cancerul de sân și ovarian, cu o mare frecvență în populația evreiască de origine ucraineanorusă, din cauza înmulțirii în izolațiile de tip ghetou). l Descoperirea antioncogenelor (gene care neutralizează acțiunea oncogenelor). Studiind retino blastomul, A. G. Knudson jr. a ajuns în 1971 la concluzia că celulele tumorale ale retinei purtau două gene care suferiseră mutații. În formele familiale (transmise vertical), mutațiile avuseseră loc în timpul gametogenezei. Respectivul eveniment genetic a constat într-o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de la retinoblastom), a cărei absență sau inactivare duce la apariția tumorii. Cu alte cuvinte, gena RB este o antioncogenă, deoarece codifică o enzimă care oprește tendința de cancerizare a celulei retiniene. După 1984, au fost puse în evidență și alte oncogene, precum NF1 în neurofibromatoza de tip 1, boală descrisă clinic încă din 1793 și studiată histopatologic în 1882, de către Fr. von Recklinghausen. În tumora Wilms, s-a pierdut o antioncogenă care se afla pe cromozomul 11 la celulele normale (regiunea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
regiunea 11p13). Așa cum arată, introducerea cromozomului 11 în celule de tumoră Wilms cultivate in vitro, însănătoșește multe dintre aceste celule. Gena p.53 este o antioncogenă pentru proliferările produse de unele papilomavirusuri. Din toate acestea, rezultă că în mod normal, oncogenele sunt controlate de antioncogene. Atunci când au loc evenimente genetice (mutații punctiforme sau deleții, (unele produse de virusuri cu potență carcinogenă), care au ca urmare inactivarea antioncogenelor, maladia canceroasă are posibilitatea de a se manifesta. Vom detalia toate aceste aspecte în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au dus la izolarea și caracterizarea componentelor celulare și virale. La sfârșitul anilor ’60 a debutat impetuos așa-numita etapă a ADN-ului, care a însemnat: începutul descifrării substratului material al informației genetice, evidențierea revers transcripției la unele virusuri ARN oncogene (retrovirusurile H. Tamin - S. Mitzutami, Baltimore, 1971-1973), descoperirea și utilizarea cu succes în laboratoare a enzimelor de restricție (Herb Boyer, 1970, premiul Nobel, 1978), izolarea câtorva virusuri oncogene animale și umane. B. EPOCA GENOMICĂ a început în 1970, odată cu lucrările
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]