5,154 matches
-
absolută a lumii materiale și poate nu numai a ei, ar fi fost demarginalizată și plasată acolo unde Îi e locul, În centrul vieții oamenilor, Întrupată În logica și coerența unui alt tip de relații, Într-o altă axiologie a ontologicului... și, tot mai târziu, am Înțeles de ce The Philosophy of money, a aceluiași Georg Simmel (el era și autorul manuscrisului), putuse să apară În 1900, cu toate că viziunea lui de-acolo asupra individului, creditat ca unică realitate veritabilă, este una greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cerul, păsările călătoare, lebăda, ploaia, pădurea, copacii, luna, stelele, corăbiile, resentimentul morții la plecarea celor dragi: „In casa goală / pereții mă apasă. / Mor anii mei” Haiku-urile lui Ioan Onuc Nemeș sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. Poetul, publicistul și artistul iconar Ion Onuc Nemeș ( ... ) creator de haiku-uri, răspunde și orizontului de așteptare al unui cititor grăbit al zilelelor noastre, inducându-i o stare de liniște, de contemplație, de bună situare
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
poetic negulescian este întrețesut de metafore stilizate: „M-am întâlnit /într-o domnie /cu zborul nopții / mai fierbinte / decât trăsnetele...” (Într-o domnie) - prin adâncirea-n misterul unei „domnii” - întretăiere a unui vis celest, „zbor al nopții” - mantie cu străfulgerări ontologice - ; sau metafore revelatorii: „M-aș coborî, Doamne / să mă culc / în fântâna candelei... ”(Umbrele gândurilor) - prin dorința ce se cere relevată. O tristețe princiară învăluie străfulgerând paginile acestui volum elegant, în ediție trilingvă, cu versiuni în engleză și franceză, dăltuite
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
contemporane, că a procedat la elaborarea prezentului Dicționar „cu conștiința că interpretările din cel de-al doilea plan superior, pot exploda lumea exactă eminesciană, instituită în operă”, că a căutat să demonstreze prioritar unitatea acesteia și să aplice o grilă ontologică adecvată. Pe bună dreptate Mihai Cimpoi conchide, reliefând cu pregnanță, faptul că „El (M. Eminescu n. ns.) este, dincolo de «schema organică» pe care o căutăm, dincolo de «cantonările exegetice» de până acum, devenite desuete, anacronice, având în vedere un element esențial
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
încercare de răspuns și un îndemn pe care le găsim în cartea de față, semnată de Maria Cozma și de Vasile Popovici, o carte aflată la granița dintre jurnal început și completat de cei doi sub forma unui veritabil dialog ontologic despre timp, dar și despre alte probleme, în maniera „Dialogurilor”lui Platon. Mi s-a părut că asist la o convorbire într-un spațiu virtual, între doi oameni înțelepți, cu o cultură solid construită care, deși nu s-au întâlnit
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
trec prin experiențe traumatizante reușesc să revină la normal cu ajutorul prietenilor care le reda dreptul la viață prin oferirea celui mai sublim sentiment uman, iubirea. În cadrul acestor nuvele uneori acest sentiment intervine tardiv însă după cum știm, iubirea nu cunoaște bariere ontologice. Citind această carte am simțit un miros de .....galben.......mi-a amintit de Mircea Cărtărescu.......dar parcă nu a fost așa de orbitor galbenul........oare dreptul la viață creează halucinații........ SFÂRȘIT Referință Bibliografica: DESTINE PICTATE.... ÎN GALBEN ! Silvia Katz : Confluente
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
această stare vicioasă, trebuia să fie zguduit stihial, să fie cutremurat în temeliile ființei sale, ori încercările sunt astfel de zguduiri ale ființei noastre 19. Prin Întruparea Sa și viața Sa de iubire și jertfă, Mântuitorul a dat un temei ontologic încercărilor noastre. Pilda Sa ne este exemplu deplin de răbdare și smerenie. Jertfa Sa pentru noi și pentru a noastră mântuire trebuie să ne devină un permanent îndemn de a ne lua fiecare crucea și de a ne o purta
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
își va da seama de slăbiciunea și neputința sa și va căuta să-l dobândească pe Dumnezeu, cu smerenie 29. Acelea sunt, așadar, încercările generale prin care trece omul căzut din starea harică dobândită în Taina Sfântului Botez, până la restaurarea ontologică a firii sale, până la redobândirea conștiinței prezenței și lucrării harului sfințitor în el. Însă nu doar cei căzuți în păcat sunt încercați, ci și cei înaintați în viața duhovnicească. La aceștia, încercările sunt urmări ale râvnei și stăruinței pe calea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
nu a contrastelor izbitoare, ci una cuminte, melancolică, încărcată până la esență de o sensibilitate lucidă, capabilă de continuă reîntoarcere în miezul unei temporalități deja apuse și, deopotrivă, purtătoare de o memorie incandescentă a punctelor fixe, tainice, din propriul său parcurs ontologic: „Trec pragul de lemn al casei părintești și devin din nou tânăr ca în basme. Văd abecedarul și resimt fericiții ani ai copilăriei. (...) Intru în dormitorul cu mobilă din lemn de brad, unde atârnă oglinda, busuiocul. Lingura de lemn reușește
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
o dată cerul vânăt de supărare mă bate cu stropi mari, ca într-o felie literară citită de curând. Nu-mi pasă pentru c-am împrumutat, din repetata și obsesiva lectură la care parcă mă îndeamnă mereu autorul, absența, în sensul ontologic și metafizic al acestui termen. Nu absența, pur și simplu, a ceva sau a cuiva anume (ar fi prea simplu, ar fi minor), ci absența de sine și din sine a ființei înseși, incompletitudinea fără leac a făpturii umane, care
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
am făcut om pentru tine. Și iată te-am făcut pe tine, precum vezi și te voi face Dumnezeu»“, după cum ne mărturisește Sfântul Simeon Noul Teolog. În cele din urmă, în direcția unui apofatism care definește și mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mișcarea minții umane încetează și „chiar rugăciunea își schimbă natura. «Sufletul se roagă în afară de rugăciune». Aceasta constituie isihia, liniștea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depășește orice pace. Este
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
Apa are propria-i inteligență : sapă maluri; hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonică). Succederea unor emoții intese aduc stări ce alcătuiesc degradarea conștiinței. Nu te doare nimic. Doar o mutație ontologică, trădează privirea vacantă a dobitoacelor și insensibilitatea lor erotică prin regretul de a nu le învinge. Plictiseala vagului neștiinței curge tăcerea gustului singurătății ca o revelație a vieții. Ordinea posibilului se întinde o dreaptă la infinit, perpendiculară pe Nimic. „Timpul
CURA DE GÂNDIRE de MARIA COZMA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361219_a_362548]
-
proaspăt fânul/ și guri flămânde cată fânul,/ mamelor lumii de aiurea ... // Pădurile la singular/ își joacă foșnetu-n zadar ... ” Viața se constituie, astfel, într-o permanentă și chinuitoare căutare a jumătății pierdute, dragostea devenind, în acest sens, un act de reparație ontologică: ,, Încep să devin invizibil,/ lumea pe stradă se uită prin mine,/ nu mă mai vede/ și nu mă mai recunoaște nimeni ... / Oricum, nimeni tânăr sau relativ tânăr,/ poate vreun bătrân sau vreo femeie singură/ să se mai uite cu scârbă
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Astfel, religia conturează o imagine a lumii în cadrul căreia < >. Dimpotrivă, ontologia filosofico-științifică < >”10. Doctrina comunistă, construită pe fundamentele științei (de aici numele de socialism științific) se proclamă ca adevărata cunoaștere, singura care instituie o lume reală din punct de vedere ontologic, restul lumilor fiind autoiluzii sau minciuni acreditate cu bună știință de o autoritate malefică, similară demiurgului cel rău, pe care revoluția comunistă are dreptul să o exorcizeze, arzându-se tot ce este fals și ambiguu. Tot Lukács consideră că orice
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
lumilor fiind autoiluzii sau minciuni acreditate cu bună știință de o autoritate malefică, similară demiurgului cel rău, pe care revoluția comunistă are dreptul să o exorcizeze, arzându-se tot ce este fals și ambiguu. Tot Lukács consideră că orice demers ontologic își are originea în acele grupuri sociale a căror sarcină specială este să ofere societății din care fac parte o interpretare a lumii. Oferind viziuni radical diferite, în mod normal statul comunist și biserica se exclud 11. Din această perspectivă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ar fi următoarea: moartea acordă adevărata dimensiune viețuirii umane, imprimând acesteia un sublim al existenței. Prin existența ritualizată, individul accede la adevărata nemurire, prin intermediul devenirii. Suprimarea morții ar deveni sinonimă cu suprimarea adevărului ontologic care constituie ființa umană”. Sub pana măiastră a lui Adrian Erbiceanu, arhicunoscutul basm popular auzit cu aproape două veacuri în urmă de bucureșteanul Petre Ispirescu, a devenit, puternic personalizat, un poem tragic, mustind de cele mai neașteptate tâlcuri, despre destin
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]