35,792 matches
-
comite unele stridente care ar putea fi evitate printr-un control mai mare al vocii. Rămîne însă o artistă absolut remarcabilă prin capacitatea ei de a se integra cu suplețe și inteligența într-o scriitura melodica foarte dificilă. Siegfried este opera cea mai poetica din Teatralogie. Aici totul este luminos, eroic prin prezența lui Siegfried interpretat de tenorul maghiar Molnar András (el a cîntat și Siegmund în Walkiria). Acesta are o știință a cîntului cu totul deosebită, surmontează cu inteligență pasajele
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
îndepărtatei Suedii. Pentru iubitorul de poezie din România, lirica suedeză contemporană, si nordică în general, este cvasi-necunoscută. Antologiile din 1962 (Poeți nordici, EPLU) și 1968 (Poezia nordică modernă, EPL) sunt depășite cronologic, iar autorii (Veronica Porumbacu și Tascu Gheorghiu) au operat o selecție mai degrabă irelevanta, poate și cu ajutorul cenzurii. Nu sunt numai "necesarele" concesii, dar și o adevarată frenezie în a sublinia orice tangenta cu idealurile comuniste. Selecția e evident partizană, chiar și pentru un necunoscător în literaturile respective. Birgitta
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
care putrezesc îți dau pofta de viață" (Pe hol). Experimental și anafectiv (experiență că atitudine asumată e, îndeobște, o expresie a anafectivitătii), poetul caută locul zero al poeziei care e o goală înregistrare a lucrurilor. că o contabilitate care ar opera exclusiv cu zerouri: "Cînd intru în prăvălie văd întîi lada din lemn./ Mai era frig cînd au apărut castraveții, înveliți în plastic,/ lungi, turcești.(...) Rămasă goală, de curînd lada s-a umplut cu piersici./ Nu prea mari, nu foarte mici
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
concertul celor trei soprane, un veritabil show imaginat și realizat de impresarul Tibor Rudas, sponsorizat de Bancă Comercială Română. Poate fi privit drept un fenomen în plan social, dar poate fi observat și din perspectiva unei opțiuni culturale artistice ce operează în acest sfârșit de secol, pentru un eșantion semnificativ al populației. Este segmentul de populație format din cei grăbiți, stresați de grijile marilor afaceri și relaționări politice, economice și bancare, cei care nu au timp să guste un spectacol de
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
atitudine, al cărei resort interior presupune o recunoaștere a amploarei universului, cu nenumăratele direcții în care se desfășoară ea. Filozoful este constrîns de această imensă varietate să evite ispitele unei teorii sistematizatoare, care, prin forță delimitărilor pe care le-ar opera, ar alunecă fie în terorism intelectual, obliterînd deliberat anumite aspecte pentru care nu ar putea da socoteală, fie în simplism ignorant. Simmel apelează la termenul de "cultură" în sensul cel mai larg al acestuia, ca set de valori, norme, idealuri
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
asupra echivalentei dinamice a semnificantului textual global. Cum spuneam, opere că Orașul minunilor înlesnesc sarcina traducătorului, canalizându-i efortul în direcția ămacro-stilisticiiă. Dificultatea începe de aci încolo. Opțiunile epistemologice cele mai grele de consecințe practice tocmai la acest nivel se operează, și tot aici apar problemele cele mai spinoase, cu atat mai mult cu cât rezolvarea lor nu depinde de competență și abilitatea tălmăcitorului, ci mai ales de nivelul obiectiv de dezvoltare a limbii-tintă că limba literară. Rațiunea constă în faptul
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
toate structurile lui de normativitate și autoritate. Poate că o filozofie a iubirii așa cum o concepe Paz e în deplină siguranță numai în literatură. Dar și acolo ar putea fi amenințată, mă tem, de substituirea corpusului de texte cu care operează autorul printr-un altul. Tradiția literară pe care o stabilește el că subtext al unei filozofii a dragostei este, evident, un construct, care deși acceptat și încetățenit în liniile lui majore, rămîne totuși discutabil. El e responsabil și pentru stabilirea
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
turile de la o revistă pentru o altă revista , de la un scrib la altul), ritual sub deviza "divide et impera" triburile și treburile generațiilor literare. Cine este, care-cum-va-să -zică -Adela Greceanu?- s-au întrebat toți cei care nu au înțeles selecțiile operate de domnul Marin Mincu în antologia Domniei-Sale?! Așa... (că aproape toate debutantele '90-iște?!) și (...) poate 15% altfel. Cât de originală este poeta aflată în eternă că utare a unui titlu glorificator (...)? În mă sura în care, imitându-l pe Cristian
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
permițându-i, în același timp, să guste deliciile unor "scene imaginare din viața literaturii". Afirmând că, în ceea ce-l privește pe Flaubert, "viața trece în opera, dar nu ca să moară, ci ca să trăiască (adaug: să fie, adică adevărată viața)", Călinescu operează la propriu o atare suprapunere, în așa fel încât viața scriitorului și opera să, formând un "continuum", dau naștere unor asemenea "scene închipuite" de o indicibila savoare: "Mi l-am închipuit o dată pe Flaubert mergând în vârful picioarelor, noaptea, încercând
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
Junimismul, 1966, Țărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii și cercetări, 1973, Junimea și junimismul, 1975, Actualitatea clasicilor, 1976, Curentul cultural de la "Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1982, Operă lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1983, Viața lui Titu Maiorescu, I, 1986, ÎI, 1987, Comentarii, 1986, Viața lui C. Stere, I, 1990, îi, 1991, Înțelesuri, 1994, Anii treizeci. Extremă dreaptă românească, 1995, Fizionomii, 1997, Medalioane, 1998 - pentru a aminti numai o parte
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
omonime la Editură Seuil. Care sînt perspectivele revistei și ale colecției în ceea ce privește raportul poetica/estetică? G.G.: Nu pot să vă răspund în privința revistei, pentru că nu eu o conduc în prezent, dar pentru colecție răspunsul este foarte simplu: am incercat sa operez o deschidere a poeticii către estetică și în lucrările mele și în colecție. De cînd am luat această hotărîre de deschidere am publicat un numar de lucrări care depășesc cîmpul literaturii și am intenția să continuu în funcție de cărțile ce îmi
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
mai colorată - care nu e neapărat și cea mai "gustoasă"! Și iată că, până la urmă, trebuie să ne declaram mulțumiți că s-a făcut măcar atât. Că, în fine, cativa infractori și-au luat locurile binemeritate în spatele gratiilor. Chiar dacă se operează în continuare cu jumătăți de măsură, măcar suntem siguri că au fost condamnați niște vinovați, iar eroarea juridică ține doar de proasta distribuire a pedepselor pe cap de condamnat, si nu de oportunitatea ei ca atare. Dar, cine știe, poate
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă de orașul tuturor bucuriilor și al iluziilor, al incertitudinilor și decepțiilor, pe care, asemenea eroului sau, Moraes Zogoiby, poreclit Maurul, îl iubește și urăște cu pasiune. Exorcizarea operată în românele anterioare, precum Midnight^s Children (Născuți la miezul nopții - 1981) sau The Satanic Verses (Versetele satanice - 1988), a fost insuficientă. Rushdie se întoarce din nou la orașul în care coordonatele spațio-temporale reale sunt răsturnate în fantezii și halucinații
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
conturează artă realismului magic creat de Rushdie, o formă de postmodernism diferită de cea a scriitorilor sud-americani, de pildă, datorită contopirii a doua tradiții străvechi, total opuse: cea britanică și cea indiană. Interesantă este și mutația imagologica pe care o operează acest scriitor al exilului atunci cand scrie despre India. Conform teoriilor imagologice, națiunile au o imagine despre sine (self-image), creată din interior, si o imagine despre alte națiuni (hetero-image), creată din exterior. În cazul lui Rushdie (a cărui situație nu este
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
cumva temperamentul coleric pus în scenă, frecvent cu asupra de măsură, încearcă, prin iconoclasm, să "dreagă" un defect constituțional, funcționînd aidoma unei proteze morale? Virgil Ierunca scria în acest sens: " Există nu numai la omul Tudor Arghezi (...), ci în însăși opera să, în miezul ei, un fel de uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se mulțumește să consimtă, dar care-și coboară adesea consimțămîntul în osana
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
culorii. Unui ochi leneș, Piliută îi propune rețete facile și probleme artistice care, în loc să provoace și să stimuleze, flatează narcisiac și fortifica amăgitor. Nu rafinametul și hieratica interiorizata a unei vagi stilistici bizantine, așa cum ar lăsa pictorul să se înțeleagă, operează aici în vreun fel, ci un decorativism explicit și o anecdotica irepresibila de caricaturist reprimat. Chiar și atunci cînd iese din captivitatea alb-griurilor, care stau în bună vecinătate a lui Mărginean și a lui Vasile Celmare, pentru a adulmeca mireasma
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Vartic a inclus-o în ediția sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-ar fi trimis, la vreme, producția Junimii putea să fie publicat
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
roman, cînd, încă de la debutul celui pe care un prieten (criticul și prozatorul Paul Georgescu) nu-l scotea din tatăl lui Puiu, era evident (Maiorescu o intuise și i-o spusese) că, începînd cu memorialistica, va avea suflul scurt și opera puțină... Și, totuși, românul înnoitor, obiectiv, cum tot ceruse Lovinescu, se va naște datorită unuia dintre acești autori de proza scurtă. Va fi Rebreanu (Sadoveanu va scrie și el, marile sale române, după 1930, cînd apare Baltagul, adică în noua
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Familiare sau cu un aer amețitor (chiar dacă la rîndu-i contrafăcut) de comoara inedită, toate aceste povestiri te prind, astfel că nu mai contează ce le ține laolaltă, cum au ajuns împreună în același volum. Deși, se pare ca Updike a operat selecția pe baza unui set de criterii, minimale ce-i drept, nu mai puțin orientative. Co-autoarea volumului, Katrina Kenison, i-a pus la dispoziție cele 250 de texte, alese începînd cu anul 1915. Citînd cîte șase povestiri pe zi, și
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
asupra condiției umane, Updike le-a ales pe cele 55 prezentate în carte. Cum rostul declarat al volumului este să fie un tablou al universului american, un soi de Comedie umană a veacului 20 pe Noul Continent, e inevitabil să opereze, în subsidiarul stabilirii conținutului, un criteriu sociologist. A documenta o așa-zisă "experiența americană", cum aspiră cartea lui Updike, numită de unii Evanghelia după Ioan (The Book of John), presupune să pornești cu o presupoziție a ceea ce înseamnă această experiență
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
din mentalitatea haiducesc-delapidatorie care a făcut ca bani primiți de statul român pentru protecția copiilor asistați din partea a felurite organisme internaționale să dispară fără urmă. Omul de stat, ca și minerul, are, se pare un model care deși nu mai operează direct, continuă să dea directive. La fel cum pentru mineri, arestatul Miron Cozma ar mai putea fi un lider, pentru mulți oameni de stat fantomă lui Ceaușescu, căruia nu-i pasă ce crede străinătatea despre acțiunile lui, e mai consistentă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
retrospectivă, însă una cu totul neobișnuită. În mod paradoxal, deși ea este postuma, cel care face cu adevarat selecția lucrărilor este autorul însuși. Neexistînd, așa cum am amintit deja, un curator anume, care să-și impună propriile sale criterii, cel care operează din umbră, ca o tainica prelungire a unui gest demult consumat, este spiritul artistului, decizia lui devenită acum istorie de a transfera o anumita lucrare unui anumit scriitor din largul sau cerc de prieteni. Indiferent dacă cel care a ales
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
muzicală". La Conferința Partidului Comunist Ucrainean din 1920, Stalin înscria într-un formular, la rubrică referitoare la profesie: "scriitor (publicist)". Iar "firea de artist" a lui Nicolae Ceaușescu transpare în "versurile" cu care își orna unele discursuri, în intervențiile sale operate în textul Imnului de stat, ca și în "soluțiile arhitectonice" pe care nu ezită a le oferi oamenilor de profesie: "Poate că aici să-și afle sorgintea virtuoasa politică de aservire a culturii, precum și ușurință cu care s-a instalat
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]