1,791 matches
-
basm au o pondere redusă și intervin numai indirect, prim-planul fiind ocupat de înfățișarea unor sentimente și fapte „reale”. O altă „feerie”, Norocul, are ca autor pe B., alături de Gr. de Pantasi. Împreună cu Temistocle Bocancea, a scris și libretul operetei Moș Ciocârlan, pe muzica lui Tudor Flondor (1901). Puțin numeroasele sale texte în proză aparțin genului memorialistic, evocând cu predilecție vremea și mediul copilăriei. Amintiri din timpul stagiului militar sunt străbătute de sentimentul aproape euforic al noutății, de bucuria de
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
îl relevă și ca bun orator, cu o frază armonioasă, elegantă. În tinerețe, B. scrie romanul Aldo și Aminta sau Bandiții (1855), încercare artificioasă, aglomerând influențe livrești contradictorii. Într-o tabără de „bandiți”, tot felul de eroi nefirești, haiduci de operetă, bravi, generoși, cultivați, cu har oratoric, se refugiază pentru a duce o viață liberă și pentru a lupta contra tiraniei. Motivațiile patriotice, umanitariste, protestul social sunt compromise de discursivitate și retorism, deopotrivă în plan narativ și stilistic. B. nu a
BOERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285781_a_287110]
-
La câțiva pași în urma lui, grefierul său, un tânăr fiu de popă, conștient de gravitatea momentului, mergea încet ducând un enorm buchet de trandafiri. Un judecător al poporului, chiar și îndrăgostit, nu trebuia să semene cu un banal îndrăgostit de operetă. Charlotte îl vede de departe, înțelege imediat tâlcul punerii în scenă și, cu un zâmbet malițios, primește buchetul pe care Fiodor îl ia din mâinile grefierului. Acesta, intimidat, dar curios, dispare de-a-ndăratelea. Sau poate încă un crâmpei: unica fotografie de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
SCENA III Când Areion iese s-aducă merindea, Suphis intră în mormânt spre a-și recugeta * fapta, el rămâne după o coloană, ascultă pe soldatul revenit povestind și iese cu semne de bucurie. Urma cunoscută 2 2257 ARPAD REGELE UNGURILOR Operetă cu cântece în 3 acte Goi, rupți, felegoși, ungurii zic că domină pământul. 3 2257 Titluri de comedii: LA GURA SOBEI! Quiproquo 4 Iupiter și Omphale. Com[edie în] V acte. Nevasta lui Kalidasa. Amorul lui Kalidasa. Com[edie în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
această nobilă și onestă societate cu cuirasierii din Marea Ducesă de Gerolstein, foarte viteji în cuvinte, dar la luptă neajungând niciodată la timp. Mai întîi de toate, acei cuirasieri nu se află în Marea Ducesă de Gerolstein, dar în altă operetă bufă, numită Les Brigands (sau Tîlharii). 302 {EminescuOpXIII 303} Daca d-nu Rosetti cita pe Corneille și pe Racine, i-am fi iertat asemenea confuziuni, dar în materie de literatură bufonă [î]l credeam că-și cunoaște mai bine autorii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
opoziția, care reprezintă după dânsul pe cuirasieri, într-adevăr poate prea târziu a sosit; de-aceea Les Brigands sau Tâlharii sunt stăpâni pe situațiune și au drept, o mărturisim și noi, să râză de jandarmi, întocmai ca tovarășii lor din opereta lui Offenbach. [21 mai 1883] ["CÎND ACUM CÎTEVA LUNI... Când acum câteva luni de zile d. C. A. Rosetti trimise de la Paris poruncă către credincioasele și supusele sale slugi din Dealul Mitropolii pentru revizuirea Constituții, el denunță colegiurile restrânse ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
până acum - și poate pentru totdeauna - fără nume (ca să creeze apoi o tensiune antifascistă). Eu știu numele persoanelor serioase și importante care se află în spatele unor personaje comice, precum generalul acela de la Garda Forestieră ce opera, un pic ca la operetă, la Città Ducale 1 (în timp ce pădurile italiene ardeau), sau în spatele unor personaje gri și cu rol pur funcționăresc, cum ar fi generalul Miceli 2. Eu cunosc numele acelor persoane serioase și importante ce stau în spatele băieților cu destine tragice care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
soacrelor sunt o înșiruire uniformă de conflicte casnice, rezolvate prin procedee stereotipe. Lui i se mai atribuie romanul Pustnicul Carpaților (1882) și comedia Taman la pont (1909), jucată cu succes de multe teatre din țară. Alături de Ioan Moșoi, semnează libretul operetei Panglicarii (1903). Talentat, dar scriind în grabă, pentru o categorie de cititori cu gusturi rudimentare, M.-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
haiducești și strigături. Autorul delimitează „folklorele” de „știința folklorelui”, analizează comparativ diferite colecții (V. Alecsandri, G. Dem. Teodorescu, Gr. Tocilescu) și, oarecum amatoristic, evidențiază deformările din variantele doinelor, propunând soluții pentru culegerea folclorului autentic. În afară de un libret propriu, reușit, la opereta în trei acte Dora, compusă de Ionel G. Brătianu, D.-D. mai traduce libretul operetei Lăutarul de Kalman și libretul operetei Noaptea în Veneția. SCRIERI: Crâng și luncă, București, 1896; Freamăt, pref. Alexandru I. Hodoș, București, 1898; Jianu (în colaborare
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
G. Dem. Teodorescu, Gr. Tocilescu) și, oarecum amatoristic, evidențiază deformările din variantele doinelor, propunând soluții pentru culegerea folclorului autentic. În afară de un libret propriu, reușit, la opereta în trei acte Dora, compusă de Ionel G. Brătianu, D.-D. mai traduce libretul operetei Lăutarul de Kalman și libretul operetei Noaptea în Veneția. SCRIERI: Crâng și luncă, București, 1896; Freamăt, pref. Alexandru I. Hodoș, București, 1898; Jianu (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1900; Peneș Curcanul (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1901; Avem
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
oarecum amatoristic, evidențiază deformările din variantele doinelor, propunând soluții pentru culegerea folclorului autentic. În afară de un libret propriu, reușit, la opereta în trei acte Dora, compusă de Ionel G. Brătianu, D.-D. mai traduce libretul operetei Lăutarul de Kalman și libretul operetei Noaptea în Veneția. SCRIERI: Crâng și luncă, București, 1896; Freamăt, pref. Alexandru I. Hodoș, București, 1898; Jianu (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1900; Peneș Curcanul (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1901; Avem cu ce să ne mândrim, București
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
1909), Paul Hervieu, Goana torțelor (1911). Altele au fost doar jucate: Maria Magdalena de C.F. Hebbel, Oh, bărbații! de A. Capus, Minunică de P. Gavault și R. Charvay, El și ea de Buchbinder, Amicul Jack de W.S. Maugham, libretul operetei Eva de Franz Lehar ș.a. SCRIERI: Schițe. 30 de zile la Paris, București, 1905. Traduceri: Friedrich Hebbel, Judita și Holofern, București, 1902; Hermann Sudermann, Stane de piatră, București, 1909; Paul Hervieu, Goana torțelor, București, 1911. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
București, 1905, 25-33, 290-323; Spartacus, „Schițe. 30 de zile la Paris”, ADV, 1905, 5624; Mihail Dragomirescu, „Stane de piatră” de Sudermann, trad. de Emil D. Fagure, CVC, 1909, 9; M.F., „Eva” de Fr. Lehar. Convorbire cu d. Emil Fagure, traducătorul operetei, RP, 1912, 197; Sărbătorirea d-lui Emil D. Fagure, DMN, 1926, 7175; N. Constantinescu, Cu d. Emil D. Fagure despre el și despre alții, RP, 1928, 3184; Criticii dramatici ni se destăinuiesc... De vorbă cu d. Em. Fagure, RP, 1935
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
Al. Dumas-fiul, Otto Ernst, H. Sudermann, Karl Gutzkow, Molnár Ferenc, Alexandre Bisson, Menyhért Lengyel, Bernard Shaw, Ad. L’Arrouge, Alfred Căpuș, Fr. Förster, Ludwig Fulda, E. Grenet-Dancourt, Eugène Labiche, Gustave Lemoine, Paul Lindau, Bernard Lopez ș.a.), librete de operă și opereta (semnate de Henri Chivot, Henri-Alfred Duru, Henri Meilhac, A. Millaud ș.a.), a localizat numeroase piese (după Alexandre Bisson, Fr. Schönthan, O. Blumenthal, G. Kadelburg, G. Moser). Împreună cu I.L. Caragiale localizează piesă La ofițerul stării civile. În teatrul românesc, G. a
GUSTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287389_a_288718]
-
pastorala” închinată domnitorului Al. I. Cuza, Serbare națională sau Visul fericirei (1859), în care se exaltă actul Unirii, folosindu-se mijloace naive de impresionare, din care nu lipsește focul bengal. SCRIERI: Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii, București, 1847; Fragment de operetă a lui Ștefan Vodă, Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul sălbatecului munte, București, 1853; Moartea lui Mihai Viteazu la Torda, București, 1854; Don Sanji II, regele Portugaliii, București, 1857; Serbare națională sau Visul fericirei, București
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
Culturii, în funcția de consilier (1994-1997). În perioada 1989-1994 funcționează și ca profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „C. A. Rosetti” și „Electroaparataj”. Din 1997 va fi director - mai întâi adjunct, apoi general - al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
Teatrul Giulești în 1954-1955, Calul troian) sau, ridicând un pic miza, amestecă hazul, atât cât este, cu un fir de dramatism (Pensiunea doamnei Stamate, Teatrul Național din București, 1947-1948). Alături de Vasile Timuș și Petre Andreescu, Ș. este coautor al libretului operetei Ana Lugojana de Filaret Barbu. A tradus, și nici nu e de mirare, numai din autori reprezentând spațiul (ex)sovietic. SCRIERI: Pensiunea doamnei Stamate, București, 1947; Rici-rici, București, 1948; Mâinile. Cei șapte, București, 1949; Un autor în căutarea unor personagii
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
țiganilor, o reconstituire în registrul unui neoromantism de factură naiv-pitorească a atmosferei unei curți boierești din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, precum și a cvasilegendarei întâlniri dintre Franz Liszt și Barbu Lăutaru. Scriere modestă, cu personaje „de operetă”, cu tablouri vivante colorate convențional, pitorescul fiind asigurat, între altele, prin împrumuturi onomastice din Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, piesa deschide seria evocărilor istorice dramatizate. Diferite între ele, mergând de la convenționalismul schematic al viziunii „operetistice” la verva inteligent administrată (Procesul domnului
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Elena Zottoviceanu Dacă "Liliacul" lui Johann Strauss își are locul pe scena unui teatru de operă sau la Operetă este o discuție deschisă de Gustav Mahler care i-a schimbat destinația inițială, introducându-l în repertoriul Operei din Hamburg, unde era dirijor. După el, mulți alți mari șefi de orchestră (Richard Strauss, Bruno Walter, Karl Böhm, Karajan, Lorin Maazel
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
cele două genuri. Am făcut această introducere pentru a explica prezența concomitentă a aceluiași titlu pe afișul Operei Naționale Române și al Teatrului "Ion Dacian". Ceea ce a fost mai puțin explicabil a fost timing-ul premierelor, căci dacă Teatrul de Operetă și-a înscris opțiunea firească în anul 1999, declarat pe plan mondial an Strauss (100 de ani de la moarte), ONR a depășit anul și chiar și Revelionul, seară în care multe teatre obișnuiesc să programeze piesa. Beneficiază Opera noastră de
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare vieneze centrate pe un singur personaj. Pentru rolul, vorbit, al șleampătului gardian al "veselei pușcării", Frosch, a fost invitat Horațiu Mălăele - fermecător, cu un umor candid și de bun gust. La Operetă, într-o scenografie (arhitect Theodor Dinulescu) care dovedește eforturi notabile și poate da iluzia unui oarecare belșug, actul I este o comedioară destul de alertă, actul II, mai sărăcuț și prea lungit de balete interminabile și foarte aproximative iar ultimul act
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
muzical, ambele teatre au valorificat la maximum resursele vocale existente și au beneficiat de aportul dirijorilor- Cornel Trăilescu experimentat și sigur, Marian Didu (în spectacolul recenzat) - care a ținut bine în mână orchestra (punct nu tocmai forte al Teatrului de Operetă). Sprijinit pe experiența unei interpretări anterioare, Florin Diaconescu aduce în spectacolul Operei (chiar dacă oboseala vocii se simte) știința scenei, cultura stilului, dezinvoltura elegantă necesară personajului. Trecerile de la text cântat la proză, în ambele sensuri (foarte importante în economia rolului) sunt
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
Cheșei (Rosalinda) preocupată de rezolvarea partiturii foarte solicitante a avut momente vocale frumoase (Csadrașul de exemplu) dar a lăsat pe alocuri goluri în fluența jocului actoricesc, iar Mihaela Stanciu (Adela) aproape că a uitat că este o picantă subretă de operetă (totuși!) nu numai o soprană care aliniază fraze îngrijit arcuite. Alexandru Agarici (chemat de la Teatrul de Operetă) - o apariție degajată. À propos de oaspeți: conform unei idei avansate de Karajan se pare, s-a încetățenit în unele montări obiceiul de
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
a lăsat pe alocuri goluri în fluența jocului actoricesc, iar Mihaela Stanciu (Adela) aproape că a uitat că este o picantă subretă de operetă (totuși!) nu numai o soprană care aliniază fraze îngrijit arcuite. Alexandru Agarici (chemat de la Teatrul de Operetă) - o apariție degajată. À propos de oaspeți: conform unei idei avansate de Karajan se pare, s-a încetățenit în unele montări obiceiul de a introduce în scena balului numere de agrement cu invitați de marcă. A fost așteptată cu interes
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
partenerii și nu are datele unui rol de temperament cum este al acestei figuri convenționale de prinț rus, blazat desigur dar plin de nerv (Vezi aria șampaniei). Dintre celelalte roluri s-au evidențiat Lucian Marinescu și Paul Basacopol. "Liliacul" de la Operetă a însumat o distribuție preponderent tânără care s-a avântat cu încredere în arcanele unei partituri ce nu se lasă ușor cucerită. A rezultat un "Liliac" de "format mic" cu voci pe măsură și antren (direcția de scenă Nicolae Ciubuc
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]