895 matches
-
satirei antitotalitare amintește aceea a polonezului Ludwik Flaszen. în mare două sunt tezele care, de atunci, n-au încetat să se confrunte: cea a lui Gustaw Herling-Gruzinski, pentru care compromisurile cu stanilismul au fost o consecință a fricii și a oportunismului; și cea a lui Czeslaw Milosz care, incriminând „mușcătura hegeliană” consider că, atunci când faci din istorie o formă laicizată a Providenței, cazi inevitabil în capcana întinsă de învingătorii zilei - aceea de a face ca victoria lor să treacă drept o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de drept care-i asigură perenitatea. Abordării în termeni de drept de proprietate i se substituie cea care pune accentul pe „Principal” - proprietarul - înzestrat cu capacitatea de a controla „Agentul” - executantul sau managerul - grație recompenselor și sancțiunilor care limitează marja de oportunism a acestuia. Problema managerială se impune ca fiind miza noilor unități economice: într-adevăr nu-i de-ajuns să schimbi regulile, trebuie și să poți controla aplicarea lor. Concesionarii activelor către foștii salariați ai întreprinderii publice - care a facilitat deturnări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se repercutează în sânul IC și până și în secțiile naționale. Totuși, eșecul social-democrației din Austria, reprimarea PC chinez de către Gomindan, în 1927, ruperea relațiilor cu Marea Britanie îl determină pe Stalin să-l îndepărteze pe Buharin de la conducerea IC - pentru „oportunism de dreapta” - și să-l înlocuiască cu mâna sa dreaptă, Molotov. La cel de-al VI-lea Congres al IC, ținut la Moscova din iulie până în septembrie 1928, el impune ideea „sfârșitului stabilizării capitaliste” și a „avântului mișcării revoluționare”, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moral hazard) care provine din dificultatea observării comportamentului agenților; dificultatea măsurării contribuției fiecărui agent la realizarea câștigului rezultat dintr-o activitate. Așadar, un oportunist își urmărește interesul personal fie trișând sau eschivându-se, fie speculând posibilitățile de interpretare a contractelor. Oportunismul ar putea fi evitat pe una din următoarele căi: 1. substituirea contractanților sau, cu alte cuvinte, îndepărtarea și înlocuirea oportuniștilor. Acest lucru este cu atât mai dificil cu cât gradul de specificitate al activelor firmei este mai mare. O specificitate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
esențiale pe care Nabokov le scoate în evidență când vorbește de poșlust, pornind de la textul lui Gogol, sunt legate de gândire sau, mai bine spus, de un anumit mod de „gândire“ („un adevărat filistin are idei convenționale“) și de un oportunism imoral („nevoia pătimașă de a se conforma“). Ceea ce reușește această comunitate a filistinilor - de altfel, una din trăsăturile esențiale ale vremurilor în care trăim - e crearea unei lumi a falsității, a înșelării și mințirii reciproce. Iar Suflete moarte chiar este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ia de bune declarațiile de acest tip. Cu toate acestea, în cazul sistemelor traumatizate de experiența "socialismului real", nu trebuie să desconsiderăm asemenea "stindarde": acestea se potrivesc mai bine decât altele. A te afișa drept comunist dovedește o absență a oportunismului, nelipsită de un anumit curaj politic. În schimb, eticheta de "social democrat" cunoaște o favoare considerabilă, întrucât a făcut obiectul unui "asediu" serios din partea vechilor partide comuniste ale Europei Centrale și Orientale, adică moștenitorii acelora care pronunțau disoluția și interdicția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
tovarășul de drum", ralierea din ce în ce mai masivă a intelectualilor (care a culminat în 1948), incapacitatea de reacție (dacă nu chiar indiferența) maselor față de miza politică a epocii 15. La acestea se adaugă atitudinea oscilantă și uneori ambiguă a palatului regal și oportunismul Bisericii Ortodoxe. Cum a fost așadar posibilă, dincolo de elanul inițial imprimat de către sovietici, o infiltrare rapidă și completă a comunismului în spațiul public și în administrația de stat? De ce societatea românească-organizată în jurul unor instituții intacte; armata națională, Biserica dominantă, monarhia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
se transformă în "manageri") care, după A. Roger ar trebui să fie apreciată cu precauție 33. Noi am spus-o, pe lângă postnomenclatură, câteva mii de comuniști de rând care aderaseră la partid în convingerea personală, prin tradiție familială sau din oportunism, împărtășesc astăzi soarta câtorva mii de anticomuniști: ei au pierdut nivelul lor de viață și trăiesc în precaritate în urma prăbușirii statului social cu un sistem de sănătate rău reformat și care funcționează rău; pensionarii care nu dispun de resurse necesare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mama spunea și ea că e normal și că nu accepta să mă fac prieten/mai bine m-aș gândi la ceva serios. Fiecare prezență din acest roman semnifică o dimensiune a opoziției sau a complicității, a supraviețuirii sau a oportunismului laș. Cei trei prieteni ai protagonistei, Edgar, Kurt și Georg, sunt trimiși la reeducare, în medii muncitorești sănătoase, în orașe industriale bântuite a atmosfera mortală a lagărelor de concentrare. Tereza, prietena cea mai apropiată, este, ca într-o schemă arhetipală
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și pentru că „aplicau” mizerabilele comandamente ale stalinismului cultural și politic - disprețul și ura față de țăranul gospodar și față de intelectual! Faptul că „forța sa creatoare” s-a oprit la treizeci de ani e un semn indubitabil al „talentului imitației” și de oportunism evident al lui T.P., dar criticii serioși, precum Crohmălniceanu, D. Micu și alții, care Îi ridicau osanale chiar și În privat, nu și-au dat seama că sunt păcăliți de un „tinerel Îmbătrânit” și extrem de abil În „adaptare socială”? Și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au fost prietene și semn indubitabil al renașterii naționale În modernitate. Sigur, nu e ușor să-ți păstrezi cumpătul Într-o criză istorică de asemenea proporții; dar, dacă „În interior” era oarecum mai scuzabilă zăpăceala, derapajul, poate chiar și vremelnicul „oportunism” al unor vârfuri ale culturii - nu vorbim de vârfurile financiare sau politice și bisericești, eradicate brutal În primii ani ai stalinismului! -, „dincolo”, În liberatate, eu și alți colegi de-ai mei din emigrația „mai târzie”, deci de pe la sfârșitul anilor ’60
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inconfundabil și rar, acel „aer istoric!”, Într-o practică de zi cu zi, luptând nu numai cu corupția devastatoare - În fapt, sechele ale centralismului comunist, dar și ale perioadei antebelice! -, cu mentalitățile negative postcomuniste, dar... și cu vanitățile și noile oportunisme, cu acele nesiguranțe ale unora ce devin, iute, forme agresive și pernicioase pentru mulți cetățeni, Încă nedezmeticiți după un tunel istoric atât de apăsător, de lung și de contrar instinctelor și pulsiunilor tradiției noastre naționale?! Și pentru aceasta m-am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
subțiri ce cată a se dezice de trecutul și valorile tradiționale autohtone. Eseul închinat lui Cezar Ivănescu nu este numai un profil exact al acestui poet de o personalitate aparte, ci și ieșirea în arenă mereu și mereu în combaterea oportunismului și cosmopolitismului activiștilor de ocazie ai integrării europene a culturii noastre naționale prin demolarea stâlpilor de susținere fundamentali. Angajamentul și demonstrația critică a lui Theodor Codreanu recomandă un caracter și o conștiința fermă de care oricine se interesează de fenomenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un poet el însuși. Ni se pare a fi o practică barbară aceea de a te substitui adevăratului creator, tu neavând reflexele lirice necesare. Și în vremea dictaturii proletare, aproape toate scrierile noastre au fost denaturate de cenzură sau de oportunismul unor redactori semianalfabeți și pusilanimi (vorba ăluia). Nu ne mai dați decrete și anateme, domnilor profesori! De la voi așteptăm sfaturi și motivații care să vină pe fluxul firesc al limbii pe care o trăim, chiar dacă uneori o practicăm cu inexactitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui Theodor Codreanu își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alta: de la țărăniști sau liberali, nu contează, la comuniști, devenind foarte curând intimul lui Gheorghiu-Dej, alături de care legenda zice că ar fi petrecut și câteva revelioane "socialiste" la casa din vie. Se pare că-l lega de Dej nu numai oportunismul politic (sperase să devină, l-a pârât cineva, măcar și pentru câteva luni, zile sau ore, prim-ministru, fie și comunist), dar și alte pasiuni "inextricabile" mai curând decât "devoratoare": vinul, de bună calitate și băut cu știință, femeile"... La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în marginile adevărului" de sorginte eminesciană, fără însă patetismele și vehemențele de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole din câteva cărți publicate după '90, "arheul românilor", "teoria "golului etnic" și omenia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de teorii anarhiste (cu faimosul corolar autohton "teoria moldovenismului"), eminența cenușie a Partidului Comuniștilor de la Chișinău, Mark Tkaciuk. Aceeași ură și același dispreț suveran regăsesc la amândoi, laolaltă cu aceeași râvnă de a se ține strâns de buca puterii. Din oportunism, dar și din știința că puterea asociată cu haosul este o mare prăpastie pretutindeni unde se confirmă o consistență ontologică. De aceea, cred, Theodor Codreanu are perfectă dreptate când îl corectează pe Sorin Adam Matei. Aceștia nu se pot numi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale și un fin (pătrunzător) analist al manevrelor politice într-o istorie modernă a Europei. Eminescu în exegeze critice, Ed. Junimea, Iași, 2014 EMINESCU INCORECT POLITIC, BUCUREȘTI, EDITURA SCARA, 2014 Andrei MARGA Oportunism și gândire Volumul Eminescu incorect politic (Scara Print, București, 2014, 390 p.), oferă incursiunea temeinic elaborată în opera lui Eminescu, ocazionată de o chestiune recurentă: în ce măsură a face față timpului este altceva decât oportunismul drapat de political correctness? Autorul, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
BUCUREȘTI, EDITURA SCARA, 2014 Andrei MARGA Oportunism și gândire Volumul Eminescu incorect politic (Scara Print, București, 2014, 390 p.), oferă incursiunea temeinic elaborată în opera lui Eminescu, ocazionată de o chestiune recurentă: în ce măsură a face față timpului este altceva decât oportunismul drapat de political correctness? Autorul, Theodor Codreanu, a fost determinat la reacție de manifestările iconoclaste ale unui curent care pe fondul schimbărilor istorice din Europa Centrală și Răsăriteană din jurul lui 1989 și al modernizărilor sub semnul neoliberalismului a văzut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fond în "confuzia punctelor de vedere", dacă nu în predispoziția la a ceda "legendelor negre" (p. 206). În Eminescu incorect politic, Theodor Codreanu ajunge la performanțe certe, remarcabile. Bunăoară, este elocventă respingerea la care el supune postularea, din considerente de oportunism politic, a unei opoziții între "corectul politic" Caragiale și "incorectul" Eminescu, arătând că cei doi sunt uniți în stigmatizarea demagogiei și că opera dramaturgului este "cea dintâi creație majoră a eminescianismului" (p. 23). Mai plastic spus, "atât Caragiale, cât și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
JUNIMEA, 2013 Adrian JICU Theodor Codreanu Pro Basarabia, via Eminescu 387 Emilian MARCU Vitrina cărților [Theodor Codreanu, "Basarabia eminesciană"] 390 Mircea Radu IACOBAN "Basarabia eminesciană" 391 Constantin CUBLEȘAN Chestiunea Basarabiei 392 EMINESCU INCORECT POLITIC, BUCUREȘTI, EDITURA SCARA, 2014 Andrei MARGA Oportunism și gândire 394 Marius MANTA "Eminescu, incorect politic" 398 În colecția Efigii a mai apărut: Maria Chețan, Ștefan Aug. Doinaș. Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme 1 Mihai Eminescu, Fragmentarium, București, 1981, p. 126. 2 Forma cuvântului extincția în loc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rege să-i încredințeze Patriarhului președinția Consiliului. În realitate, el este acela care devine, din acest moment, prim ministru”. Noul cabinet era „un guvern eclectic”, compus din oameni de centru-dreapta, animați de un spirit de datorie și o doză de oportunism politic, care avea misiunea de a restabili și menține ordinea în țară. Tocmai de aceea, primele măsuri instituite au fost îndreptate în această direcție: declararea stării de asediu, instituirea cenzurii, numirea de ofițeri superiori ca prefecți, o nouă lege pentru
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mâinile agitatorilor”. Într-un scurt istoric s-a evidențiat că în perioada 1920-1933 muncitorii au aderat la comunism după care, în perioada următoare, 1933-1940, s-au orientat către cealaltă extremă, legionară, dar această metamorfoză era considerată de Serviciul Jandarmeriei „un oportunism” în scopul satisfacerii unor interese de ordin material. Fondul nemulțumirilor era însă real și el se datora unui dezechilibru „între salarii și scumpetea excesivă a traiului”, însă cererile angajaților, considerate exagerate, au fost satisfăcute doar în mod parțial. După eliberarea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]