918 matches
-
Nu cedează, oricum, locurilor comune de interpretare istorică și mi s-a părut mai mult decât binevenită, de pildă, reabilitarea unui Gheorghe Tătărescu. Este de văzut în omul acesta, din perspectiva memorialistei, un personaj tragic și nu un prototip al oportunismului, astfel cum a fost taxat acordându-li-se credit unor clișee calomnioase, difuzate insistent și cu abilitate. În celălalt plan, al istoriei mici, acolo unde apar o mulțime de personaje care i-au umplut memorialistei viața cotidiană, sunt de urmărit
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
Noica, Vasile Voiculescu, N. Steinhardt, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Al. Paleologu, Sergiu Al. George, I. D. Sârbu, Nicolae Balotă și încă mulți alții. Comuniștii nu știau decât să se folosească de intelectuali pentru propriile scopuri politice și unii dintre aceștia, din oportunism sau naivitate, au acceptat să colaboreze, fără să-și dea seama că erau doar niște bieți "tovarăși de drum", eliminați și chiar persecutați când jenantul rol temporar nu mai prezenta interes pentru partid. Să mai amintim cazul nefericit al lui
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
și ea o dezvoltare pe măsură, ce ar fi sporit interesul biografiei: "Cu Delirul, Marin Preda devine un disident periculos, calitate care se mărește ca grad de periculozitate după apariția trilogiei romanești Cel mai iubit dintre pământeni " (p. 60). Despre oportunismul din anii ´50, despre subversivitatea și eventuala disidență de mai târziu a scriitorului ar fi multe de glosat (ăn ceea ce mă privește, nu cred că Marin Preda a atins vreodată disidența), dar istoricul literar se mulțumește să enunțe problemele fără
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
în lumina ultimei conferințe a partidului consacrată întăririi și dezvoltării (s.a.) etc. Colegii invidioși, precum și adversarii de idei alungați de la catedre în diverse etape de evoluție a subiectului tendințe contradictorii în estetica burgheză (s.a.) se străduiau zadarnic să-i demaște oportunismul nețărmurit, lipsa de opere, excesiva participare la colocviile occidentale" (p. 67). Etaloanele de valoare ale literaturii epocii (ne aflăm la mijlocul anilor '60, în perioada de dinaintea morții lui Dej) erau Titus Popovici și Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu pun la socoteală oportunismele din anii ´50, care nu pactizează cu tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi ale romanului basarabean apar după 1965, ca și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
naționale. Înclinăm să credem că la „cinele de taină” ale celor ce pun la cale răstignirea creației noastre contemporane iau parte tocmai acei indivizi cu o experiență îndelungată și - vai - cu un exercițiu bine rezolvat în zona mediocrității, incapabilității și oportunismului. Or, desantul componisticii românești în lume trebuie susținut de acele instituții ce au ca menire protejarea și promovarea artei autohtone. Nici un festival, reuniune, impresar ori editor nu te va plăti pentru difuzarea în străinătate a muzicii țării tale; eventual îți
Consternare si ?ngrijorare by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/83510_a_84835]
-
după aderarea României la Uniunea Europeană în 2007. Cel puțin până în luna august a anului trecut, atunci când președintele francez Nicolas Sarkozy a ordonat expulzarea romilor care trăiesc ilegal în Franța, majoritatea având cetățenie română. Nu a durat mult până când acuzațiile de oportunism și chiar de rasism au început să zboare în direcția Franței, comentează sursa citată. Pe de altă parte, România nu a dorit să provoace prea multă iritare. Bucureștiul știa că avea nevoie de sprijinul francez pentru aderarea la spațiul Schengen
The Economist - România către Franţa: Lăsaţi-ne să intrăm în Schengen! () [Corola-journal/Journalistic/61373_a_62698]
-
oamenii întâlniți nu mai sunt chiar niște contemporani ai lui Lao). La capătul, provizoriu, cred, al acestor peregrinări, avem poate de-a face deja cu un taoist - cu unul încă nedeclarat, care își afirmă crezul după cum urmează: "Spontaneitate, adaptare continuă. Oportunism natural, fără exces. Noi înainte de eu, a fi și a cunoaște înainte de a avea și a controla." Lao Zi, Cartea despre Tao și virtuțile sale, traducere din limba chineză veche, introducere, comentariu și note de Șerban Toader, ediția a II
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
În situația simpatizanților extremei drepte, nu funcționa nici temnița nici Academia, deoarece era vorba de o mișcare ce, în perioada în care atrăgea elita intelectualității românești, nu se afla la putere, fiind, din contra, persecutată de autorități. Așadar, unde e oportunismul, unde e carierismul, unde "răsplata jertfei patriotice"? Am ajuns acum la rubrica moralei propriu-zise. O explicare "serioasă" a conceptului ar fi defectă, crede cineva, fără a aborda "logica revoluțiilor". Adică a ne înmuia pana în cerneala lui Che Guevara! Degeaba
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
text, măi trecea încă drept un privilegiu. O asemenea privilegiere nu-mi procura o satisfacție deosebită, dar îmi convenea. Era mai usor de trăit, neavînd, grație lui, de suportat, în aceeași măsură ca la ăContemporanulă șicanările și dăscălelile tuturor intermediarilor". Oportunismul redactorului de la secția literară îl scutea de probleme de conștiință. Problema lui era doar să-și asigure cît mai mult timp liber pentru ceea ce îl preocupă cu adevărat: "Recurgeam, în marginile onestității față de instituțiile de la care luăm salar, la toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
de la PDL la PNL nu l-a lăsat fără replică nici pe europarlamentarul PDL Traian Ungureanu, care susține că demisia prim-vicepreședintelui democrat-liberal ajută la ”purificarea” partidului, întrucât fostul său coleg ”și-a ratat viitorul” și a dat dovadă de ”oportunism”, decăzând din postura credibilă pe care o deținea. Nu este o pierdere (pentru PDL - n.r.), este o formă de purificare. Frunzăverde a căzut pe mâna lui, l-a condus propria lui slăbiciune. Și-a ratat viitorul (...) S-a întors mult
TRU: Plecarea lui Frunzăverde, formă de purificare pentru PDL () [Corola-journal/Journalistic/45629_a_46954]
-
atunci alături de Ion Ilescu era mai sincer", a susținut Ungureanu, citează NewsIn. Există o problemă care-l privește pe Frunzăverde, care poate declara că pregătește un proiect de dreapta modern, dar e gaică-n-gaică lipit de socialiști. Reușește să confirme tradiția oportunismelor. Frunzăverde - frunza-n-dungă", a comentat Ungureanu. Referitor la riscul ca și alți membri importanți să-l urmeze pe fostul prim-vicepreșeinte al PDL, Traian Ungureanu a susținut că,"Acesta este obiceiul în România, șeful de clan pleacă însoțit de toți subordonații fie
TRU: Plecarea lui Frunzăverde, formă de purificare pentru PDL () [Corola-journal/Journalistic/45629_a_46954]
-
sau profesori din provincie și din București îmi spun că habar n-am ce înseamnă persecuția politică directă, condiționările de tot felul, umilințele, lecțiile primite de la niște neicanimeni, cabinete închise, nepromovări pentru că nu aderă. Asist neputincioasă la spectacolul grandios al oportunismului și al oportuniștilor, al mediocrității absolute, al ticăloșiei. Imaginația mi-a fost îngenuncheată. Ca și tranziția, la noi totul este original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
700 de pagini, care va fi publicată postum. E scandalizat, acum, de viața politică românească și de societatea românească îndeobște, de care, totuși, se simte legat. Nu mai iubesc această societate, adesea pseudo-culturală, nu mai iubesc stilul acesta de șmechereală, oportunism, cinism, migrația de la un partid la altul, lipsa totală de principii". Are, ca autor care a publicat 12 cărți în străinătate, unele scrise de-a dreptul într-o limbă străină, și opinii distant critice despre marii critici interbelici, Lovinescu, Călinescu
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
Adresat publicului larg, magazinul cuprinde materiale variate și incitante, expuse de specialiști într-un mod atrăgător, dar riguros argumentat, căci scopul noii publicații este, după cum se spune în editorialul numărului inaugural „să contribuie la recuperarea simțului istoric, acutualmente cotropit de oportunismul invaziv din cotidianul economic, politic, social și moral". Sumarul debutează cu trei articole ce vizează latura așazicînd yin a istoriei: Cornel Constantin Ilie, sub titlul Matriarhatul, mit sau realitate?ne aduce la cunoștință noi cercetări antropologice și istorice în temă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
-și rostească, cu tărie, glasul dreptății în conferințe și simpozioane internaționale și, cum se vede, să scrie cărți. E un devotament aproape miraculos, care merită omagiat cu recunoștință și stima infinită. Această din urmă carte, intitulată Republică Moldova. Quo Vadis. Oportunism, naționalism, șovinism e tipărită, pe speze proprii, în cîteva sute de exemplare la Țel Aviv, unul dintre acestea fiindu-mi înmînat de dl Ion Ungureanu, fostul ministru al culturii din acea republică. Îmi aduc aminte ca in precedentă carte a
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
de abnegație și discernămînt pentru a tine o justă cumpănă între national-nationalism-sovinism xenofob. Dl M. Bruchis știe, se vede bine, să se păstreze, pe acest plan, într-o cumpănă a dreptății și a științei adevărate. Michael Bruchis, Republica Moldova: Quo Vadis. Oportunism - naționalism - șovinism. Editură Papyrus, Țel Aviv, 1999
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
toate domeniile, alături de „înalta ținută etică și devotamentul față de cei mulți“. „Ultimii doi ani reprezintă cel mai grav declin pe care l-a cunoscut țara în ultimii 20 de ani. Refacerea speranței va fi un proces dificil dar necesar. Fripturismul, oportunismul, nepotismul, clientelismul politic și-au croit drum cu perseverență în mentalitatea unor politicieni lipsiți de moralitate și de scrupule care au ajuns să domine viața noastră publică. Este cel mai important și mai dificil proces care va trebui promovat de către
Ion Iliescu: Înlăturarea actualei guvernări - obligatorie şi necesară, dar insuficientă () [Corola-journal/Journalistic/48693_a_50018]
-
în R.L. și o altă informație aproximativă din cartea lui Lucian Boia, referitoare, aceea, la G.Ivașcu. Ceea ce atrage atenția în ambele nu sunt doar lipsa de temei științific sau aportul zvonurilor denigratoare, ci și accentul aproape exclusiv pus pe oportunismul și pe poltroneria (c’est le moins que l’on puisse dire!), reale sau nu, ale intelectualilor români dintre 1930 și 1950. Gala Premiilor ARIEL Marți, 17 aprilie, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor, a avut loc cea de-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
unei populații derutate, agitația virulentă a vechilor arendași ai comunismului (numiți, cândva, inspirat, de Andrei Cornea "directocrația") și, în general, lipsa de apetit pentru schimbare a românului de rând. Toate acestea l-au făcut posibil pe Iliescu, așa cum slugărnicia și oportunismul de dinainte îi făcuseră posibili pe Dej și Ceaușescu. În aceste condiții, dacă se va face un proces al lui Ion Iliescu e imperativ necesar să se facă și un proces al comunismului. Se încearcă, de-o vreme, repunerea pe
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
cînd lumea „începe să ia cunoștință de propriile dimensiuni și limite”, iar literatura - de „zonele interzise”: mahalalele, lumea interlopă, alienații mintal ș.cl. Singurul dezacord pe care-l am în legătură cu acest volum excelent vizează capitolul despre Geo Bogza (taxat dur pentru oportunismul rescrierilor de după 1947), a cărui arestare ca poet pornograf după reportajele antifranchiste despre Spania are un substrat politic cert. Nu cred că broșura sa ulterioară despre Stelian Popescu - cel mai mare negustor de pornografie din România, ar constitui o bizară
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
A fost maestrul de ceremonii al ritualului de partid săvîrșit în domeniul ideologic din România în aproape întregul răstimp al dictaturii comuniste. O dibăcie de "perfect acrobat" i-a asigurat o rară longevitate politică. Jurînd credință Kremlinului, a rămas, în pofida oportunismelor spectaculoase la care a recurs, un fidel al totalei lipse de scrupule și a cruzimii ce definesc bolșevismul: "Răutu apărea drept un guru suprem, sacerdotul unei religii seculare (...), emanînd o formidabilă încredere în sine, un fel de gravitate cvasidivină. La
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
candoare dezarmantă dl Comoroșan. Și încă: Dl Pleșu "a desconsiderat pur și simplu profesiunea de diplomat, acceptînd în mod absolut oportunist funcția de ministru de Externe; nu de ambasador, dar de ministru de Externe!" Oare de ce s-o fi chemînd oportunism acceptarea ministerului în locul ambasadei? Nu e nici o logică aici. Doar ura, de care aminteam, hrănită din invidie sau din frustrare sau din complexe. Nu, n-am terminat. Mi-a venit și mie rîndul. Aflu că pierd teren, ca toți profitorii
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
în care mă prezenta ca pe "unul din cei mai reputați critici literari", autor al unei opere "impresionante, deosebit de originale", cu un "trecut ireproșabil", "devenit un om politic dedicat total noii sale activități". Oportunistul din mine se simte concurat de oportunismul unui om care mă considera, cu ani în urmă, demn să mă alătur unor Constantin Bălăceanu Stolnici, Horia Bernea, E. Simion, Răzvan Theodorescu și altora într-o carte despre România și care astăzi mă găsește trădător și impostor. Iertat să
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
mizerabil și să sfârșească tragic” și multe altele nu pot fi puse alături de acrobațiile din tentativa de păcălire a încruntaților săi persecutori ideologici; dimpotrivă. La discutarea primelor două volume din „tratat” pare remarcabilă tocmai capacitatea de adaptare - adică de un oportunism acceptabil - a vechiului crocean la noile condiții pe care oricum nu le putea schimba: acceptarea istoriei culturale, de pildă, ca fundal pentru semnalarea și observarea începuturilor literare propriu-zise sau, la discuția cu studenții din 1962, micile precizări despre biografie în
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]