680 matches
-
început adeseori modest: nu doar ceea ce am numit în altă parte „principiul promisiunii” organizează utopismul, ci și ipocrizia prin care utopia, lacomă de ființă din capul locului, își ascunde ambiția de a dezlocui realitatea și a o înlocui cu pseudorealitatea opresivă a unei ordini fantasmatice pe care imaginarul social n-o mai poate conține 7. Pentru partizanii săi, liberalismul este unica excepție de la regulă, fiindcă, așa cum spuneam mai sus despre sistemul lui Nozick, ar fi antiutopic. Marii doctrinari liberali de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ocupe de protecția nevoilor fundamentale ale omului. Discuția, prea vastă pentru a fi sintetizată aici, se leagă de curentul recent din teoria și practica drepturilor omului, care - fiindcă nu mai poate propune vreun universalism fără a relansa atacurile contra Occidentului opresiv sau afirmarea vehementă a unor localisme idiosincratice (ca așa-numitele „valori asiatice”) - vorbește despre nevoi, sărăcie, „bunuri publice (globale)” - (global) public goods -, pe care eu le-aș numi „drepturi ontologice”: apă, mediu înconjurător, cunoaștere, stabilitate financiară, proprietate intelectuală etc. Deplasând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la Mangalia de Ceaușescu repede poreclite "mini-revoluția culturală" atestau o voință clară de înghețare a aparentei liberalizări și de înăsprire a controlului politic asupra producției culturale. Trei ani mai târziu, Codul eticii și echității socialiste deschidea calea unor noi ingerințe opresive în viața instituțiilor și chiar a persoanelor: etica noului regim condamna, de pildă, celibatul, divorțul (mai ales pentru femei) și alte transgresări ale conformismului pe care insistența asupra locului central al familiei și reproducerii le difuzau în prelungirea politicii nataliste
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Răzvan Theodorescu, Virgil Cândea, Andrei Pippidi, Aurelian Trișcu. Ei se alătură astfel lui Gabriel Andreescu, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, care nu încetau să protesteze, fiecare în felul său, împotriva unui regim tot mai opresiv și mai detestat de cele mai diferite categorii de cetățeni. Noiembrie mohorât La 9 noiembrie 1989, dărâmarea Zidului Berlinului a cutremurat întreaga lume, iar în România a declanșat un seism care amesteca iluzii și disperare. Aflat la Oxford, Petru Creția
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
12 puncte, cu caracter anticomunist 34. În stradă, aceste proiecte se traduc foarte simplu: gata cu comunismul, e nevoie de democrație, libertate și alegeri libere. Cum, cu cine, pentru cine? Astea sunt întrebări pentru mai târziu, deocamdată trebuie răsturnat edificiul opresiv al Partidului/Stat și produsul său cel mai toxic, Ceaușescu. Constituțiile succesive ale României "socialiste" proclamau partidul drept forța conducătoare a statului român, așa încât masele revoltate procedează în consecință, ocupând locurile simbolice și locurile puterii exercitate de PCR: nu clădirea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
funcții și disfuncții. Una dintre criticile majore la adresa perspectivei funcționaliste este că supraestimează măsura stabilității și ordinii în societate. Din cauza acestui lucru, se argumentează că funcționalismul este o abordare conservatoare care sprijină condițiile sociale existente, chiar dacă acestea sunt inechitabile și opresive. Funcționaliștii adesea ignoră realitatea că conflictul și dizarmonia pot fi trăsături inerente ale societății. Perspectiva conflictualistă asigură o abordare alternativă în raport cu această insuficiență. 3.2. Macrosociologia 2: perspectiva conflictualistă Deși putem considera că perspectiva conflictualistă își trage rădăcinile intelectuale din
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acest sens, nu de puține ori presa din țara noastră a fost acuzată de unii oameni politici până la afirmații care invocau lipsa de patriotism a ziariștilor care abordau probleme sociale spinoase. Dar trebuie să subliniem că numai un sistem social opresiv nu poate tolera libertatea opiniilor și a sentimentelor diferite. Nu se cunoaște nici o situație în care un sistem social democratic a fost distrus de critică. Dimpotrivă, absența dezbaterii publice poate perpetua problema și amâna orice acțiune în legătură cu ea, exact ceea ce
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ritmurile, obișnuințele, sărbătorile, spațiul public. Pe al doilea loc menționăm autoritatea (B. 2.), deoarece constituie valoarea în numele căreia expansiunea noilor valori este blocată. Fie că este vorba de autoritatea în cadrul Statului, în familie, la școală, la muncă, ea este cunoscută ca opresivă, alienantă. Este omniprezentă nu doar prin legi, regulamente, dar și în raporturile cotidiene dintre superiori și inferiori. Roger Garaudy acuză faptul că toată viața este "încorsetată de structuri și morale care vin din negura secolelor și care nu corespund cu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
produce un eveniment neașteptat, când se prelungește o situație considerată scandaloasă sau o când o situație sfârșește prin a provoca senzația de saturație. În aceste momente pot să capete o forță mobilizatoare surprinzătoare și nebănuită. Simțul justiției față de un regim opresiv poate induce o revoluție. Solidaritatea se pune în mișcare atunci când se pro-duce o catastrofă. Indiferența sau ostilitatea în raport cu un grup străin poate să se transforme în bunăvoință dacă de la acest grup emană o inițiativă lăudabilă. Oamenii pot renunța la propriile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
bursier în Franța și în Republica Federală Germania (1979, 1980, 1981). Publică primele versuri la revista „Amfiteatru”, în 1967. Debutul editorial îl reprezintă volumul Mic tratat de glorie (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor). La începutul anilor ’80 ia atitudine împotriva politicii opresive a partidului unic și a autorităților totalitare ale vremii. Demersul lui avea să se radicalizeze rapid, odată cu reacția severă a autorităților. Demisionează din Consiliul Uniunii Scriitorilor, din care făcea parte din 1977, ca să protesteze împotriva impunerii nedemocratice, după Conferința Națională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
iar sintagma mișcare de gherilă are un caracter mai neutru. Comun tuturor celor trei concepte este că ele presupun utilizarea violenței care, în practica organizațiilor internaționale, poate obține legitimitate în cazul în care adversarul (guvernul unui stat oarecare) adoptă politici opresive și închide orice canal de comunicare pașnică a revendicărilor. Chiar și în acest caz, violența trebuie să fie îndreptată exclusiv asupra țintelor militare, iar nu împotriva civililor. De exemplu, organizații precum Congresul Național African, condus de Nelson Mandela (Republica Africa de Sud
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
Lumea Nouă, altfel de organizări politico-administrative bazate pe identitate locală sau regională și pe respectul, garantat de lege, al proprietății și al cetățeanului. Germania, Italia, Elveția, țările scandinave sau, bineînțeles, Statele Unite ale Americii, sunt exemple grăitoare pentru limitarea puterii centrului opresiv doar la atribute esențiale precum armata, politica externă sau urmărirea crimei organizate. Plecând de aici, proiectul european al unor "state unite" a pus în discuție, de la bun început, creșterea libertății financiare și administrative a autorităților regionale și locale și există
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sine, tot astfel cum amintirile unora dintre colegii săi de generație oferă, dincolo de melancolie, de tristețea subiacentă invocării unui destin potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă privește, am privit cu mefiență discursul autojustificator, retrospectiv, al partizanilor "rezistenței prin cultură". Nu poate fi vorba de nicio rezistență efectivă, bineînțeles, dar nu ezit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Colibaba) era pretextul unei înviorătoare ieșiri din atmosfera închistată și apăsătoare a vremii, era o splendidă lecție de solidaritate intelectuală și probitate academică, virtuți modelatoare cu atât mai mult cu cât modelul intelectual în cauză nu se instala superior și opresiv, ex cathedra, ci era unul subtil și temeinic, ce rezulta din limpezimea interioară, onestă, a exemplului propriu. Mai este însă o imagine din acele vremi când doar el te încuraja că merită să faci carte, rămasă în memoria mea la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
why have you left me alone? Acest scurt pansament psihic nu e, firește, suficient unei sensibilități care-și resimte tragic propria condiție limitativă: aceea de femeie. Pentru Sylvia Plath, a nu fi bărbat Înseamnă a nu fi om Întreg. Feminitatea, opresivă și castrantă, o reduce la o condiție sub-intelectuală, sub-umană și lipsită de orice spectaculozitate. „Dacă aș fi bărbat”, scrie ea, „aș Încerca să scriu un roman despre aceasta; fiind femeie, de ce trebuie doar să plâng și să Îngheț, să plâng
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Plath. Existența i se curbează, incapabilă să mai ia altitudine. La douăzeci și doi, douăzeci și trei de ani pare să fi cunoscut totul, să fi experimentat totul și să-și fi barat, astfel, orice posibilitate de a mai avansa. Opresiv, sentimentul Îi dă senzația fizică, dureroasă, că pentru ea totul s-a terminat prea devreme, poate chiar Înainte de a Începe: Revăd fiecare persoană. Totul se Închide ca Într-un cerc, Tony - palid, blond, chircit - văzut la gară - Îmi readuce În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a distruge" sau "cătun nou înființat" pentru "tabără de refugiați". Asemenea termeni ne anesteziază mai ușor decît simpla folosire a metaforelor tradiționale. Wat (1988:174) descrie acest proces ca o "vastă încercare de a deforma limbajul" și spune că este "opresivă în mod profund și subtil". În capitolul 3 ne-am referit la utilizarea "vocabularelor neutre" de către birocrații civili; același proces a fost un element-cheie în sistemul opresiv schițat de Orwell (1984) în romanul său 1984. Cu privire la lumea reală, Max Black
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
proces ca o "vastă încercare de a deforma limbajul" și spune că este "opresivă în mod profund și subtil". În capitolul 3 ne-am referit la utilizarea "vocabularelor neutre" de către birocrații civili; același proces a fost un element-cheie în sistemul opresiv schițat de Orwell (1984) în romanul său 1984. Cu privire la lumea reală, Max Black (1955:289) comentează: Terminologia șahului este folosită într-un cadru prin excelență artificial, unde orice exprimare a sentimentelor este exclusă; a descrie o bătălie ca și cum ar fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
l-au neglijat în mod inexplicabil. Cercetările de mai tîrziu au dovedit că n-a avut dreptate în privința societăților preindustriale, iar evoluția societăților industrializate, în special datorită apariției mijloacelor de informare și a dezinformării crescînde generate de guverne și grupuri opresive, i-au subminat prezicerile legate de viitor. Cu toate acestea, contribuția lui Simmel este însemnată. Din păcate, în tratatul său asupra minciunii, Bok nu amintește de lucrările lui Simmel. Vorbind despre principiul autenticității, ea spune că "încrederea într-un anumit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pre-literate. Totuși, dacă originea acestor fenomene se află undeva în trecut, incidența lor pare să se fi intensificat odată cu trecerea timpului. Jackall (1980: 59) leagă această intensificare de dezvoltarea birocrației. Alăturîndu-se pronosticului sumbru al lui Max Weber cu privire la progresul birocrației opresive, el spune: Sistemul eficienței organizate care marchează abundența materială a civilizației noastre pare să ne degradeze complet. Aceste observații și comentarii nu ne ajută prea mult să descoperim în ce măsură ne este folositoare minciuna. Ar trebui să evităm extremele adevărului absolut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu autoritate, puterea politică legitimă poate acționa în societate pentru a-și îndeplini rolul ordonator, având asigurată supunerea cetățenilor. Pe de altă parte, "autoritarismul este un termen depreciativ; indică un exces și un abuz de autoritate, de fapt, o autoritate opresivă care strivește libertatea"6. Am amintit deja că, în societățile democratice, puterea politică este însoțită de autoritate. De aici decurge o idee importantă, aceea că libertatea politică este o valoare aflată într-o relație indestructibilă cu puterea politică învestită cu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la sociologul Max Weber. Astfel, teoreticianul politic italian propune, pentru analiza totalitarismului, tipul polar 21, conform căruia totalitarismul simbolizează rezultatul unei proiecții ideologice, al cărui pol opus este democrația: "Conceput astfel, totalitarismul conține pur și simplu acele caracteristici ale regimurilor opresive ajunse la cel mai înalt nivel de perfecțiune imaginabil. Aceasta înseamnă că niciun sistem concret nu poate fi "pur" totalitar, tot așa cum nicio democrație concretă nu poate fi o democrație pură. Ipoteza se reduce la afirmația că totalitarismele din lumea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
derivată doar din contextul istoric"23 nu este deloc una care să satisfacă criteriile plauzibilității și rezonabilității, de vreme ce, așa cum evidențiază chiar Sleat, ea ne obligă să considerăm drept legitime chiar și acele regimuri care, "din punctul nostru de vedere", sunt "opresive și tiranice" față de cei pe care îi exclud din categoria persoanelor îndreptățite la legitimare din partea puterii politice 24. Pe de altă parte, și mai important pentru prezenta argumentare, chiar și restrânsă pentru cazul societăților liberale actuale, acceptabilitatea pentru toți cetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
același timp, nu mai puțin normală este și ambiguitatea de tip secund sau secundară. în ce constă ea? Prin faptul că orice acțiune culturală poate fi interpretată simultan și în mod obiectiv, într-un dublu sens și chiar contradictoriu. Regimul (opresiv, totalitar) poate deci să prezinte una sau alta dintre acțiunile sale drept liberale, din punctul său de vedere. Dar exact același act cultural publicarea unei cărți controversate, de pildă poate fi considerat, interpretat, înțeles, și din perspectiva diametral opusă, nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
instituționalizarea regimului (care are nevoie din ce în ce mai puțin sprijin militar - deoarece se bazează mai puțin pe forță și represiune) și voința politică a unui lider capabil să pună în aplicare această schimbare care permite eliberarea de sub o "protecție" militară, uneori prea opresivă. Al doilea efect este o tranziție de la un regim militar la unul civil-militar sau a unuia civil-militar la unul militar, foarte frecvent întâlnită. Este determinată de coaliția dominantă de actorii implicați direct în guvern sau de cei ce îi sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]