1,583 matches
-
m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea”1, în care memorialistul reface istoria cenaclului - o „veritabilă patimă” - pe care l-a condus vreme de aproape 20 de ani și face portrete literare și umane tinerilor - pe atunci - optzeciști, în ordinea în care l-au impresionat prin talentul lor literar. Dar spațiul nu-mi permite să mai continui. Aș vrea însă să mai spun că, în această nouă ediție a cărții, îngrijită și prefațată de Ioana Pârvulescu, excelentul portretist
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
remotivate și desacralizante (a face pe cineva albie de porci): „Și-am fost/ albie de porci într-un sat...”. Destructurarea certitudinilor limbajului, ale psihologiei și ale miturilor sociale și personale e profundă și tulburătoare. A fost reeditat de curând volumul-manifest optzecist Aer cu diamante, din 1982, și poezia lui Ion Stratan, dispărut între timp, mi se pare tot mai tragică și mai puternică, depășind cu mult simplul joc de cuvinte sau aluzia la clișeele vremii.
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
însă, autoproclamații critici de poezie (ale căror instrumente de sondare sunt, de atâtea ori, mai degrabă inefabile decât infailibile). Puțină luciditate, oricum, nu le-ar strica nici unora, nici celorlalți. Să revin la subiect. Această opacitate culturală și această lene critică, optzeciștilor le sunt străine. Ei sunt altfel. Foarte buni, dar altfel. Și de aceea, mai buni. O confirmă cu asupra de măsură Aerul cu diamante. Cartea oferă un spectacol față de care comparația cu focurile de artificii se dovedește insuficientă. În numai
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
În afară de limbaj, vedeți vreo urmă de ludic aici? Mie, personal, aceste versuri din partea a cincea a Pentameronului îmi dau senzația unei mărturii tragice. Mărturie politică, desigur, dar, înainte de asta, mărturie omenească. Ideea, acreditată întâi cu simpatie, apoi cu rea-voință, că optzeciștii ar fi niște calamburgii incapabili să acceadă la încărcătura gravă a adevăratei lirici e nu numai diversionistă, dar și profund eronată. Am dat un exemplu din Stratan. Mi-ar fi fost tot atât de ușor să găsesc unul la Cărtărescu, la Coșovei
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
Cosmin Ciotloș Cu prima sa carte de critică literară, Mihail Vakulovski face un gest necesar: discută extrem de serios poezia generației precedente. Despre optzeciști au scris până acum mai cu seamă optzeciștii. Radu G. Țeposu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei sunt cei dintâi. Le-au urmat Andrei Bodiu (și el lunedist) și Radu Andriescu (care, deși ieșean și membru al Clubului
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
Cosmin Ciotloș Cu prima sa carte de critică literară, Mihail Vakulovski face un gest necesar: discută extrem de serios poezia generației precedente. Despre optzeciști au scris până acum mai cu seamă optzeciștii. Radu G. Țeposu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei sunt cei dintâi. Le-au urmat Andrei Bodiu (și el lunedist) și Radu Andriescu (care, deși ieșean și membru al Clubului 8, nu e departe de simpatiile anglo-saxone ale
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
susținută) până astăzi, Portret de grup cu generația 80 e, așadar, primul demers analitic care nu poate fi bănuit de partizanat. (La noi suspiciunea fiind aproape o metodă de interpretare.) Sigur, se vede de la o poștă că lui Vakulovski poezia optzeciștilor îi place. Altminteri, n-ar fi citit-o așa, de la titluri până la virgule. Nimic n-a iertat. Impresia e că manuscrisul acestei cărți a fost redactat pe hârtie milimetrică. Să comparăm selecția lui Mihail Vakulovski cu aceea, tradițională deja, a
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
imagine proprie, coerentă însă, a optzecismului generic. Cu girul discret al acesteia se desfășoară întreaga investigație. De aici ceea ce aș numi, în Portret de grup cu generația 80, empatie stilistică. Ca să-i poată comenta cum trebuie, Mihail Vakulovski le învață, optzeciștilor, codurile. Despre acest curs practic de limbi străine depun mărturie titlurile secțiunilor din care e alcătuită cartea. Cazul Alexandru Mușina sau despre intertextul cu viitorul sau, la Mircea Cărtărescu, poezia rock baroc sunt doar două exemple. Memorabile. Mai mult ca
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
astfel de sintagme ar fi făcut vogă la Cenaclul de Luni, cu treizeci de ani în urmă. Dar nu-i timpul pierdut nici acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul. Pentru Mihail Vakulovski, trei sunt fronturile principale ale poeziei optzeciste: realul, textul și psihoza. (În Flashback 1985, Ion Bogdan Lefter identifica tot trei tipuri de poeți, prozaizanți, conceptualizanți și, în fine, orgolioși moraliști.) Pe undeva, cele două clasificări se aseamănă. Cu deosebirea că între criteriile tânărului critic de azi, spre deosebire de
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
toată nădejdea. Oricum, atenția pe care acest Portret de grup o acordă unor autori ca Padina sau Daniel Pișcu e lăudabilă. Așa marginali cum sunt, importanța lor, deopotrivă estetică și tipologică, e categoric mai mare decât a atâtor și-atâtor „optzeciști” retroactivi și, de ce să n-o spun, inflaționiști. Îl avertizez pe Mihail Vakulovski că în primul rând cu aceștia din urmă va avea de furcă în lunile ce vor veni. Ei se vor supăra cel mai rău. Nu Mircea Cărtărescu
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
1989. (Un grupaj de versuri apărut în SLAST, Suplimentul literar artistic al „Scânteii tineretului“.) Deceniul al nouă- lea îl fascinează pe poet mai mult decât următorul. (Cu toate că de următorul i se leagă aproape toată activitatea literară.) Afectiv, Gherguț e un optzecist. Unul întârziat, e drept: s-a născut în 1973, fost prezent în antologia Tablou de familie din 1995, a publicat prima carte, Time Out, trei ani mai încolo. Dar, așa întârziat fiind, e un optzecist, totuși, veritabil. Astăzi, filiația se
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
literară.) Afectiv, Gherguț e un optzecist. Unul întârziat, e drept: s-a născut în 1973, fost prezent în antologia Tablou de familie din 1995, a publicat prima carte, Time Out, trei ani mai încolo. Dar, așa întârziat fiind, e un optzecist, totuși, veritabil. Astăzi, filiația se vede limpede. Și de altfel Gherguț nu face eforturi s-o ascundă. Un poem din această a doua lui carte începe cu versul „iar à la iaru.” (p. 32) Calambur ușurel, sigur că da, dar
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
bărbat se înalță, dă cu capul și scutură ceața.” (p. 103) Congeneri de toate vârstele, așadar. De la Cenaclul de Luni, de la Cenaclul Central, de la Cenaclul Litere, de peste tot. Pe banca de rezerve simt totuși nevoia să-i adaug pe nedreptățiții optzeciști Daniel Pișcu și Viorel Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al doilea grație faimosului Poem de oțel (1991). Cu aceștia mi se pare că seamănă Sorin Gherguț cel mai bine. Au în comun înclinația către ludic și către atrocitate, au
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
o știm, poligloți! Luată în serios, însă, afirmația lui Sorin Gherguț e capitală. Ea nu numai că transcrie o criză (a nu recunoaște o evidență aproape tangibilă e un semn net de criză), dar transmite și un program. Ca și optzeciștii de la care se revendică, Gherguț e un inovator. Mai decis decât aceștia, care propuneau, cuminte, o nouă sensibilitate, el încearcă să dezvolte un nou cod. (De altfel, îi citează pe Kripke și Searle.) O normă de uz personal. Într-un
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
și-ntâi acestui spectacol oferit de Sae, interviurile din Ultimul capitol se parcurg cu senzația de veritabil dialog romanesc. Și n-o spun întâmplător. Până la un punct, Moromeții, ultimul capitol reprezintă o proză de montaj. E un gen de care optzeciștii de la Cenaclul Junimea (printre care și desantistul Sorin Preda) nu sunt deloc străini. Practic, cei cu care dialoghează el aici sunt ceva mai mult decât simpli respondenți: sunt personaje. Dac-ar fi să-l luăm doar pe Sae, acesta apare
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
ambiții politice (mă refer la politicile literare, desigur.) Nicio generație și nicio formulă literară nu beneficiază de un regim preferențial. Sunt prezenți, astfel, și Ana Blandiana, dar și Bogdan Lipcanu. Și Mircea Dinescu, dar și Rita Chirian. Dacă, la numărătoare, optzeciștii (sau, mă rog, cei de-o vârstă cu optzeciștii) se dovedesc majoritari, faptul se datorează situației din teren. Anul editorial 2010 a fost unul dominat de optzeciști. Mircea Cărtărescu, Ion Mureșan, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Ioan
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
generație și nicio formulă literară nu beneficiază de un regim preferențial. Sunt prezenți, astfel, și Ana Blandiana, dar și Bogdan Lipcanu. Și Mircea Dinescu, dar și Rita Chirian. Dacă, la numărătoare, optzeciștii (sau, mă rog, cei de-o vârstă cu optzeciștii) se dovedesc majoritari, faptul se datorează situației din teren. Anul editorial 2010 a fost unul dominat de optzeciști. Mircea Cărtărescu, Ion Mureșan, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Augustin Frățilă, Ion Zubașcu, Dumitru
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
și Bogdan Lipcanu. Și Mircea Dinescu, dar și Rita Chirian. Dacă, la numărătoare, optzeciștii (sau, mă rog, cei de-o vârstă cu optzeciștii) se dovedesc majoritari, faptul se datorează situației din teren. Anul editorial 2010 a fost unul dominat de optzeciști. Mircea Cărtărescu, Ion Mureșan, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Viorel Mureșan, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Augustin Frățilă, Ion Zubașcu, Dumitru Păcuraru și alții au publicat, toți, cărți. În ce mă privește, recunosc că m-a cucerit o secvență
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
unor liberali ai poeziei, ca Alexandru Mușina și Andrei Bodiu. (Care par să-l fi îndrumat îndeaproape așa cum e mai înțelept, fără să-l îndoctrineze.) Pe de altă parte, franchețea discret sentimentală pe care-o practică amintește de un alt optzecist din nucleul tare, Romulus Bucur: „google este tatăl meu/ de la el am învățat cum se face/ nodul la cravată// am apelat la el/ de mai multe ori într-o zi/ decât la tata în toată viața mea// eu și cu
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
autenticism, cum ne obișnuise încă de la volumele de poezii. Baștovoi propune o paletă comună de atitudini aforistice, în care aluviunile ontologice strâng, deseori impercetbil, reziduuri biografice și le transformă în interogații casante. Textul lui Baștovoi este umanizat, ca la unii optzeciști, iar autoironia favorizează jocuri secunde. Nu ești copil dacă nu ai încercat să prinzi vreodată o pasăre cu mâna, spune naratorul. Este o himeră frumoasă, semn că realitatea nu e descompusă, ci întotdeauna ea creează senzația unei stranii concreteți. Pe
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd consacrați din ambele serii). Douămiiștii au dus mai departe fanionul poeziei de urbe, pînă
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
adeseori laxismul, extrapolarea, hibrizii. Nu numai în ce-i privește pe acești rumäniendeutsch (aceeași e în fond situația generației optzeci, al cărei inventar a fost sporit peste noapte cu nume ce nu aveau nimic în comun, programatic, cu autenticii poeți optzeciști). Exclusivistă, antologia realizată de Corina Bernic și de Ernst Wichner dezavuează inspirat tocmai această „larghețe” tipologică și se situează în continuarea frondei pe care o pun în act cei treisprezece poeți antologați. Fiindcă, alături de stilistica austeră (de regăsit și în
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
linie) versurilor interșanjabile, trecând cu ușurință (printr-un troc altminteri amical) de la un autor la altul, mai ales în cercul Aerului cu diamante) O impietate, desigur, pentru partizanii poeziei ca act de revelație. Nu numai Iaru, dar și destui alți optzeciști de primă mărime au susținut ideea unei atitudini degajate față de literatură. Nu neapărat în versurile lor (aici destui critici se află în eroare), ci în sistemul așa-zicând teoretic pe care l-au profesat. Înțeleasă din nou ca formă de
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Inițialele titlului formau numele drogului psihedelic LSD - «monstrul cu miliarde de ochi, cel Fără de nume», cel care «zbârnâie în mașina de scris electrică», cum l-a definit Allen Ginsberg în poemul intitulat chiar Acidul lisergic, scris în 1959. Cripto-asocierea dintre optzecistul Aer cu diamante și beatlesianaul Lucy in the Sky with Diamonds mi-a fost confirmată de Florin Iaru. Ea rezultă și din unele texte semnate de Cărtă- rescu referitoare la «poemele psihedelice» ale poeților optzeciști” (Andrei Oișteanu, op. cit., p. 433
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
scris în 1959. Cripto-asocierea dintre optzecistul Aer cu diamante și beatlesianaul Lucy in the Sky with Diamonds mi-a fost confirmată de Florin Iaru. Ea rezultă și din unele texte semnate de Cărtă- rescu referitoare la «poemele psihedelice» ale poeților optzeciști” (Andrei Oișteanu, op. cit., p. 433). 22 Florin Iaru, Cântece de trecut strada, București, Albatros, 1981, p. 5. 23 Ibidem, p, 61. 24 Ibidem, p, 67. 25 Ibidem, p. 69. 26 Ibidem. 27 Ibidem, p. 77. 28 Ibidem, p. 82. 29
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]