1,783 matches
-
protector (căci Pericle-fiul, prea tânăr, nu putea să-și apere mama46). Tucidide și Plutarch ne spun că Aspazia i-a făcut lui Lisicle - care va muri în anul 428 î.Hr., în anul în care ajunsese strateg, căci era un bun orator - și un fiu, pe Poviste. După moartea lui se sting și știrile cu privire la Aspazia. Se pare că a murit și a fost îngropată la Atena. Olimpiada (numită la fel cu soția lui Mebridios, prefectul Constantinopolului, fondatoare a unei mănăstiri între
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
societăților „Tinerimea Română” și „Santinela Românismului” (1884) și ai revistelor care au apărut sub patronajul acestora. A mai făcut parte din Societatea pentru Învățătura Poporului român (1883), Societatea Presei și Societatea Amicii literaturii și artei române. Cunoscut ca un bun orator, ține conferințe pe teme istorice și juridice: Eroii trecutului (1879), Libertate și viitor (1883), Teoria rezistenței (1887), Naționalism și umanitarism (1898), dar și literare: Alecu Russo (1885), George Crețeanu (1888), Grigore H. Grandea (1902). În 1879 debutase ca poet în
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
bibliografice: Mircea Iorgulescu, Vocile realității, RMB, 1983, 11 mai; Ion Bogdan Lefter, Conceptele actualității culturale, AFT, 1986, 3; Gheorghe Grigurcu, Rădulescu-Motru a avut dreptate, RL, 1999, 1; G. Gheorghiță, Un act editorial de excepție, VR, 2001, 7-8; Ana-Stanca Tabarasi, Maiorescu, orator parlamentar, RL, 2002, 23; Dan C. Mihăilescu, Titu Maiorescu, „Discursuri parlamentare”, I, LAI, 2002, 17; Al. Săndulescu, G. Călinescu despre cultură și națiune, RL, 2003, 31; Alex. Ștefănescu, Discursurile parlamentare ale lui Titu Maiorescu, RL, 2003, 42. N.M.
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
25 aprilie 1864, În plină dezbatere a legii rurale, omul politic se revendica explicit de la liberalism: „sunt unul din cei mai vechi liberali”. Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
o teorie interesantă a poeziei pentru care optează: „poezia metalingvistică”. Se apropie de cincizeci de ani și, într-o convorbire, își face acest autoportret: „Am o voce nici groasă, și nici subțire. Uneori neplăcută, alteori plăcută. Uneori sunt un bun orator. Și atunci vocea dispare brusc ca prezență în fața articulațiilor gâtului și fluxului gândirii. Am un mare talent de a fi căscat și împiedicat. Din această pricină, mai totdeauna din căzături am câte un semn ba pe față, ba la umăr
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ZINCĂ, Haralamb (4.VII.1923, Roman - 24.XII.2008, București), prozator. Este fiul Carolinei (n. Sielberman) și al lui Iosif Sielberman, „orator socialist cu lavalieră”. După cum va relata în romanul autobiografic Fiecare om cu clepsidra lui (1988), Z. își petrece copilăria într-un Roman patriarhal și apoi într-un București pitoresc, cu iz balcanic; la unsprezece ani intră ucenic într-o frizerie
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
silesc pe provinciali să meargă oricând la București, cei de acolo sunt cu totul apărați de a călca prin provincie, așa că Bucureștenii n-au prilejul să cunoască și să Îndrăgească Iașul și pe Moldoveni și populațiile rămân străine Între ele. Oratorul propune ca Iașul să rămână centrul de știință al României, precum Bucureștii trebuie să rămână centrul politic. Mai cere apoi stabilirea unei case pentru plata obligațiilor rurale În Iași, și o sumă de două milioane, alocată În bugetul statului, pentru Îmbunătățirea
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
cele două personaje principale ale poveștii, fata babei și fata moșneagului. 9. Realizați un desen care să conțină personajele din poveste. BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei arhitect din România. Bunicul Barbu Ștefănescu Delavrancea Se scutură din salcâmi o ploaie
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul (secolul al IV-lea î.Hr.), texte din Diels-Kranz, op. cit.; lexiconul Suda; Aristotel, Fizica, A, 2; Atenaios, Ospățul înțelepților, Minerva, București, 1978. Studii și exegeze: F. Blass, Die Attische Beredsamkeit, Stuttgart, 1912; E. Bignone, Antifonte oratore e Antifonte sofista, Argalìa, Urbino, 1974; Guthrie, op. cit.; Th. Gomperz, Les penseurs de la Grèce (trad.), Payot, Paris, 1928; F. d’Agostini, „Il pensiero giuridico nella sofistica”, RIFD, 52, 1975; K. Wenig, Contributions à l’histoire de l’art oratoire en
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un important politician și adversar al lui Socrate care participase la răsturnarea tiraniei „Celor 30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet tragedian, se pare, netalentat și adesea ironizat de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
treburi, afaceri și conflicte. Școala lui Isocrate era una privată, cu plată, și maestrul s-a îmbogățit de pe urma ei. Akademia, în schimb, era gratuită și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestei arte. Iar Platon, în pofida disprețului său pentru sofiști, a acceptat în Phaidros retorica drept una dintre disciplinele utile demonstrațiilor dialectice. În sfârșit, deși nu a acordat importanță matematicilor, Isocrate consideră că ele ar putea fi o propedeutică pentru formarea oratorului, o disciplină care ar facilita logos epideiktikos ca instrument de argumentare și elocință. 4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură”tc "4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură”" Isocrate a fost, înainte de toate, profesor. A predat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universală”), așa cum spuseseră pitagoreicii pe care Platon îi considera „adevărații înțelepți”, stăpânitorii „cunoașterii esențiale”. 21. M. Heidegger, „Doctrina lui Platon despre adevăr”, în M. Heidegger, traducere de T. Kleininger, Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, București, 1987. 22. Cicero, Despre orator, II, 94 (citat și parafrazat de Marrou, op. cit., p. 136. Capitolul Vtc "Capitolul V" Enkyklios paideiatc "Enkyklios paideia" 5.1. Curriculumul supremtc "5.1. Curriculumul suprem" Aceasta este marea creație curriculară a Antichității și, poate, a tuturor timpurilor - în orice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gândirii și comunicării prin disciplinarea limbajului extern. (Ceea ce seamănă izbitor cu modelul holist al curriculumului bazat pe demersuri transdisciplinare conceput în secolul XX de către Louis d’Hainaut!) Dar școala retorului nu se oprea aici. Discipolii aprofundau studiul operelor istoricilor și oratorilor prin aplicații pe text, memorând fragmente întregi care le permiteau să se antreneze în legătură cu diverse teme: cum să faci elogiul unui personaj ilustru; cum să discuți o problemă de ordin moral; cum să descrii un monument; cum să dezbați o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inocența unei vestale”. Dar scopul înalt al acestui învățământ era erudiția. Tânărul în formare nu se visa doar eloquentissimus; el se dorea mai ales doctissimus. Cărturarul era recunoscut ca atare, în secolul al V-lea, nu prin dovezi de „mare orator”, ci mai ales prin dovezi de mare erudiție, de „mare cărturar”. Idealul „marelui cărturar” se confundă însă cu clasicul vir illustrissimus (adică cu ceea ce, peste o mie de ani, în Renaștere, Pico della Mirandola va numi l’uomo universale). Un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care edifică marea cultură pe baza acelui e)gkuklio" paideia sau, cum se spunea adesea în latină, pe artes liberales, al căror program ș...ț dublează artele literare cu disciplinele matematice” (op. cit., p. 84). Marrou observă totuși că Cicero (Despre orator, I, 72-84) insista asupra importanței disciplinelor matematice tocmai pentru că în școala literatorului erau adesea neglijate. 7. Despre învățarea retoricii, cf. Marrou: Sfântul Augustin..., ed. cit., pp. 47 sqq., Istoria educației..., pp. 380 sqq. Vezi și J. Fontaine, „Isidore de Séville
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cei ce își dau cu părerea despre dificultățile reale sau imaginare ale curriculumului, fără să se fi confruntat cu vreuna și fără să rezolve vreodată ceva. Folosind o sintagmă a lui Maiorescu, am putea spune că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
articole la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Familia”, „Sionul românesc” ș.a. Activitatea literară a lui P. este mai mult o formă de propagandă a ideilor sale politice și morale. Însușindu-și procedeele retoricii clasice, el a devenit un bun orator religios (predicile apar în „Amvonul”). Încercările poetice (Poezie și proză, 1870) sunt stângace, grandilocvente. Animat de sentimente morale și de intenții moralizatoare, autorul tratează superficial, naiv și prozaic teme de istorie națională, folosind motive din D. Bolintineanu. Sunt, îndeosebi, panegirice
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin școli și tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu ordinea firească, cu „regula magnifică a lumii”. Este și un orator remarcabil, priceput mânuitor al procedeelor retorice. Cuvântările sale abundă în lamentații patetice pentru soarta țării, mlădiate cu o artă rafinată, cu grijă pentru echilibrul și sonoritatea frazei. O descriere a primăverii pe meleagurile țării, dintr-un discurs către domnitor, capătă
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
1924) și Momente solemne (1927), Din amintirile unui fost dregător (1934). Cei care figurează în bogata lui galerie sunt Titu Maiorescu, venerat ca „maestrul maeștrilor și zeul zeilor, al cărui cuvânt era o vrajă”, tumultuosul N. Iorga, foarte inteligentul, causticul orator P. P. Carp, apoi Take Ionescu, Al. Marghiloman, Duiliu Zamfirescu, ca și Barbu Delavrancea, în portretizarea căruia autorul împrumută inspirat câteva trăsături dominante ale celui evocat, precum patetismul, stilul metaforic. Alteori medalionul rămâne încrustat într-un panegiric (semnificative sunt textele
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
gândire complexă și nuanțată, scriitorul și-a creat un instrument sintactic adecvat în hipotaxele sale cu multe determinări, a căror armonioasă simetrie, perfect stăpânită, răspundea simțului său muzical. Odobescu este un scriitor care se ascultă când scrie. Deși nu este orator ca Bălcescu, el este un om care vorbește chiar atunci când așterne o pagină pe hârtie. Faptul acesta explică mulțimea locuțiunilor, a proverbelor, a formelor de adresare, a digresiunilor, a efectelor de umor din scrisul său. Operele sale sunt ale unui
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
de către limbaj. Când descriem lucrurile o facem în special prin combinarea unor concepte generale care sunt inteligibile tocmai datorită aplicabilității lor pe scară largă. Ronald Reagan, de exemplu, a fost un președinte Republican, actor, conservator din punct de vedere ideologic, orator de talent etc. România este o țară Est-Europeană, fostă comunistă, guvernată democratic și cu o istorie marcată de lupta pentru identitate culturală și națională. Înțelegem fenomenele mai ales în raport cu apartenența lor la categorii mai ample, care au tendințe centrale și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
scrierile lui Ion Simionescu, Ilarie Chendi, Ion Gorun, G. Barițiu ș.a. Activitatea de istoric literar a lui N. este îngemănată cu cea a istoricului sociopolitic și cultural și nu poate fi definită făcând abstracție de activitatea sa prodigioasă de animator, orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și modelul oratorului de for public, cu virtuți exprimate deopotrivă în lucrările științifice și în cele destinate publicului larg, cum sunt broșurile despre Ion Pop-Reteganul, St. O. Iosif, Octavian Goga, G. Bogdan-Duică și alte „figuri ardelene”, publicate în colecții de tipul „Cunoștințe folositoare
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
stanțe”: „Singurul meu bun e memoria, / o memorie de optsprezece carate, / [...] N-am să uit niciodată nimic...” Reamintindu-și secvențe aspre și dureroase din adolescența sa și a prietenilor săi, vârstă așezată sub semnul privațiunilor, se închipuie martor și „crunt orator al veacului de zgură”: „Vieți risipite, vă păstrez cenușa/ Fierbinte-n pumnii mei ca într-o vatră” (Ceea ce nu se uită, datată martie-august 1944). Prima etapă a poeziei lui J. se resimțise de influențe multiple, de la medievalismul gotic al lui
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]