7,285 matches
-
centrul de greutate al construcției, atracțiile și așteptările dublează și cele mai fragile note de exotic. Dacă în precedentul volum - Drumul scurt spre casă - exista, surprinsă cu încetinitorul, povestea unei călătorii și filmul unei reintegrări discrete și temporare, recentul Maseur orb se îndepărtează de pretextele descoperitorului, instalându-se comod pe poziția întemeietorului. Instalarea, sedimentarea, statorinicirea sunt mai rodnice decât orice promenadă la bordul unei mașini scumpe. Iar experiențele acumulării, mai adânci și mai productive decât cele ale comparației și examinării fugitive
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
îndepărtează de pretextele descoperitorului, instalându-se comod pe poziția întemeietorului. Instalarea, sedimentarea, statorinicirea sunt mai rodnice decât orice promenadă la bordul unei mașini scumpe. Iar experiențele acumulării, mai adânci și mai productive decât cele ale comparației și examinării fugitive. Maseurul orb e, așa cum văd eu lucrurile, cel mai bun dintre romanele lui Cătălin Dorian Florescu. Fără a le surclasa pe primele două, ci pur și simplu marginali-zându-le și transformându-le în eboșe reușite. Tematica bunului sălbatic/ fascinantului român se epuizează și
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
lucrurile, cel mai bun dintre romanele lui Cătălin Dorian Florescu. Fără a le surclasa pe primele două, ci pur și simplu marginali-zându-le și transformându-le în eboșe reușite. Tematica bunului sălbatic/ fascinantului român se epuizează și se definitivează prin Maseurul orb. După acest roman reușit, o altă carte made in Romania nu mi se pare, sub nici un chip, recomandabilă. Spiritul de observație e, aici, deprins fără alte avataruri empirice. Lejeritatea povestirii își are contraponderile episodice în multe din apucăturile tinerești ale
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
chip, recomandabilă. Spiritul de observație e, aici, deprins fără alte avataruri empirice. Lejeritatea povestirii își are contraponderile episodice în multe din apucăturile tinerești ale naratorului. Subiectul e tentant, realist - chiar la modul jurnalistic - și real. Personajul Ioan Timiș Palatinus, bibliofilul orb din Moneasa, cel care trăia din sinecura demnă și luată în serios a masajului, a fost, până în aprilie 2006, un om în carne și oase. De aceasta ne asigură, în prefața cărții, Robert Șerban. Un asemenea Borges indigen, mai puțin
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
numai pentru rocada dintre un mag întunecat și-un secondant prea credul, Florescu ratează încheierea acestui roman. (Același gen de tandem își găsea o rezolvare excelentă la - să spunem - Bogdan Popescu, în al său Cine adoarme ultimul.) Și totuși, Maseurul orb e o carte, fără complimente gratuite, bună.
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
în iubire i se opun frumusețea și înțelepciunea naturii, integral recuperabile prin intermediul poeziei. Poemul țărm este, în acest sens, un excelent exemplu: "vino la mare/ lasă-te lunii/ care de vid e// fii ca de sare/ peste păunii/ nopții lichide// oarbă-n culoare-i/ limba minunii/ ce ne divide// țărmuri pustii/ și poezii/ te țin în sine// stau mărturii/ coralii vii/ raiuri marine// va fi să vii/ sau să nu vii/ tot un senin e" (p. 58). Se întâmplă rar ca
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
celui care-l poartă, ca și din partea celui care-l privește. Copii și părinți, unul din cele două titluri pereche (celălalt, asemănător, e Mari și mici), aplecat, ca un taler, spre partea părinților. Credința, interpretată dintr-o perspectivă pur iluministă: "Oarba credință și întreaga neștiință, cea mai mare negură la ochii omului se arată. Ferește-te de amândouă." Micul eseu despre dar, în varianta valahă, nu face decît s-arate pedigree-ul unor metehne: "Darul orbește și pe cel cu patru
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
de însușiri fizice. Babis, care ar avea mai multe de răzbunat, este ceva mai senin și mai "constructiv". El vrea să refacă, nu să distrugă viața familiei, reconstituin-d-o din mărturiile disparate și confesiunile dezlânate ale tatălui său. Vasi, acum aproape orb, e un portret emblematic de viveur ajuns la bătrânețe. Bucuriile fiului său au fost mai ales prin procură. Neputând să trăiască nici dulce, ca hahalera de taică-său, dar nici amar-auster, precum unchiul mort de tânăr, el încearcă să le
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
învățau să bată în același moment, și asta, după metoda binecunoscută, cu două degete. Cred că, între timp, eu am reușit să mai folosesc la fiecare mînă încă alte două-trei degete, nu mai mult, pentru că niciodată n-am învățat metoda oarbă, sută la sută. Dar, chiar cu două degete, încă din acei ani, scrisesem deja cîteva mii de pagini, chiar zeci de mii de pagini, făcînd pe dactilografa și stilizînd lucrările celor de la fără frecvență. Pe urmă, m-am obișnuit cu
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
îngrozitor, iar Bucureștiul anului 1984, din plină Epocă de Aur, e acoperit de nămeți. În acest peisaj ceaușist-boreal își face, timid, apariția personajul-narator, un bărbat în jur de patruzeci de ani, având în grijă un tată aproape nonagenar și aproape orb. Prima ciudățenie detectabilă a lui Babis Vătășescu e programul pe care și-l fixează. Fostul reparator de ceasuri și ochelari din Piața Sfântu-Gheorghe, apoi ajutor de arhivar la Tribunalul doi, în prezent cetățean cu ocupație incertă, se plimbă noaptea pe
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
și una de nopți, Editura KAROM, București, 2004, cuprinde piesele: Adela și Damian; Pielea de tigru dunărean; Pianul; Săptămâna cu o mie de nopți; Nopțile săptămânii, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2005, cuprinde piesele: O felie din creierul lui Einstein; Pisica oarbă cu clopoței; Dafnis și Floarea în răscrucea imperiilor; Cimitirul de trenuri. Domnul Fluture și doamna Fluture, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 2006; cuprinde piesele: Domnul Fluture și doamna Fluture; Tată din flori; Piticii cărunți. Volume de eseuri și publicistică: Complexul
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
le întețească și mai mult agresivitatea. Cam acesta e mesajul cărții lui Enzensberger, un mesaj cîntărind cît un avertisment și în același timp cît o constatare amară, și anume aceea că europenii, cu toată rațiunea lor luminată, sunt mult mai orbi decît iraționalii de musulmani, și asta fiindcă se încăpățînează să creadă că, dacă se vor înconjura cu un cordon de protecție teoretică, explicațiile le vor servi drept platoșe de protecție, iar teoriile drept adăpost antiterorist. Și astfel, tot edificiul discursiv
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
anotimp - care presupune numaidecât o relaxare a criteriilor - și complet indiferent la canicula de dincolo de fereastră, citesc și - iată - recomand consecvent o specie mai degrabă indigestă. Nu lipsită de fani sporadici, dar în orice caz incompatibilă cu fanatismele și fidelitățile oarbe ale galeriei. Motivele sunt simple. Întâi și-ntâi, nu cred în determinările meteorologice ale lecturii. Absolut orice carte bună poate fi citită absolut oricând. În al doilea rând, îmi place să cred că, în măsura în care instituția cronicii literare își asumă un
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
sau al ironiei, doar dacă nu e vorba despre ceva despre care alș alege să tacă. Luați de pildă textul Cultura e mioapă (și surdă) pentru a vă convinge: "Cultura mare seamănă cu o divă ajunsă la senectute, pe jumătate oarbă, care încă mai ia acute în fața unei săli goale. (...) Inerția cea mai dezastruoasă apare la analiștii culturali - adică tocmai la aceia care ar trebui să fie cu un pas înaintea altora în aprecierea fenomenului. (...) Cultura, în viziunea lor, este - definitiv
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
de bănuit. Cine a mai văzut o simplă cenușă să umble cu astfel de viclenii și pru--dențe, de manevre, de calcule? Pe când ginandrele... Erau în stare de orice ca să ne țină închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase pulberea albă de îndată ce ne aventuram pe străzi, oarbă ne era judecata, orb era simplul bun-simț. Era ginandrelor începuse, iar noi negam evidența. Cu ce preț, întrebați? Priviți-vă singuri, onorați
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
bănuit. Cine a mai văzut o simplă cenușă să umble cu astfel de viclenii și pru--dențe, de manevre, de calcule? Pe când ginandrele... Erau în stare de orice ca să ne țină închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase pulberea albă de îndată ce ne aventuram pe străzi, oarbă ne era judecata, orb era simplul bun-simț. Era ginandrelor începuse, iar noi negam evidența. Cu ce preț, întrebați? Priviți-vă singuri, onorați străbuni
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
manevre, de calcule? Pe când ginandrele... Erau în stare de orice ca să ne țină închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase pulberea albă de îndată ce ne aventuram pe străzi, oarbă ne era judecata, orb era simplul bun-simț. Era ginandrelor începuse, iar noi negam evidența. Cu ce preț, întrebați? Priviți-vă singuri, onorați străbuni și vecini, priviți-vă! Prețul e că am devenit aceste ecorșee ambulante, rămânând în picioare doar prin
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
cel pe care-l crede în posesia clopoțelului și strigă repede „mâinile!”. Jucătorul arătat trebuie să-și ducă mâinile în față cu palmele deschise. Dacă clopoțelul este la el, va trece în mijlocul cercului. În caz contrar, jocul continuă. 55.Croitorul orb De la un perete la altul al camerei se întinde o sfoară pe care sunt atârnate diferite produse: mere, pere, nuci, rahat sau bomboane. Sfoara se află suspendată la o înălțime care să poată fi ajunsă doar cu brațul întins deasupra
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
calde, când reci, după cum bate vântul pasiunilor tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe șarpele orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
între somn și trezia mea? îmi voi regăsi intactă greutatea trupului? din ea lipsi-va visul sau doar coaja lui? pe cine voi găsi la marginea treziei? ce dureri neștiute îmi vor modela trupul? de unde voi pescui privirea mea cea oarbă? voi încerca marea sărată din creier cu degetul ce-mi va arpegia în vis cântecele miraculoase cu trup de fum? cui voi întinde mâinile mele tăiate din rădăcină ca pălămida netrebuitoare? cine-mi va susura în urechi bolnava aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la început, am crezut că e o capcană. am dat să fug, dar ochiul tău m-a tăiat în mărunte sclipiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
apă, că, o vreme, m-am îndoit că ar și exista, întoarsă cum tot timpul era după simpla ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul, nedezvăluindu-și întreaga bogăție, omul nu are altă ieșire decât să resuscite în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
când fiecare dintre cei implicați într-o cauză civilă sau penală vine în fața judecătorului cu dreptatea lui. Libertate Libertatea este una dintre valorile fundamentale ale democrației, dar ea nu include și libertatea individului de a săvârși nelegiuiri. Justiție Justiția este oarbă când justițiarii sunt incompetenți sau corupți. Lege Cine încalcă legea trebuie să suporte consecințele, indiferent pe ce treaptă a demnităților sociale se situează. Deprinderi Recurgerea la minciună se deprinde mai ușor decât respectul pentru adevăr. Politică În politică adevărul arareori
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]