2,543 matches
-
imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brațele În față, căutând să Își lovească Într-un fel sau altul agresorul. Dar mâinile sale nu Întâlneau decât văzduh. Omul trebuia să se afle Încă În spatele său, se gândi el cu groază, și continua să strângă pânza care Îl orbea. Se aruncă În față, Încercând să se elibereze. Însă frica Îi Încetini mișcările, făcându-le confuze. Astfel, se mărginea să tragă ca un animal pus la jug, sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își apropiase cele două vârfuri de față și le privea cu luare-aminte, ca și când abia acum descoperea cât erau de ciudate. - O altă creație a acelor demoni, a căror ingeniozitate se pare că o prețuiești atât de mult, pentru a-i orbi pe condamnați dintr-o singură lovitură. Vezi cum distanța dintre cele două vârfuri reproduce măsura exactă a celei dintre ochii unui om? Mișcă arma spre chipul lui Dante ca pentru a-i Îngădui să se convingă personal de spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gresia pe care o vrea și de parchet și celelalte. Domnul Popa se îndreaptă cu sticla spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
adevărata bătaie de joc a urmat puțin după aceea, când una dintre fete i‑a spus: Hei, Anni, vino repede că au băgat plăci cu Bach în tonomatul Wurlitzer, nu te interesează? Și tâmpita de Anna, prostită de atâta soare, orbită de studiile muzicale și transformată într‑o ființă asocială de o mamă nebună, se repede într‑acolo ca să aibă și ea muzica proprie, neînțeleasă de nimeni altcineva, pe care ea s‑o poată explica. Dar ce se aude la tonomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
treptele morții de la Mauthausen. Ca și când n‑ar fi văzut niciodată asemenea lucruri, lumina soarelui ce apune se răsfrânge strident, cu mult mai multă forță decât la răsărit, în ferestrele de pe Kochgasse. Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află un mic magazin de mercerie. Pe niște mileuri mici sunt expuse ațe și fire de lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și cel mai mic detaliu al peisajului. În fundal se vedea o clădire albă și, dincolo de ea, marea. Yazaki purta ochelari de soare, Gan era singurul care stătea În picioare, Keiko Kataoka stătea cu capul plecat pe umăr, iar Reiko, orbită de soarele puternic, strângea așa de tare din ochi Încât ușoare riduri se formaseră În jurul lor. Fotografia era făcută, fără Îndoială, În Sicilia. — În fiecare seară ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul avea răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva megatone îi aruncă de-a valma unii peste alții. — Suntem atacați! mai apucă să strige Dromiket 4, trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-a putut să citească lumina?! În mâna Ta sunt toate veacurile, În mila Ta sunt toate leacurile! Mă uit cu-ngrijorare la ușă și la clanță: Și-ntârzierea e-o undă de speranță ... Acasă de atâta privit claude monet a orbit beethoven a surzit de-atât auzit de-atâta dor pot să-mi iau zbor spre altundeva unde-i casa mea cu silabe de miere mă cheamă-n tăcere un loc ce-nseamnă acasă aștept să m-ademenească o cameră cu
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
fure cumva visele dar oriunde umblând adorm în casa mea din gând iar dacă iau mai bine seama în glasul cu care mă chema mama iar uneori pe vreme grea în răsuflarea-ți cu suspin amărâta mea claude monet a orbit beethoven a surzit iar eu de cât mă tângui și oftez mă-nnoptez. Referință Bibliografică: Poezii de Ion Georgescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
destinul lui și nu în ultimul rând cred că sunt incapabili de empatie. Din păcate aceștia au influență destul de mare în societate și Biblia spune că: „...un singur păcătos nimicește mult bine" (Eclesiastul capitolul 9 cu versetul 18.) deoarece sunt orbiți de eul lor, conduși de o dorință demonică de a fi numai ei văzuți, iubiți, pe primul loc oriunde. De ce atâta dorință de a ieși în evidență cu orice preț prin toate mijloacele? Când tocmai modestia, bunătatea și credincioșia unui
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
milă de el. Costică nu-i mai era dușmanul de moarte care-i batjocorise onoarea. „Ce se întâmplă cu mine!... nu pot să-mi mișc mâinile, iar el moare în fața mea?” Lumina devenise atât de intensă, pur și simplu îl orbea, că abia a zărit corlata de deasupra capului cum se învârtea cu viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
o țigăncușă" de către unul dintre ei. Întâmplarea, mereu întâmplarea, face ca în apropiere să se afle chiar soțul victimei, Potcovaru Cartuș. El nu știa nimic despre acest incident din viața soției lui și se simte brusc rănit în orgoliul propriu. Orbit de furie, se întoarce în țară, și după ce-i aplică o bătaie cruntă se hotărăsc să se despartă. Este de fapt modul lui primitiv de a-și arăta puterea pe care o căpătase după ce devenise "cineva" datorită unor sume de
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
-i învățaseră chipul și-l înconjuraseră cu un cerc de noblețe simplă - flacără permanentă în insula cu multe lacuri sparte în palma sa. Știam că-l pot găsi în tinda lunii, cu mâna streașină la ochi de parcă l-ar fi orbit setea acelor lacuri multicolore întinse pe umerii mei goi. - Hei, enigmaticule, l-am strigat, ai uitat să-mi împrumuți parola fulgerelor, aveam o temniță de verificat, mi-ai promis că dintre toți mesagerii inimii tale îmi scrii numele pe ninsorile
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
cu totul altă direcție, în loc să acorde cinstea cuvenită Creatorului sau Ziditorului său, adică să îndumnezeiască lumea, creația. Aceasta corespunde, de fapt, definiției sau consistenței răului, care constă în „necunoașterea cauzei celei bune a lucrurilor”9. Aceasta, ne relatează Sfântul Maxim, orbind mintea omenească dar deschizând larg simțirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoștința pătimașă a lucrurilor care cad sub simțuri. În aceste condiții protopărinții noștri au părăsit frumusețea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lor spirituală și au socotit
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
în sfârșit, negăsind d-lui temeiuri destul de tari în instituțiile și legile noastre, a alergat la legi streine, la scrieri de autori, la fapte chiar și nepotrivite împrejurărilor noastre; ca prin citări peste citări să dobândească admirarea celor ignoranți sau orbiți de interese, tot de o dată să întunece adevăratul drept al proprietății de pământ la noi; și așa să ajungă la scopul său” 27. Trebuie să recunoaștem curajul boierului de dată relativ recentă, Petru Opran, acum mare proprietar în Oltenia, conștient
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
să vă privesc cum bâjbâiți lumina verii s-o aflați abia-n amurg pe frații-mi zei regal primesc - și-n candelabre cântă îngeri răsfățați... orbi târâtori - spre păsări globii goi și-nalță dar de atâtea raze-s pururi covârșiți: orbesc a doua oară - toți - zarafi smeriți de lăcomie-n casa-mi se descalță vă sunt stăpân - prin muzici și văpaie și rege sunt - al Armoniei Sfinte voi - răi vasali - cu zdrențuite straie să învățați cum arde cel ce minte... ...acest
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
tava privirilor voastre, tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră, cum de nu pot muri după ce am scris un poem? Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn, nu mai pot nici ochii să-i închid, lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid. Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc, îmi trec stele galbene în sânge, eu dansez, cu cartea-mbătrânesc, Zidul Plângerii mă cheamă și mă strânge, iar pustiul ce l-am străbătut a înflorit, a dat fructe de
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
este un copil printre ceilalți copii de la grădiniță. Suferința Nirei, furia ei împotriva lumii și disperarea cu care încearcă să dea un sens vieții ei ne mișcă, în același timp ne cutremurăm atunci când transgresează legile omeniei, scrise și nescrise, când, orbită de misiunea ei, îndurerează pe alții. Mă simt încă și acum tulburată de acest film puternic, original și îndrăzneț. Am rămas cu nedumeriri și cu întrebări pe care mi le pun mie însămi. ------------------------------------------------------------------ * HaGanenet (The Kindergarten Teacher) Trailer https://www
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
se rostogolește în iarbă. PALOȘ: Am să te ucid, nălucă a nopții! Prințesa îi zâmbește șăgalnic cu coapsele dezvelite ostentativ. PRINȚESA: Nu poți s-o faci, iubitule! Îmi ești ursit! Bărbatul ridică paloșul, dar deodată tăișului capătă reflexe stranii, îl orbește și-l scăpă din mână. PRINȚESA: (îi întinde mâna) Vino, iubitule! Urmașul Contelui va prinde viață chiar din această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! Bărbatul tresare, dar o forță nevăzută îl face s-o cuprindă în brațe. O rază ciudată
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
și SASU, în straie de căpitani, stau pe laterale. Într-un colț pâlpâie firav o torță. BOIER CIOCOIU: Actualul domnitor s-a dat cu poporul. Trebuie să înscăunăm unul de-al nostru, prost, fricos, ușor de influențat și mai ales orbit de aur! BOIER CONACU: Ce ne pasă nouă că va deveni vasalul turcilor!? Vom avea protecție de la Înalta Poartă, iar birurile vor fi plătite de sărăntoci! CĂPITANUL ARNĂUTU: Sultanul este lacom. Ne trebuie mulți galbeni. BOIER CIOCOIU: Nu-ți face
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un munte de nisip. Dar, mai ales, în peștera de gură căscată, în foalele umflate ale lui Uragan de Foc, Mărțișor arunca, val după val, cu nisip. Acesta se înecă, orbi și începu să sufle în disperare, aruncând flăcările în vârtejuri, dar jeturile de nisip ale prietenilor lui Mărțișor le stingeau, spre furia și ciuda fiorosului războinic, care nu vedea cu cine se luptă. Când văzu că a amețit de furie
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]