4,258 matches
-
Salacia are diametrul de circa 900 de kilometri. Salacia prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar afeliul îl depărtează la circa u.a. de Soare. Este un cubewano. Salacia este un potențial candidat la statutul de planetă pitică. Salacia posedă un
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
puncte Lagrange cele cinci poziții într-o configurație orbitală unde un obiect mic, afectat doar de gravitație, teoretic poate fi staționar relativ la două obiecte mai mari (de exemplu, un satelit artificial relativ la Pământ și Lună). Punctele Lagrange marchează poziția pe orbită în care forța de atracție combinata a două corpuri de masă mare produc forța centripetă necesară unui al treilea corp pentru a se roti împreună cu ele. Aceste puncte sunt asemănătoare orbitelor geostaționare în sensul că permit unui obiect să fie
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
relativ la Pământ și Lună). Punctele Lagrange marchează poziția pe orbită în care forța de atracție combinata a două corpuri de masă mare produc forța centripetă necesară unui al treilea corp pentru a se roti împreună cu ele. Aceste puncte sunt asemănătoare orbitelor geostaționare în sensul că permit unui obiect să fie într-o poziție "fixă" în spațiu, față de o orbită în care poziția lui relativă se schimbă continuu. O definiție mai precisă, însă mai tehnică, este că punctele Lagrange sunt soluții staționare
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
corpuri de masă mare produc forța centripetă necesară unui al treilea corp pentru a se roti împreună cu ele. Aceste puncte sunt asemănătoare orbitelor geostaționare în sensul că permit unui obiect să fie într-o poziție "fixă" în spațiu, față de o orbită în care poziția lui relativă se schimbă continuu. O definiție mai precisă, însă mai tehnică, este că punctele Lagrange sunt soluții staționare ale problemei restrânse circulare a celor trei corpuri. De exemplu, fiind date două corpuri masive în orbite circulare
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
o orbită în care poziția lui relativă se schimbă continuu. O definiție mai precisă, însă mai tehnică, este că punctele Lagrange sunt soluții staționare ale problemei restrânse circulare a celor trei corpuri. De exemplu, fiind date două corpuri masive în orbite circulare în jurul centrului de masă comun, există cinci poziții în spațiu unde un al treile corp, de masă comparativ neglijabilă, poate fi plasat în așa fel încât să-și mențină poziția relativ la cele două corpuri masive. Văzut dintr-un sistem
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
mecanicii lagrangiene. Acest nou sistem de calcul l-a condus pe Lagrange la formularea unei ipoteze despre cum un al treilea corp de masă neglijabilă ar oribta în jurul a două corpuri de masă mai mare care deja sunt într-o orbită aproape circulară. Într-un sistem de referință care se rotește în același timp cu corpurile mai mari, el a găsit cinci puncte specifice în care al treilea corp este supus unei forțe nete egală cu zero pe măsură ce urmează orbita circulară
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
o orbită aproape circulară. Într-un sistem de referință care se rotește în același timp cu corpurile mai mari, el a găsit cinci puncte specifice în care al treilea corp este supus unei forțe nete egală cu zero pe măsură ce urmează orbita circulară a corpurilor (planetelor) gazdă. Aceste puncte au fost numite "puncte Lagrange" în onoarea lui Lagrange. Au trebuit mai mult de o sută de ani până ca teoria lui matematică să fie confirmată de descoperirea în 1904 a asteroizilor troieni
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
în onoarea lui Lagrange. Au trebuit mai mult de o sută de ani până ca teoria lui matematică să fie confirmată de descoperirea în 1904 a asteroizilor troieni în punctele Lagrange ale sistemului Soare - Jupiter. În cazul mai general al orbitelor eliptice, nu mai există puncte staționare în același sens: ele devin mai mult niște "zone" Lagrange. Punctele Lagrange construite în fiecare moment al timpului formează orbite eliptice staționare care sunt similare cu orbitele corpurilor masive. Asta datorită celei de-a
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
asteroizilor troieni în punctele Lagrange ale sistemului Soare - Jupiter. În cazul mai general al orbitelor eliptice, nu mai există puncte staționare în același sens: ele devin mai mult niște "zone" Lagrange. Punctele Lagrange construite în fiecare moment al timpului formează orbite eliptice staționare care sunt similare cu orbitele corpurilor masive. Asta datorită celei de-a două lege a lui Newton (F = dp/dt), în care p = mv (p este impulsul, m este masa, iar v este viteza) este nevariabil dacă forța
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Soare - Jupiter. În cazul mai general al orbitelor eliptice, nu mai există puncte staționare în același sens: ele devin mai mult niște "zone" Lagrange. Punctele Lagrange construite în fiecare moment al timpului formează orbite eliptice staționare care sunt similare cu orbitele corpurilor masive. Asta datorită celei de-a două lege a lui Newton (F = dp/dt), în care p = mv (p este impulsul, m este masa, iar v este viteza) este nevariabil dacă forța și poziția se modifică proporțional cu același
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
aflat într-un punct Lagrange, orbitează cu aceeași perioadă ca a celor două corpuri masive în cazul circular, ceea ce implică că are același raport între forța gravitațională și distanța radială ca ale corpurilor gazdă. Acest fapt este independent de circularitatea orbitei și implică că orbitele eliptice trasate de punctele Lagrange sunt la ecuația mișcării celui de-al treile corp. O diagramă care arăta cele cinci puncte Lagrange într-un sistem de două corpuri, cu unul dintre corpuri mult mai masiv decât
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Lagrange, orbitează cu aceeași perioadă ca a celor două corpuri masive în cazul circular, ceea ce implică că are același raport între forța gravitațională și distanța radială ca ale corpurilor gazdă. Acest fapt este independent de circularitatea orbitei și implică că orbitele eliptice trasate de punctele Lagrange sunt la ecuația mișcării celui de-al treile corp. O diagramă care arăta cele cinci puncte Lagrange într-un sistem de două corpuri, cu unul dintre corpuri mult mai masiv decât celălalt (e.g. Soarele și
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
al treile corp. O diagramă care arăta cele cinci puncte Lagrange într-un sistem de două corpuri, cu unul dintre corpuri mult mai masiv decât celălalt (e.g. Soarele și Pământul). Într-un astfel de sistem, L-L par să urmeze orbita secundarei, deși de fapt ele sunt situate puțin în afara ei. Cele cinci puncte Lagrange sunt etichetate și definite după cum urmează: Punctul L este poziționat pe linia definită de cele două mase M1 și M2, și este situat între acestea. Este
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
este ideal pentru a face observații asupra Soarelui. Aici obiectele nu sunt niciodată umbrite de Pământ sau de Lună. Observatorul Solar și Heliosferic (SOHO) staționează într-o orbită Halo în L, iar Exploratorul de Compozitie Avansat (ACE) este într-o orbită Lissajous, în același punct Lagrange. Punctul L Pământ - Lună facilitează accesul ușor la orbitele lunare și ale Pământului cu o schimbare minimă a vitezei și ar fi ideal pentru o stație spațială destinată a ajuta transporturile cargo și de personal
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
de Pământ sau de Lună. Observatorul Solar și Heliosferic (SOHO) staționează într-o orbită Halo în L, iar Exploratorul de Compozitie Avansat (ACE) este într-o orbită Lissajous, în același punct Lagrange. Punctul L Pământ - Lună facilitează accesul ușor la orbitele lunare și ale Pământului cu o schimbare minimă a vitezei și ar fi ideal pentru o stație spațială destinată a ajuta transporturile cargo și de personal către și dinspre Lună. Punctul L se află pe linia definită de cele două
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
orientare fața de Soare și Pământ, ecranarea și calibrarea sunt mult mai simple. Este, totuși, puțin dincolo de întinderea umbrei Pământului, astfel că radiația solară nu este complet blocată. Sonda pentru Anizotropia Microundelor Wilkinson și Observatorul Spațial Plank sunt deja pe orbită în jurul L. Observatorul Spațial Herschel, Sonda Gaia, și Telescopul Spațial James Webb vor fi plasate în L Soare - Pământ. L Pământ - Lună ar fi o bună locație pentru un satelit de comunicație care să acopere partea îndepărtată a Lunii. Dacă
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
depășesc pe cea a Pământului (Venus, de exemplu, ajunge la 0.3 UA de L o dată la fiecare 20 de luni). Punctele L și L se află în cel de-al treilea colt al celor două triunghiuri echilaterale în planul orbitei, a căror bază comună este linia dintre centrele celor două mase, astfel încât punctele se situează înaintea (L) și după (L) masa mai mică relativ la orbita ei în jurul masei mai mari. Motivul pentru care aceste puncte sunt în echilibru este că
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
se află în cel de-al treilea colt al celor două triunghiuri echilaterale în planul orbitei, a căror bază comună este linia dintre centrele celor două mase, astfel încât punctele se situează înaintea (L) și după (L) masa mai mică relativ la orbita ei în jurul masei mai mari. Motivul pentru care aceste puncte sunt în echilibru este că în L și L distanța față de cele două mase sunt egale. Astfel, forțele gravitaționale ale celor două corpuri masive sunt în același raport ca și
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
troiană'. Acești asteroizi sunt (mare parte) denumiți după caracterele din taberele respective ale Războiului Troian. Punctele Lagrange pot fi explicate intuitiv folosind sistemul Pământ - Lună. Punctele Lagarange L până la L există doar în sitsteme care se rotesc, cum este și orbita Lunii în jurul Pământului. În aceste puncte, accelerarea centrifugă spre exterior este echilibrată de atracția forțelor gravitaționale combinate ale Lunii și ale Pământului. Imaginează-ți o persoană care învârte o piatră legată de o sfoară. Sfoara produce o forță (tensiune) care
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
L și L sunt puțin instabile pentru că mici schimbări în poziție pot înclina balanță mai mult în favoarea gravitației decât în a forței centrifuge. Stabilitatea în L și L este explicată prin efectul Coriolis: când gravitația trage un obiect într-o orbită mai strânsă, acesta va orbita mai rapid, mărind forța centrifugă care se opune gravitației. Când obiectul se mută într-o orbită mai largă, gravitația învinge forța centrifugă aparentă, trăgând obiectul înapoi. Rezultatul net este acela că obiectul pare să planeze
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
forței centrifuge. Stabilitatea în L și L este explicată prin efectul Coriolis: când gravitația trage un obiect într-o orbită mai strânsă, acesta va orbita mai rapid, mărind forța centrifugă care se opune gravitației. Când obiectul se mută într-o orbită mai largă, gravitația învinge forța centrifugă aparentă, trăgând obiectul înapoi. Rezultatul net este acela că obiectul pare să planeze sau să orbiteze mereu în jurul punctelor L și L. Cel mai ușor mod de a înțelege stabilitatea rezultată este să spui
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
la fel de stabile ca o bilă într-o cupă: micile perturbări o vor muta din loc, însă se va rostogoli înapoi în centrul cupei. În sistemul Soare - Jupiter câteva mii de asteroizi, cunoscuți sub numele colectiv de asteroizi troieni, sunt în orbită in jurul punctelor L si L Soare - Jupiter. Observații recente sugerează că punctele L si L Soare - Neptun, ale căror obiecte sunt denumite troieni ai lui Neptun, ar putea fi foarte populate, conținând corpuri de dimensiuni mari, cu un ordin
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
mai masiv decât aceștia, ceea ce face ca întregul sistem să fie stabil. Obiectul însoțitor al Pământului, 3753 Cruithne, este într-o relație cu Pământul oarecum de tip troian, dar diferită de un adevărat troian. Asteroidul ocupă una din cele două orbite solare regulate ale sale, una dintre ele puțin mai restrânsă si mai rapidă decât orbita Pământului, iar cealaltă puțin mai largă si mai înceată. Datorită întalnirilor apropiate cu Pământul, asteroidul alternează periodic între aceste două orbite
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Pământului, 3753 Cruithne, este într-o relație cu Pământul oarecum de tip troian, dar diferită de un adevărat troian. Asteroidul ocupă una din cele două orbite solare regulate ale sale, una dintre ele puțin mai restrânsă si mai rapidă decât orbita Pământului, iar cealaltă puțin mai largă si mai înceată. Datorită întalnirilor apropiate cu Pământul, asteroidul alternează periodic între aceste două orbite
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
una din cele două orbite solare regulate ale sale, una dintre ele puțin mai restrânsă si mai rapidă decât orbita Pământului, iar cealaltă puțin mai largă si mai înceată. Datorită întalnirilor apropiate cu Pământul, asteroidul alternează periodic între aceste două orbite
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]