645 matches
-
(în ebraică: התזמורת הקאמרית הישראלית - Hatizmòret Hakamerit Haisr'elit) este un ansamblu orchestral de cameră din Israel, înființat în 1965 de către dirijorul Gary Bertini, care a fost directorul ei muzical între anii 1965-1975. La înființare numele ei a fost "Ansamblul israelian de cameră". Orchestra își are sediul la Tel Aviv-Yafo. Principalele ei subvenții
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
formație a toboșarului Pete Best, de a cărui tehnică nu era mulțumit. În special în perioada timpurie a avut o influență foarte mare asupra aranjamentelor muzicale, deși pe întreaga perioadă de colaborare cu formația a compus și a dirijat acompaniamentele orchestrale ale cântecelor formației (cu puține excepții). Pe lângă aceste funcții, Martin a și cântat de-a lungul timpului la diverse instrumente (pian, orgă, clavecin) pe înregistrările sonore. În perioada înregistrărilor pentru The White Album, contribuția lui s-a redus, pentru că membrii
George Martin () [Corola-website/Science/334543_a_335872]
-
Filmul conține 7 piese, și în plus un cântec lansat de Shwan Mendes care rulează la finalul filmului, care a fost de asemenea lansat ca single. De altfel, albumul cu coloana sonoră a filmului conține patru bonusuri și o suită orchestrală realizată cu sprijinul lui David Lawrence. Nu este inclus în cadrul coloanei sonore interpretarea piesei "Laudamus te" a Societății Copiilor din Corul Bisericesc al statului Vancouver , care a putut fi auzită la ceremonia de încoronare a Prințului Ben. Coloana sonoră debutează
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
nevoie de o conexiune la internet pentru a fi jucat constant. Jucătorii vor avea nevoie de un cont de origine și acces la internet în timpul procesului de instalare inițială pentru activarea jocului. Ilan Eshkeri servește ca compozitor pentru coloana sonoră orchestrale a jocului, care a fost înregistrată la Abbey Road Studios și realizată de către Orchestra Metropolitană din Londra. La 25 aprilie 2013, în mai multe capturi de ecran din machete videoclipuri mici cu interfața utilizatorului au fost publicate on-line. La 3
The Sims 4 () [Corola-website/Science/334647_a_335976]
-
întreg... dar Cenobiții nu vot fi prea fericiți în legătură cu acest lucru. Clive Barker a comandat inițial o coloană sonoră pentru" Hellraiser" formației de muzică industrială Coil. Muzica furnizată de aceasta a fost respinsă și Christopher Young a compus o muzică orchestrală mai tradițională pentru filmul care deja era realizat. Muzica celor de la Coil, care se pare că a fost caracterizată de către Barker ca fiind ca o "batere a intestinului", a fost lansată separat ca "The Unreleased Themes for Hellraiser" și ca
Hellraiser (film) () [Corola-website/Science/332039_a_333368]
-
compusă de Philip Glass. Numai simpla ascultare a cuvintelor, cu rostogolirea de aliterații și reluarea versurilor sau sintagmelor produce magie. Povestea sună deopotrivă melodic, dar creează, simultan, și o polifonie ce l-a inspirat pe Philip Glass în scrierea părții orchestrale. Sunt de ascultat interviurile compozitorului și solistei, date cu prilejul concertului din Sala Mare a Filarmonicii pariziene. Versurile incluse în programul de sală, în limba engleză, descoperă audienței trei poeme ale genezei, de o tulburătoare expresivitate. Olodumare e povestea primului
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
Festivalul de la Salzburg, premiera având loc, în august 1999, în pragul unui mileniu nou, ca o punte în timp, ca o reculegere și apoteoză. Simfonia, socotită o capodoperă, este construită din 12 mișcări, cu o amplă mobilizare a părții corale, orchestrale și vocale pentru cinci soliștii, soprană, mezo-soprană, bariton și bass-bariton, incluzând și un cor de copii. S-a spus că ea ar fi depășit, prin scală, Simfonia a 9-a de Beethoven, prin cele 800 de pagini ale partiturii și
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
și în țări precum: Ungaria, Spania, Maroc, Israel, Elveția, Austria, Franța, Olanda, Germania, Portugalia. Concertează ca și solist cu filarmonicile din Cluj, Arad, Botoșani, Iași, Râmnicu Vâlcea, Brașov, Orchestra de Cameră Radio București, Camerata Regală București. Pe lângă activitatea solistică și orchestrală desfășoară și o importantă activitate pedagogică atât la Universitatea Națională de Muzică din București cât și la Colegiul Național de Artă Dinu Lipati. De-a lungul timpului a avut ocazia să cânte sub bagheta unor dirijori celebri precum Kristian Jarvi
Pe aripile muzicii la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105819_a_107111]
-
prima linie alături de creațiile lui Vladimir Cosma, dar din punct de vedere al simfonismului și orchestrării, se situează pe o treaptă superioară. (...) Senzațională a fost și Premiera Recviem-ului. După avântul baghetei dirijorale, s-au contopit într-un tot ansamblul orchestral, corul, solista Alfi Karataeva, Artistă a Poporului, și ansamblul de balet, conferind spectacolului și mai multă magie”. Anul 2012 a marcat trei evenimente importante pentru viața și cariera compozitorului Eugen Doga: 75 de ani de la naștere, 45 de ani de
Lansarea albumului „Mari succese”, al „Orfeului muzicii”, Eugen Doga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105831_a_107123]
-
1999, Presse musicale internaționale îi acordă Grand Prix Antoine Livio. În 2010 devine membru de onoare al organizației non-guvernamentale de ajutorare a copiilor din Ecuador, Ecuasol. În 1967 primește Marele Premiu Național de Muzică pentru întreaga sa creație. În principal orchestrale, creația să conține un număr relativ restrâns de piese pe care le-a ales, fără însă să renunțe să le îmbunătățească. [[Categorie:Compozitori de operă]] [[Categorie:Compozitori francezi]] [[Categorie:Marea Cruce a Legiunii de onoare]]
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
fotomontajul pentru a crea imagini ale mișcărilor care sunt acum tipărite în mai multe ediții ale cărții. Poemul lui Nezval "Sbohem o šáteček" (Fluturând batista; 1934) a fost pus pe muzică de compozitoarea cehă Vítězslava Kaprálová în 1937, iar versiunea orchestrală a avut premiera în 1940, dirijată de către Rafael Kubelik.
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
cehoslovac Edvard Beneš, iar comitetul de organizare a fost alcătuit din personalități importante ale vieții muzicale cehe. În acel an, 1946, Orchestra Filarmonică Cehă își sărbătorea cincizeci de ani de existență și a fost însărcinată să cânte în toate concertele orchestrale. Proiectul a fost inițiat de către , dirijor șef al orchestrei în acel moment. Astfel, muzicieni precum Karel Ančerl, Leonard Bernstein, Sir Adrian Boult, Rudolf Firkušný, Jaroslav Krombholc, Rafael Kubelík, Moura Lympany, Evgeny Mravinsky, Charles Münch, Ginette Neveu, Jarmila Novotná, Lev Oborin
Festivalul Internațional de Muzică Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/336173_a_337502]
-
morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o singură secțiune mare. Se
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
gândim, de pildă, cât de nou sună momentul de clusters din „Suita sătească”, realizat de alama cu surdină, cât de colorată și nuanțată e scriitura sa pentru corzi, din care se detașează mereu instrumente soli.” În Suita a treia, masa orchestrală mare este rareori folosită în toată amploarea ei, Enescu precupându-se pentru fiecare instrument în parte și realizând contraste de lumină și umbră, care se focalizează pe diferite grupuri de instrumente sau pe momente de solo. Astfel, deseori orchestra se reduce
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
publică la Teatrul curții regale din Hanovra la 22 ianuarie 1859, în interpretarea compozitorului că solist și sub baghetă lui Joseph Joachim . Concertul a fost prima sa lucrare pentru orchestră,si la a treia să audiție publică, prima sa lucrare orchestrala care a fost bine primită de auditori. La premiera concertului succesul a fost rezervat, criticii semnalând mai mult calitățile de pianist ale lui Brahms decât muzică să. După cinci zile, la Leipzig, publicul l-a primit rău, cu numeroase fluierături
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
"Suita orchestrală nr. 1 în Do major", Op. 9 este una dintre lucrările cele mai cunoscute ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
1998 a fost președinte al Junimii Muzicale din România. Repertoriul sau cuprinde lucrări din toate perioadele de creație atât că violonist solist cât și ca membru în diferite formații camerale (trio de coarde, trio cu pian, cvartet de coarde) și orchestrale în calitate de "concert-maestru" și "dirijor". Între 1969 și 1978 a fost violonist solist și concert - maestru al orchestrei Camerata condusă de "Dumitru Pop" și "Paul Staicu". A fost violonistul trioului cu pian Academic, împreună cu "Irina Staicu" și "Vasile Țugui". Violist în
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
de înregistrări Mariinsky Live (fiind distribuit de London Symphony Orchestra Live), cu primele două înregistrări prezentând muzică de Dmitri Șostakovici. Înregistrarea lucrării ”Romeo și Julieta” de Prokofiev, cu London Symphony Orchestra, pe LSO live în 2010, a fost câștigătorul categoriei orchestrale și al Discului Anului 2011, BBC Music Magazine Awards.
Valeri Gherghiev () [Corola-website/Science/337316_a_338645]
-
apărut ca solist în compania unor orchestre importante, cum ar fi: London Royal Philharmonic, „Gewandhaus Orcheter” Leipzig, Orchestra de cameră „Regina Sofia” Festival String of Lucern Chamber Orchestra, Orchestrele simfonice din Monte-Carlo, Salonic, Malaga, Sevilla, Galicia, Pamplona, Cannes, Lyon, Ansamblul orchestral din Marsilia, Filarmonica din Cannes, South-west Symphony. Astfel a avut ocazia să colaboreze cu dirijorii: Leopold Hager, Jacques Bodmer, Odon Alonso, Arturo Tamayo, Emanuel Krivinne, Rudolf Baumgartner, Jean Leber, Michel Tabachnik, Paul Nadler, Hiroaki Masuda, Claude Bardon, Alan Tongue, Cem
József Horváth, la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, avându-l ca solist pe violonistul Gabriel Croitoru by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105500_a_106792]
-
răzbune pe fostul ei soț, Iason, când acesta o părăsește pentru Creuse. Trădare, răzbunare, magie sunt ingredinetele acestei drame ieștie din comun. Medeea a reprezentat “marea” operă a compozitorului, împlinirea întregii lui preocupări pentru expresivitatea vocilor, un exemplu de bogăție orchestrală în această dramaă pe un libret de Thomas Corneille, care reînvia destinul tragic și devorant al Medeei. Pe scurt, o capodoperă. Dar, parizienii nu au primit spectacolul pe măsura calității lui, considerând că nu este “la modă”, și Charpentier a
Opere Regale și recitaluri de excepție la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105485_a_106777]
-
în anul 2014, reprezintă, potrivit criticilor, un album de referință în lumea muzicii de cameră pentru aceste instrumente. Kalevi Aho, muzician de origine finlandeză, s-a născut în anul 1949 și continuă, în planul stilistic și al gândirii muzicale și orchestrale, linia componistică a compozitorilor săi preferați, precum Jean Sibelius (1865-1957) sau Dmitri Șostakovici (1906-1975). Kalevi Aho S-a remarcat cel mai adesea prin lucrări de mare întindere, compunând până în prezent nu mai puțin de cincisprezece simfonii, patru opere și un
Celebrul compozitor Kalevi Aho, la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105556_a_106848]
-
jazz din România, inițiat în 2014 de Elenă Mîndru, în colaborare cu diverse filarmonici. Lucrările incluse în program sunt în primă audiție, semnate de tineri compozitori români sau finlandezi, și propun îmbinarea muzicii jazz cu muzica clasică, într-o abordare orchestrala. Elenă Mîndru este astăzi una dintre cele mai valoroase reprezentante ale jazzului românesc și din Europa. În 2012, a câștigat premiul al doilea și premiul publicului în cadrul Montreux Jazz Voice Competition, acodat de un juriu prezidat de binecunoscutul Quincy Jones
Jazz simfonic cu Elena Mîndru și Orchestra de Cameră Radio, la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105581_a_106873]
-
parțiale. Având grosso-modo trei părți relativ delimitate, cu o sinteză selectiv recapitulativă la final, lucrarea se execută fără pauze și conturează un arc dramaturgic larg și dens. Nu conține rupturi interioare notabile, nici contraste intense în plan constructiv, dinamic, agogic, orchestral, ori expresiv“ Concert simfonic Joi, 6 și vineri, 7 aprilie 2017, 19:00 - 21:00, Sala Mare Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu” Dirijor: Camil Marinescu Solist: Remus Azoiței Program: Apreciat de revista britanică The Strad ca ‟un virtuoz incurabil
Remus Azoiței, din nou pe scena Ateneului: „Rădăcinile mele rămân românești“ by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105635_a_106927]
-
transmise de Radio România, RĂI, Radio Vatican, Tv Spaniolă, Radio Rusia, Uniunea Radiourilor Europene de la Geneva. Intrat de tânăr în lumea cinematografului, a îngrijit ediția italiană a filmului Amadeus de Miloš Forman (1985). Din 1986 este profesor titular de studii orchestrale la conservatoarele italiene de stat. În octombrie 2011 a dirijat concertul de deschidere al stagiunii Orchestrei de Cameră Radio din București prezentând în primă audiție absolută propria compoziție ”Non nobis Domine, portret al lui Jacques de Molay”, interpretată cu ocazia
Anotimpurile de Vivaldi și Piazzolla, la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105631_a_106923]
-
apărut ca solist în compania unor orchestre importante, cum ar fi: London Royal Philharmonic, „Gewandhaus Orcheter” Leipzig, Orchestră de cameră „Regina Sofia” Festival String of Lucern Chamber Orchestră, Orchestrele simfonice din Monte-Carlo, Salonic, Malaga, Sevilla, Galicia, Pamplona, Cannes, Lyon, Ansamblul orchestral din Marsilia, Filarmonica din Cannes, South-west Symphony. Astfel a avut ocazia să colaboreze cu dirijorii: Leopold Hager, Jacques Bodmer, Odon Alonso, Arturo Tamayo, Emanuel Krivinne, Rudolf Baumgartner, Jean Leber, Michel Tabachnik, Paul Nadler, Hiroaki Masuda, Claude Bardon, Alan Tongue, Cem
Anotimpurile de Vivaldi și Piazzolla, la Sala Radio by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105631_a_106923]