359,900 matches
-
celor trei prieteni și colegi de facultate, urmărind un triplu scop prin această grupare, după cum se precizează în "apelul" adresat "talentelor tinere" din aceeași generație: "1) - de a strânge în mănunchiu toate forțele tinerești, sub semnul artei pure, având ca organ 'MANIFESTUL NOPȚII ALBE', mensual de mari transformări spirituale, care va apare de anul nou. 2) - înființarea unei case de editură, în care să vadă lumină tiparului tot ce tinerețea a închegat mai viabil, măi pur, măi astral. 3) - organizarea unor
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
dificultățile materiale întâmpinate. George Petcu nu s-a descurajat. El a luat o nouă inițiativă, la începutul anului 1939, de data aceasta, asociindu-se cu învățătorul Gh.D. Boia, presedintele "Ateneului Cultural Melodia", cu care vrea să scoată revista Contrapunct, ca organ de cultură al Ateneului popular, și al carui redactor-șef trebuia să fie George Petcu, după cum arată prima machetă a revistei rămasă printre manuscrisele poetului. Rubricile indicate erau foarte semnificative: Tinerețea creatoare, Neliniști metafizice, Note-polemici, Procesul falselor valori etc.) din
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
date (evident, prea puține pentru a ne permite concluzii, dar totuși semnificative): sufixul apare de șapte ori, în patru cuvinte: fatalmente, eminamente, realmente, moralmente. Dintre acestea, singurul repetat (la autori diferiți) e fatalmente: "Jurnalul televiziunii centrale este și azi (...) un organ de stat și, fatalmente, de partid"; "se va observa lesne un ton fatalmente defensiv și dedicat lamentației"; "în mod firesc, după citirea unor asemenea lucrări (ai căror autori, fatalmente, nu au ajuns studenți) trebuie să ne uităm și către manualele
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
de fapt, lovea în pluripartitism, simbolul cert al democrației. Și au mai fost și altele. Așadar, dezamăgit iremediabil pe stînga politică, Istrati devine, în ultimii ani de viață, colaboratorul de prestigiu al unei publicații de extremă dreaptă, ce-i drept organul unei dizidente în mișcarea legionara. Și aceasta o face scriitorul care, în 1933, scrisese Omul care nu adera la nimic, adevărat manifest apolitic. Cînd, în 1935, a murit Istrati, revista a aparut îndoliata iar într-un articol se spunea: "Romanismul
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
s-a bucurat acolo de recunoașterea literară pe care o dorea și o merita cu prisosință". Deși deloc suprarealist, memorialistul l-a cunoscut bine pe Gherasim Luca (cofondator, în 1932, a grupării Alge, aceea care a tipărit foița cu numele organului sexual masculin care, trimisă provocator lui N. Iorga, a declanșat un imens scandal, terminat în justiție). Această grupare a fundat ultimul val suprarealist în 1944, care, avîndu-l în frunte pe reînapoiatul de la Paris Gherasim Luca, îi prenumăra pe Gellu Naum
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd în ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește de urîțenia actului sexual. La fel ca moartea în sacrificiu, urîțenia acuplării ne aruncă în angoasă. Nimic mai deprimant, pentru un bărbat, decît urîțenia unei femei, pe fondul căreia urîțenia organelor sau a actului nu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
apoi vîrînd în ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește de urîțenia actului sexual. La fel ca moartea în sacrificiu, urîțenia acuplării ne aruncă în angoasă. Nimic mai deprimant, pentru un bărbat, decît urîțenia unei femei, pe fondul căreia urîțenia organelor sau a actului nu se mai detașează. Frumusețea contează în primul rînd prin aceea că urîțenia nu poate fi pîngărită, iar esența erotismului este pîngărirea". Așadar, înfățișînd atent, meticulos, obsesiv, cruzimea morții, poeta stabilește un numitor comun cu experiența erotică
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
într-atît de verosimilă, că naratorul însuși are "un moment de îndoială". Aflat, atît de des, în zilele din urmă, în pragul morții sau al nebuniei, acum se vedea "omorît" în scris și public, deci "cu acte în regulă", de un organ de presă al taberei adverse. Nu e deci de mirare că ajunge să se îndoiască, însuși, că e încă în viață. E cu atît mai puțin straniu faptul că și alții par a se îndoi. Credibilitatea presei ca oglindă a
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Cronicar Regăsiții În puzderia pestriță și în general decoltată de pe tarabe au apărut în ultima vreme titluri noi. Desigur, apropierea campaniei electorale face ca diferite grupări să-și înmulțească organele de ofensivă și contraofensivă, demonstrînd cît le duce mintea și experiența propagandistică. O asemenea publicație nouă e săptămînalul REGĂSIREA. Valori naționale românești, scoasă de Casa de editură UMC (semnificația inițialelor nu o cunoaștem), care are și tipografie proprie. Nici numele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
mari, fostul rector al Universității din București s-a mulțumit să fie doar președintele Cotroceniului, uitând cu totul de țară, de electorat, de reformă, de promisiuni, de criminalii din decembrie, de corupție. Plutind angelic prin aerul înmiresmat al bastionului întărit, organele de percepere a realității i s-au atrofiat unul câte unul. Zumzetul neplăcut de dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
apartenenței noastre spirituale la Occident, la Europa? Nu cumva România literară, cu toate concesiile inevitabile făcute în epocă, a dus în primul rând această grea luptă, prin colaboratorii săi și întâi de toate prin echipa sa de critici literari? Înseși organele represive percepeau revista ca un factor de rezistență la totalitarism, cum reiese din documente indubitabile publicate în faimoasa Carte albă a Securității în care, printre altele, se poate citi: "Concluzie: sectorul de critică a structurat o revistă literară care întreține
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
cânt, lălăi, hăhăi"... "îmi spui că ești mangă"... "am vomitat în Grozăvești la petreceri murdare"... "din contraceptivele înghițite aș fi putut să țes un covor"..."îndreptându-și limba înspre tine, îți intră-ntre picioare pe sub rochița scrobită"... "i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot"... "printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis"... "am umplut closete întregi cu vată însângerată"... "fut și la revedere"... etc. etc. în această lălăială-hăhăială lascivă apar și câteva - foarte puține - secvențe de poezie autentică
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
plin de el însuși,/ atotcuprinzător,/ sorbind materia lumii ca un burete sau/ trecînd printre lucruri ca o rază invizibilă" (ibidem). Sau: "Ochiul Orb e obscen/ ca un sex/ al neantului" (ibidem). Demonia ochiului orb e tulburătoare, ochiul fiind nu doar organul văzului, ci și simbolul percepției intelectuale, receptorul luminii spirituale (funcția ultimă îndeplinind-o, simbolic, ochiul frontal, al treilea ochi al lui Shiva, precum și așa-zisul ochi al inimii): "Știu: Ochiul Orb nu atacă omul// Cînd scriu simt raza lui invizibilă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Perioadele filmului românesc sînt mereu nenorocoase și, parcă, din ce în ce mai nenorocoase, culminînd cu anii '50, care oferă o materie extraordinară în amestecul lor de cruzime și picanterie. E drept că nici cu anii '40 nu ne e rușine. În '44, în "organul" România liberă, Jean Georgescu e numit "un fost actoraș de la periferia vieții noastre artistice(...) ale cărui sentimente de admirație pentru regimul din Germania și le-a manifestat (sic) zgomotos prin localurile capitalei!" Articolașul "dat anonim", inaugurează, fără să o știe
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
poeziei autohtone. Mai nou, el a devenit un salvator postum într-o țară în care unii așteaptă un Mesia politic pentru că ignoră faptul că democratizarea e un proces, nu un dat, iar alții vor un asemenea Mesia pentru că nu au organ pentru democrație, ci simt nevoia unei "ordini" de tip totalitar. O ordine pe care să o facă ei și căreia să i se supună toți cei care nu sînt de acord cu punctul lor de vedere. Dacă tot vorbim de
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este lapidara/- ăsalut!a atît are să ne spună, dar în fiecare zi ea crește/ înlăuntrul nostru" (ibidem). Astfel percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
o zonă de intensă fojgăiala "bisnitărească". Era suficient să cobor din Olimpul culturii socialiste, pentru a nimeri într-o Agora comercială pestrița, în "economia de piață" clandestina, care migra de la un capăt la altul al străzii, în funcție de vigilenta sau coruptibilitatea "organului". Cu "cartușele" de Vikend sub braț, urcăm fericit în birou și confecționam cu abilitate pachete pe care le depuneam la poștă cu un înălțător sentiment al datoriei împlinite. Între timp, faima îmi crescuse și începusem să "export" masiv și la
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
rodnici sunt cei petrecuți în redacția revistei sibiene Tribuna, întemeiata în 1884, sub conducerea lui Ioan Slavici: "Tribuna și oamenii grupați în jurul ei, scrie Ion Breazu, de la început au înțeles că, pe lîngă misiunea natională-politică, în vederea căreia au înființat acest organ, cel dintâi cu apariție zilnică peste munți, au de îndeplinit și o misiune cultural-literară". Publicația sibiana a avut numeroase "procese de presă", iar unii dintre redactorii ei, printre care și Septimiu Albini, sunt semnatari ai Memorandum-ului (din 1892-1894). Refuzând
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
profesorul, Vîrste și timpuri, si anume cel în care povestește, cu un soi de candoare care îi e proprie, experiența de redactor la Scînteia, între 1957 și 1962. Dumitru Micu ne spune azi că nu dorea să devină salariat al organului central al Partidului. Era asistent cu jumătate de normă la catedră de Literatură Română, colabora cu articole la Gazeta literară, Viața Românească și Contemporanul, iar uneori răspundea și comenzilor venite de la Scînteia, fiindcă apariția acolo "însemna o consacrare. Chiar și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
Barbu Cioculescu Fiecare vietate, fiecare conștiința, fiecare etate își are coșmarurile ei, tot atât de viscerale, de autentice prin urmare, rupte din acele organe care, în somn, isi debitează spaimele, daca nu doar inconfortul. Puține dintre coșmaruri se statornicesc printre vârste într-atât încât, la producere, să nu aibă aerul de fermă prezenta, de continuitate care incumba visului sentimentul de absolută unicitate, ce lipsește
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la pragul izvoarelor. Nu mai au însă deloc caracterul revelatoriu și câteodată jubilant al viselor de junețe, pas către o primăvară interioară, o renaștere în taină pregătită de către organele ce lucrează silențios. Devin, poate, mai bizare, dar și cu o tentă de nefinisare, semn și aceasta de scurtare a vremii. O enciclopedie a viselor urâte nu s-a scris; în ciuda marelui număr de tablouri expresioniste ce umplu muzeele, de
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie") e urmată de altele previzibile, scoase din arsenalul genurilor popular-carnavalesti: "Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales când era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, mai ales când cântă "Mântuiește Doamne norodul tău!" Era dascăl la Butucani, sat bun și mare, cu oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
s-ar întîmpla, prin imposibil, să izbutească ăștia, se duce Rusia! Ce ma înfricoșează la ei e inaptitudinea lor la dragostea de oameni, pe care ii disprețuiesc, facultatea lor rece de nimicire și devastare, uscăciunea de suflet. Le lipsește un organ pe undeva, care definește omul, si aceasta absența a unui esențial enigmatic le dă o tenacitate fioroasa. Rîvna lui Ulianov e să stăpînească poate că mai puțin Împărăția decît fracțiunile celelalte revoluționare, ca să le anihileze. Voi nu știți ce-i
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
se descleșta în artă, se vorbea de liberalizare, termen întotdeauna respins de Autoritate. Pe drept cuvânt de altminteri, căci era nefondat, cum a dovedit-o eșecul introducerii unui comunism cu fata umană. Oficiul de legătură între diriguitori și mase revenea organelor Securității, a cărei principala sarcină, după seriile de "purje" rămăsese aceea că, în toate circumstanțele, conducătorii să fie perfect informați, mult mai amplu decât populația și mereu înaintea ei. Prin învățământ și prin mass-media, fiecărei categorii socio-profesionale îi era rezervat
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
nici o lege, nu este limitată de nici o regulă și se bazează nemijlocit numai pe violență". Recursul la istorie ia astfel, forma unui demers comprehensiv al instaurării comunismului în Europa estică. E, cu alte cuvinte, o disecție ce scoate la lumină organele cadavrului fetid al acestui monstru: Revoluția mondială desfășurată sub steagul roșu de sângele zecilor de milioane de victime ale comunismului și căreia i-au fost necesare cinci decenii pentru a-și devora copiii (doar unul mai sfidează azi această mecanică
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]