682 matches
-
de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății; faptul că el nu folosește niciodată în lucrările din corpusul Organon-ului cuvântul organon nu poate dovedi contrariul.) Așa încât, tocmai din acest motiv, logos-ul își pierde
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății; faptul că el nu folosește niciodată în lucrările din corpusul Organon-ului cuvântul organon nu poate dovedi contrariul.) Așa încât, tocmai din acest motiv, logos-ul își pierde, oarecum, "natura", prin trecerea sa în logică. Și este de constatat faptul în cauză chiar și în actul cel mai simplu de cunoaștere judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății; faptul că el nu folosește niciodată în lucrările din corpusul Organon-ului cuvântul organon nu poate dovedi contrariul.) Așa încât, tocmai din acest motiv, logos-ul își pierde, oarecum, "natura", prin trecerea sa în logică. Și este de constatat faptul în cauză chiar și în actul cel mai simplu de cunoaștere judicativă a unui lucru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin ele însele. Important este să sesizăm, acum, dacă umbrele acestea mai au a ne vorbi; oricum, reconfigurate continuu, ele se așează, totuși, în "forma" unor schițe ale logicii non-judicativului. Logica pune la lucru aspectul formal al logos-ului. Ca organon, logica nu poate fi decât formală: temeiurile ei sunt câteva principii formale, care nu păstrează decât "schema" gândirii, traseul ei configurat fără parcurgerea lui ca atare. Tocmai de aceea, uneori aceste trasee constituite de logică nu sunt adecvate gândirii, așa încât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a vorbi un limbaj particular")47 constituie modele ale discursului filosofic. (Mai bine zis, constituie împreună modelul ca atare al filosofiei.) Tradiția sistematică a analiticii și dialecticii începe (tot) cu Aristotel și este legată îndeosebi (tot) de proiectul logicii ca organon, instrument (la care au contribuit, cum bine se știe și cum a fost ilustrat într-un capitol anterior, mai multe generații de filosofi aristotelicieni). Faptul din urmă apare, dintr-o anumită perspectivă, cum am precizat deja, drept concentrare a logos
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceput de unii filosofi prearistotelici drept principiu al tuturor lucrurilor, realitate originară, rațiune de a fi a celor ce există, este investit, prin proiectul logicii-organon, doar cu funcții formale, de susținere a corectitudinii unor produse ale actelor gândirii noastre (în Organon: concept, noțiune, definiție, formă, frază, sentință, enunț, argument etc.49, sensuri amintite, de fapt, și mai devreme). Analitica și dialectica pot fi socotite drept modele ale rostirii filosofice din perspectiva acestei redimensionări a logos-ului, pentru că tocmai ele adăpostesc normele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre una dintre speciile acestuia, argumentarea (ca raționament dialectic, în înțeles aristotelic). Mai departe încerc să răspund la aceeași întrebare, cercetând locul în care se petrece evenimentul corespunzător intrării în regim constitutiv (pentru rostire, gândire, făptuire) a formei S P: Organon-ul aristotelic, în structura căruia se află și analitica și dialectica. Vor fi avute în vedere îndeosebi locurile în care fenomenul multiplicității călăuzește constituirea "formelor logice" amintite; este vorba despre locuri din tratatul Despre interpretare, pentru forma judecată, din cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificativă pentru discuția noastră: premisa silogistică (logică, în genere) poate fi demonstrativă sau dialectică.50 Aristotel însă distribuie problemele legate de premisa în genere și de cele două specii ale sale, precum și de structurile discursive corespunzătoare, în trei compartimente ale Organon-ului (din cele șase care îl alcătuiesc 51). Cel dintâi este Analitica primă, care se ocupă, cum spuneam mai sus, cu raționamentul (silogismul; gr. logismos, syllogismos) în genere, sarcina ei fiind, așadar, cercetarea formală a raționamentului, adică a structurii sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme" logice cercetate predilect de topică sau dialectică, anume raționamentul și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau dialectică, anume raționamentul și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între ele precum și alte operații desprinse din acestea nu pot fi scopuri în sine în proiectul primului sistem de logică, din mai multe motive: a) întâi, pentru că tipurile de raționament fac parte din lotul logicii, gândită de întemeietor ca instrument (organon), fiind ele însele instrumente (ființări-la-îndemână, "lucruri" servind pentru ceva, mijloace), neavând, în consecință, o natură necondiționată, cum se pretinde unui scop în sine; b) apoi, fiindcă raționamentele în cauză mijlocesc o relație, aceea dintre nevoia omului de a cunoaște, probată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lui în logică, de problemele "mari" ale filosofiei prearistotelice, pe care logicianul nu le-a ocolit, iar în măsura în care le-a socotit defectuos puse ori tematizate, le-a respins sau le-a corectat. El însuși, de altfel, se ocupă, parțial în Organon, mai apăsat în alte lucrări, de astfel de probleme despre "temei", "cauză primă", "principiu", "ființă", "Bine", "prim motor", materie, formă și privație etc., toate fiind probleme semnificative pentru acel moment al istoriei filosofiei și cu totul însemnat pentru proiectul logicii-organon
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ultim (rostul lui va ieși la iveală prin operarea reducției judicative); de fapt, a fost deja acceptat. De aceea am putea spune că diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa) constituie un veritabil element a priori al logicii organon și, de fapt, al oricărei logici (care nu poate fi decât formală). Cu toate că stabilitatea conceptuală a celor două tipuri de cunoaștere este deocamdată precară, nu ne putem îndoi de forța cu care ele susțin analitica și dialectica; dar o susțin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel de adevăruri satisfac condiția de corespondență într-un mod direct și evident, oarecum în afara regulilor strict formale după care sunt evaluate adevărurile dobândite prin raționament. Adevărul, înțeles în mod "natural" ca relație de corespondență în lucrările aristotelice din corpusul Organon-ului și în altele, susține structura logic- formală a celor două modele de înaintare în discurs despre care vorbim aici, anume analitica și dialectica.62 Și tot ideea de corespondență susține apoi și diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre "subiectul" rațional și obiectul nonrațional, dintre forma logică și obiectul ei real sau reel. De unele dintre aceste probleme s-a ocupat însuși Aristotel în Analitici și în Topica. Dar, de fapt, ideea de corectitudine "logică", dominantă în întreg Organon-ul, subordonând însuși conceptul adevărului-corespondență, ține, în esența sa, de miezul dictaturii judicativului. De aceea adevărul (corespondență) este proprietate (exclusivă) a judecății și aduce în locul strâmt al acesteia întreaga bogăție a logicului (descins direct din logos, prin "reducția" sa formală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuia să gândească adevărul în felul acesta, dat fiind proiectul logicii-organon și al celor două modele de discurs desprinse din chiar structura formală originară S P, anume analitica și dialectica. Și tot de aceea, aceste două discipline "logice" sunt, în Organon, toposuri regulative care constituie (intră în constituția), într-un sens prescriptiv, discursul de orice tip. 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice Obiectele celor două specii ale cunoașterii, cea veritabilă și cea părelnică, despre care am vorbit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Tocmai corectitudinea gândirii și originaritatea intuiției intelectuale reprezintă, având sensurile menționate, temeiurile ultime ale logos-ului formal în ipostaza logicii aristotelice, a logicii-organon. Acestea două, socotite evidențe, sunt tematizate de însuși întemeietorul logicii și distribuite în mai multe locuri ale Organon-ului; bineînțeles, tematizarea lor are sensul unei confirmări a "intenției" în privința apodicticității lor operaționale. Dată fiind semnificația corectitudinii gândirii și a originarității intuiției intelectuale pentru constitutivitatea judicativă, se cuvine a le urmări pe amândouă în contexte potrivite. Originaritatea intuiției intelectuale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apodicticității lor operaționale. Dată fiind semnificația corectitudinii gândirii și a originarității intuiției intelectuale pentru constitutivitatea judicativă, se cuvine a le urmări pe amândouă în contexte potrivite. Originaritatea intuiției intelectuale este precizată, poate cu mai multă forță decât oriunde altundeva în Organon, în finalul Analiticii secunde (II, 19, 99 b 100 a). Corectitudinea gândirii, avută în vedere de la bun început în construcția logicii-organon, poate fi socotită ca fiind concentrată în problema regulilor de căutare a "mediului", adică a constituirii silogismelor corecte, altfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un fel de fenomenologie a cunoașterii. Dar în ce măsură a doua cale este deschisă? Nu cumva, bazându-ne pe viziunea aristotelică asupra cunoașterii, o asemenea putință este de neadmis? Cumva, da! Numai că bazându-ne tocmai pe logica aristotelică de tipul organon-ului, calea aceasta se deschide. Gândirea care se gândește pe sine nu trebuie să vină ca atare înspre subiectul cunoașterii, pentru a-i constitui acestuia cunoștința; este suficient ca gândirea care se gândește pe sine să fie asumată ca reper
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie asumată dinspre acest principiu (al corectitudinii), ci în sensul constituirii ca atare a cunoștinței veritabile. 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere Ideea de corectitudine reprezintă, cum știm deja, unul dintre temeiurile logicii organon. Ea pare a avea, mai întâi, o justificare pragmatică, întrucât Aristotel țintea să construiască un instrument cu ajutorul căruia să respingă raționamentele sofiștilor. Acestea vor fi socotite incorecte, iar faptul acesta constituie un motiv puternic pentru a le respinge. Dar corectitudinea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor două discipline judicative, analitica și dialectica. De-a lungul timpului, opera logică a lui Aristotel a fost interpretată în chipuri diferite, cum e firesc. Dar aceste modalități, cu mici excepții, totuși, nu au putut trece cu vederea rostul de organon (instrument) al logicii aristotelice și faptul că realizarea Stagiritului corespunde intențiilor sale. De aceea, interpretările silogisticii cu mijloacele logicii simbolice, odată constituită aceasta, prin contribuțiile mai multor logicieni, G. Boule, A. de Morgan, G. Frege, G. Peano, B. Russell, L.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică constituit, care devine, se-nțelege, obiectul său (poate cu excepția interpretărilor celui din urmă). De aici și unele "excese" simbolice în astfel de interpretări, semnalate de mai mulți logicieni, care fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și silogistica aristotelică luată ca obiect de aplicație pentru calculele logicii simbolice. Este de amintit, în acest sens, o lucrare citată și mai devreme, aparținând lui G. Patzig: Silogistica aristotelică (1959).83 Interpretarea de față nu ține la conformitatea cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
felul acesta, granițele logicii formale (sau "logicii generale", cum spune Kant) sunt forțate. Dar poate fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât ca un veritabil canon sau chiar ca un organon al gândirii corecte?98 În sistemul "Logicii transcendentale" (din proiectul criticii rațiunii pure), analitica transcendentală "expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit"; iar dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei dictaurii judicativului deschisă în această lucrare. Kant nu se mai ocupă, în proiectul său critic, în primul rând de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, problema aristotelică ce a motivat construcția logicii organon; deși, sub determinativul "logic", el face totdeauna evaluări asupra corectitudinii strict formale, în orizontul căreia sunt semnificative cele două specii de raționament. Important pentru el este cum obținem "judecăți sintetice a priori", pentru că acestea reprezintă cunoștința veritabilă, fiind necesare, universale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre logica generală, strict formală, și logica transcendentală propusă de el, precum și asupra noutății acesteia din urmă; evident, și asupra pretențiilor exagerate ale logicii generale în privința constituirii cunoștinței veritabile, adică asupra pericolului ca aceasta să fie socotită în continuare drept organon al folosirii nelimitate a intelectului, în absența oricărei condiționări empirice. La o primă vedere este clară apropierea dintre logica transcendentală, la al cărei proiect lucrează filosoful german în Critica rațiunii pure, și logica generală, alcătuite fiind amândouă din analitică și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]