75,302 matches
-
înainte de Horia Bădescu, volum distins cu marele Premiu "Lucian Blaga", la festivalul clujean, și Exod, tradus de Horia Bădescu și pe care am avut plăcerea să-l prefațez, scos de Editura Fundației Culturale Române în 1997. Un foarte interesant și original eseu, Revolta lui Arthur Rimbaud, i s-a tipărit la Editura Eminescu în 1998, transpus de Ioan și Robert Adam. În 2002, editura timișoreană Amarcord i-a publicat placheta Chant d'un autre (Cântecul altcuiva). Să notez că în scrisul
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
1907), p. 500, nr. 23 din 3 iunie, și ca noi atâția admiratori ai d-lui I. L. Caragiale dacă s-ar adeveri cât de curând știrea că puternicul scriitor dramatic ne aduce plocon din străinătate, unde se stabilise, două piese originale nouă: Titircă Sotirescu et Compania, comedie în patru acte, și Urmașul, tragedie în trei acte". Trei ani mai târziu, revista "Falanga literară și artistică", din 28.II.1910, condusă de Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, Em. Gârleanu nota în numărul I
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
trece neăntârziat la execuția stipulată în Jus gladis, fie cu concesiile avute în vedere, fie că nu, după caz... Un capo nu poate niciodată să înfunde adversaul său... Cuvinte sibilinice păstrându-și ascuns înțelesul chiar și redate în luminsicenta franceză originală a lui Monsieur Lancelot: Un capo ne peut jamais mettre son adversaire dedans... Lingviști de seamă studiază încă propoziția, întorcând-o pe toate părțile, și încă nu s-a ajuns la un rezultat cât de cât rezonabil... Același copist, care
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
am cunoscut, nu mi-a mai pomenit niciodată numele, eu m-am întrebat, totuși, ce ar fi făcut Norman Manea astăzi, aici, în această țară săracă dar bogată în scandaluri în care a fost pusă în funcțiune noua mașină politică, originală prin faptul că îmbină armonios design-ul american cu patosul partinic al fostei Uniuni Sovietice? Nu mai știu de unde am aflat că norocul ar fi momentul în care strădania întru edificarea vocației se întâlnește cu șansa. Munca depinde de hărnicia
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
se par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor lui Unamuno sau Ortega y Gasset, mai ales de cănd a fost capabil să-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în glose de romancier îndrăgostit. Perioada portugheză se încheie fără strălucire, de-a dreptul tragic: Nina moare în noiembrie 1944
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
acesta îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se înfățișează lui Vladimir Streinu, “ca cel mai bizar scriitor român”, individualizându-se prin “imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. Criticul surprinde cu finețe profilul original, singular în literatura română al eroilor (Pantazi și Pașadia) care “transportă într-un mediu social vătămat o anume subțirime, fiind adică desfrânați fără trivialitate și nesățioși de spurcăciune, fără a fi vulgari... măsura degradării le este seniorială, dezgustul - măreț”. Sunt
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat. Privirea lui a țintit și mai încoace, semnalând pe tinerii de atunci Sorana Gurian și mai ales pe Radu Tudoran despre care spunea: “Suntem în fața unui romancier deosebit de original și a unui glorios început de carieră”. Poate niciodată nu a scris Vladimir Streinu cu mai mare entuziasm ca despre Povestirile lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
ediția Bietul Ioanide. Cu spirit de expert, cronicarul a băgat de seamă că Nicolae Mecu, editorul critic și al celorlalte romane călinesciene (Cartea nunții, Enigma Otiliei) a procedat ca un veritabil profesionist, luând ca text de bază manuscrisul și dactilograma originală pe care a avut norocul să le descopere la Biblioteca Academiei. El a alcătuit un excelent aparat critic, scriind o adevărată Odisee a romanului, de la geneză până la publicare, cu toate avatarurile ei, și reconstituind sumbrul tablou al receptării de către critica
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
fost nominalizată în 1998 la concursul de dramaturgie UNITER cu piesa De-a v-ați ascunselea, a realizat împreună cu Rodica Frențiu volumul Haiku și caligrame (Ed. Echinox, Cluj, 2000) Ca romancier, Florin Ilis se ambiționează să scrie romane complexe, eventual originale, prin stilistica textului și, în orice caz, cu deschideri spre metafizic. Deși motivele biblice, temele de asemenea factură nu lipsesc, ba chiar devin extrem de semnificative în economia romanelor, ele nu acaparează sensurile date existenței umane, nu copleșesc, par numai un
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la cărămida primului cuvînt, el rămîne original în migala cu care caută și găsește acea "relație simbolică între fapte disparate și chiar paradoxale. Aflăm, de exemplu, dintr-o "amintire-pilot a memoriei lui de tip recuperator că personajul Isac, model al nemișcării, își are prototipul real într-un
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
ies dintr-un discurs imanentist și textual, nici eu n-o voi face. Îmi permit însă o judecată de valoare: Gheorghe Izbășescu a scris o poezie inteligentă. Nu simpatică, pentru că e prea gravă și încărcată de nostalgii serioase. Nu foarte originală, pentru că aderă la formula unei generații (cu poezia și melodrama realului etc.), iar contaminarea e inerentă. Totuși se reușește articularea unui eu poetic personal, matur, simplu, decantat de retorică: „Dacă într-o noapte mai existăm, într-alta avem liste de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
scenariul naufragiului în infantil și imbecilitate pare de necrezut, o farsă absurdă. Totuși lucrurile au căpătat această desfășurare grotescă. În disperare, răsfățații muzelor s-au complăcut în mascaradă, au început să se automutileze, să renunțe la ce era individual și original, să se miște pe planul cugetului ca niște roboți fără simțire. Pe calea de derutare a controlului în epoca sumbră s-au strecurat în librării și cărți de valoare, necontaminate total de ideologie ( când obsesiile unor creatori autentici puteau coincide
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
are aproape obligatoriu nevoie de o confirmare sau o infirmare critică verificabile. Astăzi, descoperirea singurelor trei volume publicate de Alexandru Monciu-Sudinski e, la rîndul ei, o aventură. Rebarbor și Caractere nu figurează la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), nici în edițiile originale, nici în reeditările din 1997; Biografii comune poate fi găsită, însă numai în ediția 1974. Edițiile prime pot fi consultate la Biblioteca Academiei, dar cele din 1997 nu au intrat încă în fond. Mai rău, la Biblioteca Facultății de Litere
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
critice ai epocii Ceaușescu și neatractivă pentru istoricii literari postdecembriști. Deși, după mai bine de trei decenii de la apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
în fața ta o întreagă bibliografie care tinde să epuizeze abordările critice și, în al doilea rând, pentru că, mai ales în cazul celor doi poeți, aceste selecții de poeme nu sunt primele. Geo Dumitrescu are chiar mai multe antologii decât volume originale. Cu predilecție, comentariile critice la poezia lui Geo Dumitrescu s-au concentrat asupra caracterului ei demitizant. De aici până la folosirea întregului arsenal conceptual al ironiei n-a mai fost decât un pas: (auto)persiflare, cinism, sarcasm, burlesc, zeflemea, bufonerie... Predispoziția
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
limbajului stereotip incapabil să exprime dincolo de acea limită unde, crede autorul, se află cu adevărat substanța eu-lui. Predilecția pentru teorie din ultimii ani a scriitorului se vede cel mai bine în această carte-eseu care completează, după 20 de ani, Acte originale, copii legalizate în sensul acutizării problematicii scrisului. Dacă acolo textul era greoi, afundat în propriile premise, aici fraza își schimbă obiectul, devine reflexivă, se scutură de excesul descriptiv. Secvențele de text inedite (filonul hard al acestei cărți cu bibliografie) numite
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
apreciabilă care dau măsura diferențelor: "Nu poți să scrii și nu poți să te implici în nici un act de cunoaștere atâta vreme cât nu simți că lumea ți se opune, că ea reprezintă pentru tine o rezistență ce trebuie necontenit învinsă." (Acte originale...) și "Nu se poate scrie în afara sentimentului că lumea " obiectele, ființele și fenomenele sale " trebuie tot timpul învinsă. Înfruntarea aceasta e una fără sfârșit. Orice text încheiat și orice încetare a războiului e o victorie incertă, provizorie. Literatura reprezintă o
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
moartea, nu mai poate face "nimeni nimic". Faptul că în universul "ființelor mici" păpușile sînt trase de sfori, că îmbătrînesc și mor și că cei care se joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
mai poate face "nimeni nimic". Faptul că în universul "ființelor mici" păpușile sînt trase de sfori, că îmbătrînesc și mor și că cei care se joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
sau saltul în nirvana. Este doar o carte agreabilă, cu un haz nebun, povestind aventurile de pubertate ale unor liceeni de mare provincie, pe vremea lui Ceaușescu. Și nu doar atât. Nuvelele acestea au o teză inteligentă deși nu foarte originală povestirea, fabulația, reprezintă lumile paralele, sporirea derutei și cantității de ireal din realitate, ele pot conduce la un adevăr parțial, subiectiv, trunchiat, dar posibil mai adevărat decât cel al simțului comun. Apoi povestirile pot conduce la o reevaluare și revalorizare
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
enunț clar, simplu, democratic. Și că realismul brutal, buruienos uneori trădează atașamentul față de specia reportajului. Tehnic, e o carte scrisă bine, iar miza ei existențială, de repovestire și reinvestire a realului prin epic, ține. A fi sau a nu fi original Cu înduioșare și milă am citit paginile de jurnal ale scriitorului din Apuseni Teofil Răchițeanu, căci ele nu pot fi expediate nici la maculatură. Dar nici instituite ca ceva cât de cât valoros. Sunt pur și simplu paginile de jurnal
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
de Daniel Bănulescu, apărut la editura "per procura" în traducerea poetului și traducătorului german Ernest Wichner. Poemele traduse au fost alese din Republica Daniel Bănulescu. Statul de nord. Statul de sud. Legenda lui Daniel și a Brunhildei (apărută în versiunea originală în Daniel al rugăciunii). La acest reușit și îmbucurător eveniment cultural, la care am mai participat din România poetul Constantin Virgil Bănescu și cu mine, Daniel mi-a dăruit recentul lui volum Daniel al rugăciunii. Nu mi-am putut stăpîni
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
tipăreau cărțile scriitorilor care erau editate sub sigla proprietarului său pe nume Ocneanu. Am coborît trotuarul înclinat ce cobora pe lîngă imensa clădire în care se afla magazinul Lafayette străjuit de tipografia în care apăreau cărțile tipărite. Era o "excursie" originală făcută printre aparatele de tipărire rapidă apărute atunci, efectuate de către manipulatori care ședeau în rînd în fața aparatelor care înregistratu textul. Era pentru întîia oară cînd am pășit într-un "spațiu tehnic", pe care nu-l bănuiam că se află ascuns
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o implicită convenție de simetrie cu textul de la care se revendică, fapt datorat alăturării de construcții și de cuvinte caragialiene aflate în original la distanță, într-un fel ce lasă senzația unui efort de rezumare a textului întreg. Am văzut acesta în Căldură mare și lucrurile stau la fel cam în toate poeziile. Tehnica devine mai evidentă atunci cînd e vorba de dialog
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]