854 matches
-
mării moarte! [ANDREI MUREȘANU (C)] 2283 [PERSOANELE MUREȘANU UNDELE REGELE SOMN DELFINUL VISURILE ONDINA VÎNTUL SIRENA IZVORUL CHIPUL CĂLUGĂRUL] [SCENA I] (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muchie de deal o biserică veche c-un turn piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții ) M[UREȘANU] În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies - Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și erau un rest din gustul grotesc al secolului al X[V]II-lea și a împovărării sale de ornaminte. Această cameră fuse oarecând laboratoriul consilierului și rămăsese {EminescuOpVIII 567} neatinsă precum a fost când era acela în viață. Un orologiu de părete într-un teas mare cu zugrăveli chineze, în aur și negru, sta acolo muțit și colbăit într-un colț și un ștrang gros de clopoțel cu ornaminte multe de mătasă spânzura încă în alt colț lângă un secretariu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
după ce mă mai liniștisem, tu m-ai putea uita. Vrei tu să împarți, drept semn al legământului nostru etern, o hostie sântă cu amantul tău? " Eu aveam una și o rupsei în două părți. " Dumnezeu e martorul nostru", ziserăm ambii. Orologiul bătu unsprezece în mănăstirea apropiată. "Trebuie să mă duc, zise Maria, etern a ta, etern, etern! " Stătui însă mult după ce se depărtase și căutai după ea în lumina lunei. " Etern! etern! " răsună în urechile mele și, în vise de aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moartă.. Nu știu ce se întîmplă mai departe, însă patrusprezece zile în urmă am fost la domnia-ta, părinte, și-i dădui Iuliei un loc în mormântul familiei. Contele-și finise narațiunea. El se sculase și îmbla cu pași mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se aud bătăi de orologiu. Ele vor continua pe replicile următoare, dar nu în ritm normal ci "pe sărite" ca și cum ar fi un ceas defect. LEONIDA: Ce să fie asta frate? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA:Ți-a plăcut venerabilul? EFIMIȚA: Ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
frate? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA:Ți-a plăcut venerabilul? EFIMIȚA: Ei, nu asta frate! LEONIDA: Dar ce? EFIMIȚA: Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA: Aha! Ai văzut rapița? EFIMIȚA: Ce să fie asta frate? LEONIDA: Rezon! E orologiul de la stabiliment bătînd 11 și douăzeci. EFIMIȚA: Oră fatală pentru mine. LEONIDA: Idem. EFIMIȚA: Pardon, dezbracă-te și culcă-te. (se duce spre pat) Nu vii? LEONIDA: Să mai beau un magnet. (scoate o sticluță și bea) EFIMIȚA (din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
obligați să înceapă o altă viață, într-un loc străin, departe de toți oamenii dragi ai lumii lor. Spera să înțeleagă. De altfel chiar ea îl învățase că nu poți sluji pe Dumnezeu și Satana în același timp. Epilog Vechiul orologiu spaniol, așezat într-un colț al vestibulului, bate de două ori și ecoul loviturilor vibrează delicat și grav prin lumina puternică ce scaldă în aur încăperea, se răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor de praf, a hărților aproximative și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă În vremurile în care orologiul bătea tot mai dogit, iar bunicul meu era de mult bunic (fiindcă eu mă născusem, gângurisem, învățasem să merg, să vorbesc, să scriu, să pup fetele, să recit poezii patriotice și chiar să rezolv ecuații), lui, care nu mai pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
euristică. Prin gesturi tot mai largi, el transgresează limitele fizice. Spațiul și timpul se confundă: Și drumeții, îngenunchiații genunchi, șoptiră: ajunge. ... Bine! Fie!... Și culeg de jos, din josnicie, resorturi culeg, piulițe, angrenaje, piese, toate, ale unui mecanism detracat, ale orologiului demențial... (Un timp) În acest timp al rostirii se realizează o imensă ambiguitate, datorată unui soi de viziune scenică fără scenă, cu limite de desfășurare foarte largi, în condițiile în care tocmai scena ar fi ajutat la crearea unui sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
această lume, este o condiție esențială pentru adâncirea în lumea spiritului...” auzi o voce din lăuntrul lui. Veni și crucea nopții... când, la toate casele se stingeau luminile, așteptând cu ferestrele deschise și cu lumânarea aprinsă, odată cu ultima bătaie de orologiu, de miezul nopții, să intre Anul Nou... Dar, la fereastra casei lui nu mai era cine să strige, cu acel neasemuit chiot... ”Iu-huu... iuhuu... La mulți ani, Băiatu!”. Fata lipsea, pentru a doua oară, să primească ”Noul An”, ca deobicei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
obișnuia pe vremuri să citească informațiile În funcție de fenomenele naturii, gesturile și obiceiurile animalelor, până la crearea unor obiecte rudimentare, dar care indicau cu precizie fiecare secundă. Se pare că primul instrument folosit de om pentru a măsura timpul a fost un orologiu solar, un fel de meridian inventat În Egipt În anul 2000 Î. Hr. Acesta consta dintr-un obiect plat luminat de soare, care Își proiecta umbra pe un cadran pe care erau desenate punctele orare. Câteva secole mai târziu s-
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
din incinte este de obicei umplută cu nisip, acesta scurgânduse În cea de-a doua incintă, cu o viteză relativ constantă. După ce incinta s-a golit, clepsidra este Întoarsă, pentru a măsura o altă perioadă de timp. Primele exemple de orologii mecanice, construite În sec. al XIII-lea, au fost instalate În mănăstiri italiene și engleze. Prezentau caracteristicile ceasurilor de azi, dar nu aveau cadrane și arătătoare, limitându-se să acționeze o sonerie În anumite momente ale zilei. Mecanismul ceasurilor mecanice
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
ceasul mecanic de buzunar”, măsurarea timpului cade În sarcina unui arc, legat de arătătoare printr-o serie de roți dințate și reglat de un balansier care oscilează cu regularitate Înainte și Înapoi. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic În 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu șapte cadrane care, În afara de faptul ca indicau ora, arătau și mișcarea planetelor cunoscute În acel moment. La Praga există un celebru ceas astronomic, construit În sec. al
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
sarcina unui arc, legat de arătătoare printr-o serie de roți dințate și reglat de un balansier care oscilează cu regularitate Înainte și Înapoi. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic În 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu șapte cadrane care, În afara de faptul ca indicau ora, arătau și mișcarea planetelor cunoscute În acel moment. La Praga există un celebru ceas astronomic, construit În sec. al XV-lea de Mikulas De Kadan, care nu
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
lui Galilei, conform căruia durata mișcării pendulului e mereu aceeași, indiferent de amplitudinea oscilației sale. Pendulul, atașat de balansier, Îi regla acestuia mișcarea garantând În acest fel precizia ceasului. Și na mai fost decât un pas până la apariția ceasurilor electronice, orologii ultrasofisticate sau afișajele de pe desktop-ul computerului. Și asta pentru că astăzi trăim În "era vitezei". Oare ce ne-am face fără ticăitul secundarului sau alarma ceasului? Inventarea unei carcase perfect etanșe și prevăzută cu sticlă a făcut posibilă realizarea de
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
Ioan Berezovski, neguțitoriu c-are, de nu mă-nșală memoria, ține în arendă și venitul băuturilor spirtuoase din acea comună, încît o tranzacție bănească cu dânsul ar fi fost ușor de regulat. 140 {EminescuOpXVI 141} Ce s-atinge de bănci, catedră, orologiu ș. c. l, acestea reprezentează o sumă atât de mică, încît ușor s-ar fi putut acoperi dacă ar fi existat câtuși de puțină bunăvoință. Scuza că toate acestea nu sunt prevăzute în bugetul anului curent ar fi valabilă numai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ei. CÎnd, Îndată după ora douăsprezece, Miquel Moliner Îș făcu apariția și Îi Înmînă biletul și toți banii pe care izbutise să-i strîngă, cei doi prieteni se Îmbrățișară În tăcere. Julián nu-l văzuse niciodată plîngînd pe Miquel Moliner. Orologiul Îi lua cu asalt, numărînd minutele În goană. — Încă mai e vreme, murmura Miquel cu privirea ațintită spre intrarea gării. La ora unu și cinci, șeful gării făcu anunțul final pentru călătorii cu destinația Paris. Trenul Începuse deja să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cruce a lumii/ Ruptă că Vodă Între cămile de timp/ Am avut tăria să rămân brațul și de lumină./ Nu pot sa Inteleg/ De ce trec oamenii dincolo de anotimpuri/ Devotați de o feroce inspirație de lungă durată/ Obsedați de un tenebros orologiu/ Bomba atomică numărul trei/ A Întrebat pe Alină și Malin de vor să moară?!/ Soarele nu va fi desenat de copii În negru./ Mă Închin cuvintelor fierbinți/ Livezi Înflorite În fructe purpurii și aer curat./ De aceea omul de dimineață
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
confi dențiale încât nu îndrăznește să le încredințeze vreunui secretar? O fi ceva personal... sau foarte grav... Timpul trece. Le face semn celorlalți să-și facă de lucru prin altă parte. Rămâne singur de strajă. Ascultă cu din ce în ce mai multă îngrijorare orologiul cu apă din curte care emite ritmic șuierături de avertisment. În sfârșit, aude mult așteptatul sunet de clopoțel. Se repede înăuntru. — Stăpâne..., începe. Se oprește speriat. În picioare, lângă cordonul de care trage, împăratul întoarce către el o față de o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Piramidelor se dezvăluie nu prin calcule În metri, ci În coți antici. Iată aparatele aritmetice, triumf fictiv al cantitativului, În realitate o promisiune a calităților oculte ale numerelor, Întoarcere la originile Notarikon-ului rabinilor aflați În fugă pe coclaurii Europei. Astronomie, orologii, automate, vai și-amar de mine de-aș mai rămâne În compania unor alte asemenea revelații. Eram pe cale să pătrund În miezul unui mesaj secret În formă de Theatrum raționalist, repede repede, aveam să explorez eu după aceea, Între ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-un sfeșnic de fildeș. Lângă sfeșnic, un glob pământesc rotitor și un orologiu deasupra căruia se găsea o mică fântână de cristal, din care curgea un lichid de culoarea sângelui. Deasupra fântânii era probabil un craniu, din ale cărui găvane ieșea un șarpe alb... Lorenza Îmi gâfâia cuvinte În ureche, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
SARAH WATERS VEGHEA Traducere din limba engleză de Magda Teodorescu Lui Lucy Vaughan 1947 1 Deci, Își zise Kay, asta sa ales de tine; ai ajuns o persoană pentru care ceasurile și orologiile s-au oprit și știe ora după ce gen anume de invalizi ajung la ușa proprietarului. Stătea În fața ferestrei deschise, Îmbrăcată Într-o cămașă fără guler și-ntr-o pereche de izmene cenușii, fumînd și uitîndu-se la pacienții domnului Leonard, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe scenă mai multe umbre. Una anume va fi în prim-plan. Era umbra unui om pe care-l chema Pierre-Ange Destinat. Acesta a fost, timp de treizeci de ani, procuror la V., și și-a făcut meseria ca un orologiu mecanic ce nu se emoționează și nu se oprește niciodată. De mare artă, ca să zic așa, fără să aibă nevoie de vreun muzeu pentru a fi pus în valoare. În 1917, când s-a petrecut Cazul, după cum a fost numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cunoștință, cu destule plecăciuni și cuvinte alese, că nu avea să mai vină nici un locatar. Vara se anunța la fel de fierbinte sub bolțile de verdeață ca și în capetele multor patrioți care fuseseră remontați în masă precum frumoasele mecanisme ale unor orologii. Peste tot, se strângeau pumni și amintiri dureroase. Ca peste tot, și aici rănile s-au închis cu greu, mai ales cele care sunt cu adevărat dezgustătoare, și care se infectează încetul cu-ncetul, în serile de monotonie și ranchiună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]