1,153 matches
-
englez, care a lucrat ca industriaș și comerciant timp de 12 ani în România, fiind membru al Consiliului Camerei de Comerț Britanice în România, scria în Britanica nr.3-4 din mai-iunie 1938: ...”eu am găsit întotdeauna pe români amabili, chibzuiți, ospitalieri și îngrijorați de ați fi folositori și de a-ți da ajutor, îndatoritori, și cu cât funcționarul public cu care vii în contact e mai mare, cu atât mai amabilă e considerația pe care ți-o dă. Dacă unele întreprinderi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe coastă și în munți, sunt încântătoare. E cald, dar fără umiditate, ceea ce este un avantaj față de majoritatea vilegiaturilor italiene, un vânt proaspăt dinspre Atlantic amestecându-se cu blândețile mediteraneene. Oamenii sunt mai simpatici decât italienii și francezii, amabili și ospitalieri, dar în același timp mândri și rezervați. Ne-am decis deja să ne petrecem acolo timpul când vom fi pensionari și care, vai!, se apropie. Înainte de venirea lui Gunnel, am lucrat în bibliotecile din Madrid, Escorial, Salamanca (orașul cel mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o atitudine pozitivă față de străini. Nimeni nu este mai binevoitor, mai prietenos, mai primitor decât el. Fapt În bună măsură adevărat. Însă o asemenea atitudine nu-i caracterizează exclusiv pe români, ci comunitățile tradiționale În genere. Pretutindeni țăranul este mai ospitalier decât orășeanul. Străinul (și chiar românul) care merge Într-un sat din Moldova sau din Maramureș este primit cu mai multă atenție și căldură decât atunci când vine la București și se pierde În masa anonimă a unui mare oraș (deși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
autocar și pornim, à pied, într-o procesiune lungă printr-un cartier lăturalnic, aproape muncitoresc, nici n-ai fi zis că ești la Paris. Ciudată idee să fim târâți în această... pustietate, n-o fi având orașul ăsta colțuri mai ospitaliere? Trecem pe lângă un canal afluent al Senei, traversăm o peluză în care un grup de tineri de culoare se amuză făcând acrobație și ajungem la o construcție-circ, un cort imens, numit Cabaret Sauvage. Aici vom avea o seară-maraton de dancing
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
picioare, pe trepte sau la pervaz, cum apucă fiecare. „Bufet suedez”. Frugal și neglijent. După banii care se învârt pe aici, ai zice că-i o sfidare la adresa noastră (portughezii - mult mai limitați în fonduri - s-au dovedit cei mai ospitalieri și mai generoși până acum cu scriitorii din Trenul Literaturii!). Andrei Bodiu îmi povestește scene de la Parlamentul European și-mi spune că a avut un reading destul de reușit la o bibliotecă la care s-a întâlnit cu Adriana Popescu, atașatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și prietenia noastră a rămas pur platonică; „ceva” care-mi este până azi neclar o atrăgea la acel tânăr, încă ne-celebru, cu o faimă locală nu tocmai cușer, ins venit cu familia sa din alte părți, o „avenitură”, deși ospitalieri, bănățenii și mai ales lugojenii sunt foarte pătrunși de „noblețea și unicitatea” stirpei și civilizației lor, de corurile și cercurile lor de meseriași, de trecutul lor de luptă pentru românism, de Braniște, Brediceanu, Ion Vidu și alții, iar tânărul Nicu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fără întreruperi. Îți poți păstra candoarea intactă, asta nu înseamnă abolirea condiției tale de mediolog frământat de dificila întrebare: oare cum s-a putut ajunge de la predica Fericirilor la călugării libanezi de astăzi cu automate Kalașnikov mereu la îndemână? De la ospitalierul Abraham la colonistul israelian care trage asupra vecinului său arab venit să culeagă măsline din propria-i livadă? De la Mahomed, războinic luptând contra partizanilor războiului, la human bombs care ucid, fără alegere, femei și copii? Dorința de a afla care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această surdă agitație din anticameră te lasă să-ți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din port care confecționau acele frumoase mantouri de purpură, dintre care unul îi va fi destinat lui însuși, biet rege al evreilor, în ajunul supliciului său. Coloane de biserică din granit și cruci sculptate în cimitir stau mărturie că templierii, ospitalierii și teutonii au fost aici la ei acasă, timp de un secol, până la recucerirea orașului de către Saladin. Tyr, sau Sour, are astăzi o populație majoritar șiită, dar creștinii continuă să reprezinte o proporție însemnată în acest oraș cu frumoasă deschidere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
regele Baudouin pe locul unui izvor antic. Cu frescele ei bizantine în culori estompate, ea rămâne de o remarcabilă austeritate, mulțumindu-i astfel pe puriștii lui Dumnezeu. Nu știu exact ce anume a rămas din biserica cruciaților construită de călugării ospitalieri (în subsolul ei există și un rezervor roman), dar ansamblul respiră o elevație de bună calitate. În vârful colinei care domină orășelul, o altă biserică, Notre-Dame-Arche-d'Alliance, amintește că în vechea localitate Qiryat Yearim, David și-a adus cortul Alianței
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
împreună cu secuii. Laiotă, refugiat în Transilvania, va pătrunde și el în Țara Românească și o ia în captivitate pe Maria, soția lui Țepeluș. Pregătirile făcute de sultan au avut însă ca scop cucerirea insulei Rodos, pe care o stăpâneau Ordinul Ospitalier al Sfântului Ion (cavalerii ioaniți, cunoscuți mai târziu drept cavalerii de Malta). Turcii debarcă în insulă la 23 mai 1480, dar atacurile lor sunt respinse și încetează asediul la 27 iulie. La 28 iulie 1480, sultanul trimite o altă flotă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
După un alt sat, Castrojeriz, urmează un drum lung de aproape 11 km, fără umbră, fără apă, până la Puente Fitero care înseamnă doar o clădire gestionată de niște italieni pe malul râului Pisuerga. Bărbatul de aici, italian, este tare amabil, ospitalier, mă servește cu un ceai și biscuiți și-mi dă tot felul de sfaturi utile. în clădirea dreptunghiulară din piatră, ca mai toate casele de pe aici, o parte este amenajată ca un fel de capelă iar cealaltă ca dormitor. în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
E cald, sunt peste 250C. Lumea e Îmbrăcată În tricouri și sandale, e vara În toi. Locul unde a vorbit Îngerul cu Sfânta Fecioară Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de care mai primitor, mai ospitalier, te invită În magazinele de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfa mai ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Și atât de politicoși sunt cu fiecare, m-a uimit. Dacă Îi cumperi ceva ți-o lasă cu mult mai ieftină decât
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Prooroc Ilie. Îi aduceau corbii pâine și cașcaval. Doamne, ce minune! Peștera este În coasta unui munte În pustiul Hozeva. Cu multă anevoie se urcă la peșteră. Acum sunt vreo trei călugări. Sunt râvnitori la rugăciune și milostenie. Sunt foarte ospitalieri deși sunt foarte săraci. Te miri cum trăiesc. Cu cuvântul lui Dumnezeu cred. Asta-i ține cu suflare, că-s piele și os. Dar sunt sfinți după comportamentul și smerenia lor. Mare bucurie au când vine vreun pelerin la ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
rațelor. Urmau alte și alte farse înșirate de Florentin Popescu în cartea citată (p. 50), ceea ce nu se putea întâmpla acum, la Academia Bârlădeană. Ni se precizează că la reuniunile literare săptămânale ale Academiei care aveau loc joia, fie în ospitaliera casă a poetului G. Tutoveanu, fie în aceea a avocatului și profesorului de muzică Eugen Bulbuc, «domnea o vie atmosferă de emulație creatoare, participanții impunându-se prin verva ideilor, prin spiritul lor constructiv, prin patetismul convingerilor și idealurilor frumoasei vârste
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Pavelescu, epigramistul, Ionel Teodoreanu, romancierul. În afara preocupărilor serioase care căpătau viață aici, devenind proiecte sau opere literare, îi chema atmosfera liberă, dezghețul discuțiilor, călătoriile lor cu gândul sau cu pasul mereu în efervescență, soția gazdei lor fiind foarte gospodină și ospitalieră ca și amfitrionul. Biroul poetului era amenajat în camera de la stradă, pereții îi erau aproape în întregime acoperiți cu cărți, puțin loc mai era destinat mobilei - o masă, o etajeră, câteva scaune...Pe pereții înalți ai camerei poetul - sau poate
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
revistelor românești, care, toate, se iluzionează ușor asupra interesului pentru citit al publicului nostru) avea să se simtă după primele zeci de nu mere; așa că revista, anunțată cu făgăduieli și primită cu Încre dere, ajunsese curând-curând refugiul sau azilul prea ospitalier al unei spețe de poligrafi, de scârțai scârțai pe hârtie, foarte primejdioși pentru așa zicând progresul culturii noastre, pe care l Întârzie [...]. Această pecingine a tuturor publicațiilor care nici nu-și plătesc colaboratorii și nici nu le oferă, În schimbul ostenelii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tovarăș și om de meserie al lui Gherea la restaurantul gării Ploiești, cele bru prin sarmalele lui, pentru care se ostenea lumea să vie cu trenul de la București; cum și, mai ales, de exce lenta reputație de care se bucura ospitaliera prăvălioară a „madamei din pasaj“, cu plăcintele ei de casă, cu brânză, cu vișine, cu mere sau cu cremă de vanilie, și cu cornurile ei calde cu nuci (un leu cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și discrete; sau stând amândoi alăturea În DKW-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă rară din Brașov, vechi hotel al grofilor, necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-ar fi întâmplat, fratele meu Vlad intra într-o zonă a dublei personalități. Era autentic în ambele situații, el nu sesiza prăpastia. *** Seara s-a retras în lumea sa, în lumea literaturii sale. I se părea o lume sigură, ospitalieră, în comparație cu cealaltă lume, a istoriei, plină de sânge și de erori, de imperfecțiune, în care nu se mișca deloc în largul său. S-a apucat să scrie încheierea poemului fluviu. Era într-o stare de maximă tensiune creatoare. Inițial aprecia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toate vârstele și categoriile sociale, care se închină cucernic în fața podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinșii artiști cu har ai momentului, veniți din întreaga lume, își încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulențe sociale colaterale privind ba Roșia Montană, ba câinii vagabonzi sau eșecul meciului de fotbal cu Turcia. Toate fac parte din viață, dar parcă muzicii trebuie să-i acordăm permanent atenția cuvenită
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cu capacul de roată, care sfida cricul nostru amărît. Ne-a luat două ore să schimbăm cauciucul (dar ne-am mișcat Încet, recunosc). După-amiaza tîrziu ne-am oprit la o fermă; printr-o rară coincidență, proprietarii acesteia, niște nemți foarte ospitalieri, l-au găzduit În trecut și pe un unchi de-al meu, călător Înveterat, pe ale cărui urme pornisem și eu. Ne-au dat voie să pescuim În rîul care trecea pe acolo. Alberto și-a lansat undița și, Înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și, mai ales, ne-a găsit o cursă pînă la Tacna. Șeful poliției ne-a primit cu căldură la graniță, bălmăjind cîteva tîmpenii prețioase despre argentinienii din Peru și, cu o strîngere de mînă, ne-am luat la revedere de la ospitalierul ținut chilian. CHILE, OJEADA DE LEJOS Chile - o privire din afară CÎnd făceam plin de entuziasm aceste Însemnări de călătorie, calde și proaspete, am scris unele lucruri poate cam țipătoare și oarecum pe de lături cu spiritul voit științific al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de țînțari. În acea noapte, În jurul orei 1, am fost trezit la doar cîteva secunde după ce adormisem și mi s-a spus că ajunseserăm În San Pablo. Am fost recomandați directorului medical al coloniei, dr. Bresciani, care a fost foarte ospitalier și ne-a pus la dispoziție o cameră pe timpul nopții. QUERIDO PAPI Dragă tati, Iquitos, 4 iunie, 1952 Malurile imensului fluviu sînt Înțesate de așezări. Ca să dai de urma triburilor sălbatice, trebuie să urmezi cursul afluenților, să te adîncești Înspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]