1,607 matches
-
nu la ce e rău. Dă-mi curaj și dă-mi putere Să fac tot ce Tu-mi vei cere, S-aduc strop de alinare Prin iubirea Ta cea mare. Celui trist și apăsat, De necaz impovărat Plin de grijuri, ostenit Sau cu sufletul rănit Să-l pot ridica cu milă, ... Citește mai mult Azi de ziua mea părintePe genunchi Te rog fierbinteSă-mi dai dragoste în darSă Te onorez cu har.Fapta bună s-o-mpletescCu ce fac și ce gândesc,Să
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
1471 din 10 ianuarie 2015. Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu! Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești, Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu, Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești. În zbateri pescărușii de dor au ostenit, Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină. De-ți sunt, de mi-ai rămas refren împătimit, Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut, Sărutul meu alintă suspin
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
aprindem felinare, ... Citește mai mult Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu!Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești,Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu,Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești.În zbateri pescărușii de dor au ostenit,Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină.De-ți sunt, de mi-ai rămas refren împătimit,Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină.Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut,Sărutul meu alintă suspin
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de furie. Se scrie atât de mult și într-o atare notă de isterie a noului și originalității (Petre Țuțea opina că originali cu adevărat sunt doar bunul Dumnezeu și...idioții!), încât suficientul om al zilelor noastre nu se mai ostenește ca pe vremuri cu buchisitul, ci ia totul de-a gata fie de pe internet, fie (cel mai des) din scrierile altora. Și dacă ar copia cu propria mânuță, ipochimenul în cauză încă s-ar alege la final cu niște firimituri
MODA DOCTORATELOR LA PLESNEALĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381035_a_382364]
-
lua nimic în seamă. Căci cu toții v-or pieri dacă nu s-or pocăi. La bine nu te-mpotrivi de lume nu te poticni. Tu urmează pocăința, Eu îmi țin făgăduința, Nu vrei cununa să primești? Degeaba n-ai să ostenești! Desprinde-te de ce e greu și nu avea păreri de rău. Ascultă a Mea povață, schimbă-ți moartea pe viață. Că nu ai fost zămislită ca să fii o osândită. Cel care mărturisește despre Mine, el zidește Biserica Mea cea Vie
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
un leagăn de răchită,Soața-mi potrivește perneși-n ograda-mi răvășităDe stihiile eterne,Curcubeul arcu-și cerne.... XXIII. RONDELUL UNUI DOR, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Undeva, peste un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) ... Citește mai mult Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-unde dorul meu s-a frânt,Toarce caierul de zorO măicuță în pridvor,Sus, în
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
lui Anyu se dovedi în cele din urmă rana făcută deunăzi încercând să jupoaie un iepure. Puținele fâșii de somon uscat avute în sac amenințau cu sfârșitul. Amețită de căldură și foame, se rănise adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Articolele Autorului Sărbători și urări anul vine, anul trece paharul cu apă rece și în tot amalgamul de stare sărbătoare... Sfinții ne privesc cuminți suntem produsul gândirii noastre trăirile, durerile, marea oaste ne cern cu alb de nea, n-au ostenit. Cu pumnii încleștați nu poți să dai mâna cu nimeni. Referință Bibliografică: Sărbători / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SĂRBĂTORI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381573_a_382902]
-
Așadar, nu este vorba despre “dacă”, ci mai degrabă despre “când”. Ne despart poate douăzeci de ani, poate chiar câțiva ani de un colaps total al civilizatiei așa cum ni se prezintă situația acum. Pe deoparte, marile puteri ale lumii se ostenesc să formeze stocuri importante de petrol și gaze naturale pentru vremurile ce vor veni, iar pe de alta, companiile mai inventive caută în continuu metode ingenioase de a înlocui resursele finite cu resurse regenerabile. Însă cu toții au o mică (eu
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
Așadar, nu este vorba despre “dacă”, ci mai degrabă despre “când”. Ne despart poate douăzeci de ani, poate chiar câțiva ani de un colaps total al civilizatiei așa cum ni se prezintă situația acum. Pe deoparte, marile puteri ale lumii se ostenesc să formeze stocuri importante de petrol și gaze naturale pentru vremurile ce vor veni, iar pe de alta, companiile mai inventive caută în continuu metode ingenioase de a înlocui resursele finite cu resurse regenerabile. Însă cu toții au o mică (eu
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride și ierni aspre, Abia le mai
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
desculța ulița satului meu,Bătătorita de suișuri și coborasuri.Talpile-mi prăfuite, crăpate de mersSangereaza, ca și sufletulCe nu se mai regăsește în acest pustiu.Pe față uscată de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută osteniți în lung și-n latSa recunososca un colț de răi pierdutSi nu văd decât un gol imens.In jur, casele par mici și sărăcăcioase,Decolorate de timpul nemilos,Cocoșate de veri aride și ierni aspre,Abia le mai aud respirația
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
răstignit între ei, mila divină: „ Dumnezeule mare, ne-ai părăsit?!” Aceasta nu întârzie însă niciodată la auzul rugăciunii sincere și „răcnite din suspinarea inimii” cum zice psalmitul, așa că „Ne cheamă IISus cu cetăți și popoare: / Veniți să fiu pace-ntru voi! Osteniți, să veniți la Nunta cea Mare / îmbrăcați-vă-n cer, nu stați goi!” Îndemnul la unitatea prin credință în Hristos al autorului culminează astfel cu o chemare a Divinului însuși la moarte pentru lume și răstignire prin credință, cale între
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Referință Bibliografica: Durerii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Citește mai mult Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpungeCu mii
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea,Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul,S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea,Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul...Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul,De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții,Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiulși nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții.... V. E CEAS DE SĂRBĂTOARE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2292
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
a sa măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează... Diversele graiuri, rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit Sau, ostenite după șuvoi de glume Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit... Cetatea este tristă, Turiștii au plecat; Ecouri mai persistă În târg de neuitat...! Emilian Oniciuc- 20.03.2017 Referință Bibliografică: Târgul medievalelor ecouri... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
este un bisturiu care o distruge odată cu examinarea. Nu poți interveni cu furca pentru a culege dintre doi maci de cîmp fragili firele de paianjen în care este prinsă roua dimineții - care de fapt este sudoarea privighetorilor care s-au ostenit toată noaptea cîntînd. Recolta este nulă. Funcția de cunoaștere a poetului este intuitivă, a-rațională și ea rămîne a fi necesară în complementaritate cu cea a savantului. Personalitatea sa este accentuată pe linia preponderenței dionisiacului, inefabilului, heracleiticului, creativului. Metafora, cu
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
Teofan Savu. “Împărăția cea de sus se îmbogățește cu un pământean. Pământul, în logica lumii, este mai sarac cu un om ceresc. Omenirea, în logica credinței, devine mai bogată, căci, acolo sus, un rod al ei, găsindu-și odihna, se ostenește în rugăciune pentru oameni”. I se mai spunea și “duhovnicul Bucureștilor”. Neîndoielnic, Părintele Sofian Boghiu a făcut parte din acel șir neîntrerupt de stareți ai Bisericii Ortodoxe Române care, asemenea bătrânilor întelepți ai Patericului, a vegheat la transmiterea învățăturii și
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
Teofan Savu. “Împărăția cea de sus se îmbogățește cu un pământean. Pământul, în logica lumii, este mai sarac cu un om ceresc. Omenirea, în logica credinței, devine mai bogată, căci, acolo sus, un rod al ei, găsindu-și odihna, se ostenește în rugăciune pentru oameni”. I se mai spunea și “duhovnicul Bucureștilor”. Neîndoielnic, Părintele Sofian Boghiu a făcut parte din acel șir neîntrerupt de stareți ai Bisericii Ortodoxe Române care, asemenea bătrânilor întelepți ai Patericului, a vegheat la transmiterea învățăturii și
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CU TINE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De ce îmi pare că mai ieri tu ți-ai legat al tău destin de mine? De ce cu scumpe sărutări te ostenești să-mi fie bine? De ce tu, înger, mă numești și mă răsfeți cu-a tale șoapte, Când vise negre îmi umbresc ființa firavă în noapte? De ce mă-mbraci cu mângâieri când temeri îmi cuprind gândirea? De ce mi-aduci în brațe
CU TINE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371412_a_372741]
-
ei și cu cealalaltă mângâiam alene părul desfăcut, împreunat cu iarba moale peste pieptul meu. I-am desfăcut ușor fermoarul bluzei de trening și i-am eliberat sânii, care păreau deosebit de albi în întunericul obscur pe care razele lunii se osteneau să-l împrăștie. I-am mângâiat ușor cu podul palmei și i-am simțit cum freamătă și se-ntăresc ridicându-și sfârcurile catifelate către bolta cerească. Priveam pofticios si admirativ, având senzația de moment că amândoi, atât de fragili, susțineau
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
ei de femeie, băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-și făcu griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută pe cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de Domnul
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
umanitare care s-ar putea interfera într-o istorie a faptelor caritabile mondiale dacă ar exista așa ceva, Toše Proeski a fost un artist în vocea căruia melosul era rob, i se supunea deplin, fără ca artistul să dea semn că se ostenește în vreun fel, deși cânta cu volum și penetrație maximă, dar cu inflexiuni calde, melodice, cu tonus foarte puternic seamăn unui tunet atenuat și înmlădiat pe corzi vocale de mătase, fără urmă de asprime, cu acuratețe, cu melancolie, cu dulceață
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]