806 matches
-
dădu seama că era bătrân. Paraschiv -lar fi omorât acolo dacă -lar fi băgat de seamă. Altădată cum -lar mai fi spintecat cu suriul lui, cum i-ar fi luat mațele-n cuțit, dar acum era moale ca o cârpă, ostenit și scârbit, neputincios. Îl cuprinse o mâhnire ca înaintea morții. Totdeauna fi fusese frică de clipa asta, când or să-l părăsească și prietenii, și puterea. Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
săracu... Pe fața lui înghețată se scurgeau lacrimi mari. Hoțul le simțea alunecîndu-i pe gât și pe piept și o durere fierbinte îi apăsa inima. Privea zăpada spulberată de copitele cailor, înghesuiala dimprejur și nu mai înțelegea nimic. Era ostenit, ostenit... La casa ibovnicei ardea lampa. A bătut în geam. - Cine-i? s-a auzit dinăuntru glasul femeii. - Eu, Paraschiv. I-a deschis. Țiganca îl aștepta cu masa întinsă, numa-ntr-un capot, cu privirile speriate și cu poftă de bărbat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în alte 318 cartiere, la nași sau la fini. Îi apuca noaptea de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii le pândeau pe după grămezile de nisip. Șuierau printre dinți: -PstîFată! Le dăduseră țâțele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el curelele țambalului, îi mâncaseră oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând rățește. Câte nu pățiseră! Parcă nu-i suise unul nebun, Titi Aripă, în pom într-o iarnă, pe o vreme cumplită, să-i cânte de acolo Veșnica pomenire, că-i suise, ce erau să facă? Cine ar fi scăpat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care simțea cum i se îngreuiază
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi iau casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi crescut porumbei, ehe, ce bine ar fi fost, că sânt ostenit, mi-ajunge... Ochii îi înghețară. Paraschiv îl lăsă. Sergenții erau aproape. Roti privirile și văzu cunii. Dulăii alergau speriați spre rampă, liberi... Peste salcâmii Cuțaridei treceau brabeții. Se lăsau stoluri-stoluri la rampă. Grigore privea cerul fără culoare, adânc, străveziu. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pipăim timpul, să-l pierdem printre degete, în excese de intensitate care-l proiectează în conture materiale? Sau alteori să-l simțim ca o adiere subtilă prin firele de păr? Să fi obosit? Caută el vreun culcuș? Sânt inimi mai ostenite ca el și care totuși nu i-ar refuza azilul... Răul, părăsind indiferența originară, și-a luat Timpul ca pseudonim. Oamenii au construit paradisul filtrând eternitatea, din "esență" de veșnicie. Același procedeu aplicat ordinii temporale ne face inteligibilă suferința. Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui Ioan. - Moare! zisei eu apatic și rece. - Ne urmăresc! Feciorii mai se-mpotrivesc cât s-or împotrivi... dar în urmă trebuie s-o ia la fugă și ei. {EminescuOpVII 217} Îngenunche și el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din când în când din genunchii lui subțiri. Hi! și parecă rabla se opintea din șele, cu urechile pleoștite îndărăt, să-și grăbească pașii, iar picioarele cavalerului atârnau afară de scări, ostenite, de-a lu [n]gul pântecelui calului său. " Dracu să te ia, gândi el [în] sine, nu mai ajungem în astănoapte și m-a apucat întunericul în mijlocul drumului, sub cerul gol". Câmpia era cu desăvârșire șeasă, cam lunecoasă și ninsoarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sarei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scîrțîie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o primea încă, o luă asupra lui și și-o puse pe cap. Se potrivi, de parcă Petrache și călărețul de bronz erau de-o seamă, fiecare în lumea lui. Se simți, dintr-odată, chiar și cu această putere nouă, foarte ostenit. Își strânse veșmintele pe trup, vântul sufla prin ele de parcă ar fi fost zdrențuite. Se ghemui la rădăcina zidului și adormi. Poate că visă și visul îl nedumerea, căci capul i se înclină într-o parte și, tot așa, cununa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea crește nestingherit ca Iacob, fiul lui Zevedei. Cosmina nu putu înțelege zâmbetul lui altfel, atunci când își rosti numele, decât ca pe o prelungire a amabilității de până atunci, într-un loc ca acela unde oamenii erau prea grăbiți, prea osteniți, prea îngrijorați ori de-a dreptul îndurerați, pentru a mai putea fi curtenitori. Probabil că fata mai păstra pe chip surpriza întâlnirii cu privirile pacientului de la reanimare. Avea capul strâns într-un bandaj mare, ca un turban ce-i cobora
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta în situația în care chiar ai fi știut ce anume să întrebi. Porni la întâmplare, strângându-și jacheta în jurul trupului. Abia la primul colț văzu mașina lui, însoțind-o, în ritmul pașilor ei șovăielnici. Urcă, spuse Iacob și fata, ostenită, se strecură prin portiera deschisă. Ți-ai uitat poșeta. Și, în plus, trebuie să vorbim. Cred că e o neînțelegere la mijloc. Cosmina îl privi fără expresie, apoi își întoarse capul, uitându-se absentă în lungul drumului. — E așa cum spuneam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți iei niște zile de concediu. Și ce dacă-i toamnă ? răspunse ea unei întrebări nerostite. Sunt locuri frumoase și acuma, uite, de pildă, Slănicul sau Olăneștiul sau Sovata, unde mergeam cu taică-tău, Dumnezeu să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică numără de câte ori foarfecele clănțănea și lozurile cădeau ca niște fluturi cu aripile smulse. Estimp, planta își înfășura lujerii pe deasupra aracului, urca pe pereți, iar floarea ei răspândea un miros dulceag și ostenit, ca al vieților lipsite de speranță. Vocile de copii se auzeau tot mai depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și nouă. Mai avea o singură frunză și jocul se putea încheia. Ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-a rănit. Scena întâi Primul spațiu, noaptea EL: Studiul fundamentelor pentru dreptul la folosirea sufrageriilor; Cerul atât de sus, cum numai el odată are dreptul să fie, un cuvânt superficial. Cunoașteți acest spațiu? EA: Mă întrebați despre o privire ostenită ca despre o minune a naturii. Un loc, pe care un picat din întâmplare îl părăsește după un oarecare timp al său, e acum observat și bifat. E politica celor mai nasoale locații, care din cauza bădărăniei domniilor voastre se deosebesc de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai în glumă, mai în serios, de figurile lipsite de densitate mitologică ale contemporanilor scriitorului. Grandgousier devine un altfel de Charlemagne, care, ironizat de autor, își deplânge soarta astfel: "Iată-mă-s nevoit să port pe umerii mei slabi și osteniți [s.n.] sunt evidente sursele umorului rezultat din contrastul de proporții între percepția personajului cu privire la propria persoană și realitate] platoșa de luptă, să prind cu mâinile mele firave [s.n.] sulița și ghioaga pentru a ocroti pe supușii mei izbiți de urgie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unde mână de om săpase o ușă și o ferestruică abia de-o șchioapă. i, Chilia bătrânului Daniil Sihastrul, a lămurit slujitorul din stânga. Ștefan a oprit armăsarul, a lăsat frâul în mâna unuia dintre slujitori și a urcat, cu pas ostenit, până la chilie. Auzind pașii, bătrânul și-a ridicat cu mâna sprâncenele grele de ani, a privit lung spre drumeț a înțeles că-i om bun și dorește sfat cinstit. L-a poftit în chilie. Sunt voievodul țârii, a zis Ștefan
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind a se feri de bucluc. Bucuros că a mai scăpat o zi plină de pocinoage, asculta vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite, pe jumalțul cel adînc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carele vin cu boii osteniți, scîrțîind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare, în tăcerea serii. Talangele turmelor, apa fîntînilor, cumpănele sună, scrînciobul scîrțîie în vînt, cînii încep a lătra și, prin armonia amestecată, s-aude lin și lănguros sunetul clopotului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-ntoarce iarăși, Să fim singuri." 191 Văzîndu-l fără iubită, cucul, teiul și izvorul l-au asaltat cu întrebările. Dialogul închipuit de poet este amețitor de frumos: "Cucu-ntreabă: unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zînă să răsară Tuturora Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie Ramul tînăr vînt să-și deie, Și de brațe-n sus s-o ieie Iară florile să ploaie Peste dînsa Se întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de imaginație decât de optică, Faulques. Fotografia minte, și numai artistul etcetera. S-a dus spre masă și a luat coperta revistei cu fotografia lui Ivo Markovic: un tânăr blond cu stropi de sudoare pe față, ochi goi și gesturi ostenite, atât de diferit de bărbatul care aștepta lângă faleză. Fluturi de Lorenz și brice rupte se Întărâtau unii pe alții În acea imagine care, după ce se fixase pe negativ, Încă se ignora pe sine și consecințele ei, prelungite până În prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
întristare; a se înveseli; lacrimă; lacrimi; a fi liniștit; maior; manifestare; mare; masă; mașină; mașini scumpe; mintea; mireasă; moment; foarte mult; muncă; nega; nimic; noastră; pe noi; note; nou; noutate bună; nuntă; oameni; oameni apropiați; ochiul; OK; om; omenire; optimism; ostenit; palpitații; pază rea; părinții; păzi; picior; a plînge; prieten; prieteni; de prieteni; prietenul; privirea; promovare; radia; rar; realizare; referat; relativ; relaxa; repede; rîsete; roși; sat; savura; sărbătoare; sărbători; sări; sărut; scîrbește; senzație; sesiune; sex; simțea; sincer; singur; de soartă; striga
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]