648 matches
-
n-au ajuns în mîna acelorași lectori, fie din alte cauze, „fitilul” a ars, se pare, pînă la capăt, însă fără nici un alt efect decît o anumită rumoare prin unele redacții și instituții de cultură locale. Dînd la o parte ostentația gestului făcut de Viorel Savin, trebuie spus că el a atacat pentru că Ovidiu Genaru i-a dat ocazia să atace. Dacă acesta din urmă ar fi relevat el însuși, în cuvîntul introductiv, că poemele „Sic transit(I)” și „Antrenare” sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vast al cunoașterii". În fapt, la fel cum în universul care i se revelează sunt inscripționate semnele unei fertile coincidentia oppositorum, codul atitudinal al acestui vizionar însumează o serie de contrarii (umilință și orgoliu suprem, naturalețe și emfază, austeritate și ostentație ori, în termenii poetului: "bunul scut al durerii", "durere grațioasă") care așază adesea poezia lui Dan Laurențiu sub semnul oximoronului, văzut ca figură totalizantă. Aceleași complicații structurale sunt ilustrate în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe sau chiar agresivități de "tigru la bătrânețe" ori de "lup însingurat" nu ascunde altceva decât voința de a se recunoaște însemnat cu această capacitate vizionară, care-l face a trăi continuu într-o singulară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe de o parte ca tentativă de a găsi rezolvări de ansamblu, paradigmatice, iar pe de alta ca interes subliniat pentru aspectele concrete ale existenței umane. Evident, extremele se ating. Ultimul congres mondial de științe istorice a relevat, nu fără ostentație, fecunditatea acestor studii în ambele direcții. August Nitschke, de pildă, a pus chiar un accent special pe istoria condiției umane, istorie studiabilă interdisciplinar, pe temeiul unei metode anume de analiză textologică și figurativă, în sensul asocierii comparative a textului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că bunurile la care este observabil efectul snobismului (prin punerea în evidență a elasticității pozitive a prețului) pot fi considerate "bunuri culturale". Altfel spus, elasticitatea pozitivă a cererii este un indicator al unui tip particular de consum, supus fenomenelor de ostentație și distincție. Ceea ce ar putea conduce la o concepție continuistă a bunurilor: acestea ar fi mai mult sau mai puțin culturale, și nu închise în alternativa: de tip cultural sau industrial. Acest tip de teorie a deschis calea pentru teoria
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de vedere al sublimului. La Eleusis, inițiatului pregătit de învățăturile preoților îi erau arătate trei spice. Învățătura se referea firește la mitul Persephonei, care era de altfel înconjurat de o serie întreagă de episoade mitice, variante ale temei centrale 28. Ostentația celor trei spice nu ar fi avut nici un sens dacă nu ar fi constituit o concentrare simbolică a sensului inițierii, sens care (făcînd abstracție de dogmatizarea pe care o suferă orice religie oficială) nu se putea referi decît la transformarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orice religie oficială) nu se putea referi decît la transformarea simbolică: grîu-pîine-hrană a sufletului și a spiritului. Cifra trei este un număr sacru, simbolul spiritului, iar bobul ieșit din mormînt (moartea sufletului) și devenit spic simbolizează sublimarea. Rezumat simbolic de ostentația celor trei spice, învățătura preoților și inițierea în misterele eleusinese refereau la misterul metafizic și la realitatea morala: sublimarea-spiritualizarea dorințelor datorită căreia omul trebuie să devină el însuși fecund (spic). A spune că mitul "cîștigă" din ce în ce mai mult o semnificație morală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în Champ de Chalon, condusă de Roger Sommer, a dat toate examenele și a primit, la vârsta de 27 de ani, Brevetul Internațional de Pilot Aviator, cu nr. 1591, eliberat în 22 ian. 1914 de Federația Aeronautică Internațională. Refuzată cu ostentație în țară, s-a angajat, mai întâi ca reporter al unui important cotidian francez, mergând în Caraibe, Mexic sau America de Sud, apoi corespondent de război pentru un trust de presă mexican. După intrarea României în război, în 1916, Elena Stoenescu - Caragiani
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
cazul unei hiperbole ale cărei asimptote sunt reale trebuie, deci, să fie adevărat și în cazul elipsei ale cărei asimptote sunt imaginare. Poncelet a fost unul dintre spiritele cele mai intuitive ale acestui secol; era intuitiv cu pasiune, aproape cu ostentație; privea principiul continuității ca pe unul dintre cele mai îndrăznețe concepte, și, totuși, acest principiu nu se baza decât pe mărturia simțurilor; mai degrabă contraziceai această mărturie decât să asimilezi hiperbola cu elipsa. Era vorba aici doar de un soi
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
proclamă "sărac și cinstit", ca și de intermitentele pulsiuni populiste ale succesivelor guvernări FSN-FDSN, apoi chiar PSD, tema guvernării dezinteresate a echipei Iliescu s-a prăbușit în conștiința publică abia în anii 2000-2004, când nu a mai putut rezista în fața ostentației acaparatoare a PSD, a guvernului Năstase și a clientelei acestora. Chiar și în aceste condiții, Iliescu personal a izbutit să-și salveze imaginea de președinte sărac al celor săraci, atât prin reiterarea temelor egalitare, cât și prin faptul că, fără ca
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aflat sub ochii cititorului. Considerațiile asupra raportului ficțiune-realitate sunt cât se poate de „serioase” și se poate spune că ele sunt principalul factor de unitate a ansamblului, că susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e utilizat cu umor, cu ostentație ghidușă - dar fără exagerare -, pentru a dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist până la consecințele sale logice ultime. Iar concluzia terminală, singura autorizată de logica principiilor politice, este necesitatea doctrinară a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann, cât și Malcolm amintesc preferința lui pentru filme naive, cum sunt westernurile, al căror mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în stare să apreciem și să simțim ceea ce simt ceilalți, dar este mai mult decât empatie" (Goleman, 2005, p. 228). Este o acțiune gratuită (André, 2009), este blândețe și amabilitate, atenție și dăruire. Încercăm să-i facem bine celuilalt fără ostentație, în liniște. În și prin compasiune, gestul dăruirii are o importanță enormă, odată ce știm că, dăruind, nu micșorăm cu nimic ceea ce este al nostru; dimpotrivă, ne multiplică experiențele. Acesta este momentul în care avem ceva de dăruit, de împărtășit. Iar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lui Ștefan Aug. Doinaș: „Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzător e să constați cu câtă pudoare, cu câtă perseverență, cu câtă variată pasiune și cu ce admirabile rezultate acest poet lipsit de ostentație și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale.” Pentru volumul Fragmente despre infinit (101 intropoeme) (2000) I. a fost distins cu Premiul Academiei Române. SCRIERI: Măștile somnului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann, cât și Malcolm amintesc preferința lui pentru filme naive, cum sunt westernurile, al căror mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și pîrjol să distrugă neamul rumunilor. Și de 2000 de ani umblăm prin beznă ca niște umbre mînate de vînturile altora, colcăind în mîrlănie, ticăloșie și umilință pentru că orice secătură de la noi sau de aiurea ne pune în nas cu ostentație că sîntem scursura imperiului roman amestecată cu ceva duhori slave și alte urdori ale istoriei știute și neștiute. Dacă tot sîntem un popor aluvionar fără trecut și fără istorie, atunci nu putem pretinde nici valori spirituale la care alții au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
precedentă) o formulă intermediară. Un aparat redus de referințe și date explicative au fost expediate într-un compartiment final de Note. în unele cazuri, o serie de precizări bibliografice au o semnificație particulară. Am atras atenția asupra lor fără nici o ostentație. Rezistența culturală, de pildă, poate fi, în acest mod, ceva mai bine înțeleasă și dorefaț cumentată decât până acum. Fără îndoială că acest gen de contribuții vor continua să fie publicate. în sfârșit, fiind vorba și de texte fragmentare, unele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
treapta cea mai de jos se situează rezistența tacită, pasivă, așa-zicând spontană, inocentă. Ea se traduce prin refuzul participării la vreo formă de colaboraționism literar, prin abținerea de la orice implicare oficială. Dar totul în mod discret și organic, fără ostentație și gesturi spectaculoase. Refuzul de a scrie la comandă pleacă, în primul rând, dintr-o imposibilitate interioară autentică. Este specia eternă și greu de culpabilizat a scriitorilor apolitici din vocație, indiferentă la soarta cetății (zeci, sute, mii de exemplare în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
când pe altul... Situație penibilă, deloc de invidiat. Ceea ce explică, în bună parte, și foarte redusul său prestigiu social și, nu o dată, suferința sa morală reală, mai mult sau mai puțin bine refulată. Din care cauză, el se declară, cu ostentație vădit interesată, apolitic, bine baricadat îndărătul instituțiilor culturale oficiale (minister, Academie, reviste etc.) care-i asigură o carieră comodă, securitatea și mai ales impunitatea unui trecut adesea foarte încărcat. Din care cauză, el se proclamă (problema adeziunii sincere nu se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
naiv exprimată, dar autentică și adâncă, a unui versificator obscur, G. Stihi. Ea este însă a epocii, a curentului iluminist întreg, plin de admirație pentru luminata Europă, în cadrul căreia conștiințele românești înțeleg să se integreze și să acționeze. Nu cu ostentație, nici cu umilință, nici prin uitarea calității de român. Ci din patriotism și pură obiectivitate, din convingerea că națiunea nu se poate dezvolta spiritual decât printr-o astfel de orientare europeană. Conștiința literară a epocii se revendică de la același model
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fi terminat victorios, în 1659, războiul împotriva habsburgilor din Spania. Franța barocă Barocul. Încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea se face simțită în Franța influența artei baroce, născută la Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
altul s-o ridice, ci fiecare este invitat să-și încadreze vocea, cu umilință, între glasurile corului care cântă laolaltă; nu ca cei ce ridică glasul sau o iau înainte să iasă în evidență în chip necuvincios, ca spre o ostentație prostească, din dorința de a plăcea oamenilor”. În secolele IV-V, cântarea comună se practica în toată Biserica. Paralel cu cântarea omofonă, se practica și cântarea antifonală, mai ales în timpul slujbelor de noapte; dar la răsăritul soarelui „toți intonează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mod ingenios sala, adică spațiul ce înconjoară parterul, transfor mându-l într-un ideal loc de execuție pentru marșurile forțate, alergările și instrucția grupei de soldați. Atragerea spectatorilor în realitatea puternică a jocului și distrugerea convenționalismului fals teatral se obține fără ostentație și acțiuni excentrice. Captarea e directă, plină de simplitate, stabilindu-se noi relații calitative între actori și publicul chemat să reacționeze la provocarea directă... (Mira Iosif) Adevărat! Rebelii nu mai protestează, Drumul spre înalta societate a fost greu, însă răsplătit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
impunând o compoziție "de zile mari", insolită și veridică, o creație care va marca pe mai departe cariera acestui verificat actor. (...) Magistral e realizată beția, cu dansul năclăit... treptele decăderii, dar și ale "înălțării personajului". O compoziție care surprinde fără ostentație latura trivială a personajului care indică grosolănia veselă, și din când în când fondul primar de reală puritate. Despărțirea castă, eliberată de pofte, de Elena e jucată cu o adâncă simplitate. După ieșirea lui Astrov din scenă, avem impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]