12,062 matches
-
Începând cu secolul al XIII-lea, datorită extinderii puterii maritime a comunelor italiene Veneția și Genova îndeosebi, ce vor ajunge să dețină supremația navală și comercială în Marea Mediteraneană, genovezii fiind aceea ce vor crea la Peră, în inima Imperiului Otoman, o nouă colonie comercială, nici litoralul Mării Negre nu le va scăpa din atenție. Așezarea prielnica, la întretăierea unor mari drumuri comerciale ce ii atrăseseră și în antichitate pe vrajnicii navigatori și negustori greci, va da spațiului românesc de la Dunărea de
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Începând cu secolul al XIII-lea, datorită extinderii puterii maritime a comunelor italiene Veneția și Genova îndeosebi, ce vor ajunge să dețină supremația navală și comercială în Marea Mediteraneană, genovezii fiind aceea ce vor crea la Peră, în inima Imperiului Otoman, o nouă colonie comercială, nici litoralul Mării Negre nu le va scăpa din atenție. Așezarea prielnica, la întretăierea unor mari drumuri comerciale ce ii atrăseseră și în antichitate pe vrajnicii navigatori și negustori greci, va da spațiului românesc de la Dunărea de
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Dimitrie, juca rolul de protector al orașelor de la gurile Dunării. < > Fără acest comerț, fără această deschidere spre Orient, spre Mediterana, regiunea Dunării de Jos nu ar fi putut să-și mențină ființă vreme de patru secole și jumătate sub stăpânirea otomană, ființa etnică și culturală a autohtonilor, cum dealtfel fără această deschidere dată de poziția geografică a Dobrogei, nici grecii, nici bizantinii, nici genovezii, nici otomanii, nici alții nu ar fi orit să ocupe sau măcar să-și exercite supremația comercială a
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Construirea Catedralei Mântuirii Neamului este un vechi proiect de peste 130 ani. După Războiul de Independență din anul 1877, când bulgarii au hotărât construirea Catedralei Alexandru Nevski din Sofia, ca expresie de recunoștință față de soldații căzuți pentru independența Bulgariei de sub Imperiul Otoman, regele Carol I (1866 1914) a promulgat Legea nr. 1750/1884 în care se preciza necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în București. Prin aceeași lege, Statul român aloca un buget de 5 milioane de lei pentru construirea acesteia, sumă care
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cunoștință cu vicisitudinile vieții, fiind silit, datorită firavei sale constituții, să urmeze școala primară. Este pasionat de istorie și numismatică. în 1601, în urma bătăliei de la Szeghedin, primește o bursă de studii la Viena. Reîntors în țară, înființează „Mișcarea adevăratei propășiri otomane” (MASOKÎ, acționând pentru o mai dreaptă înțelegere a turcului de rând. După lovitura de stat a lui Bașbuc-pașa, ia calea exilului, la Lipsca, unde strânge monezi vechi pentru timpuri noi. Când strânge destule, revine la Stambul, ia puterea, se instalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
referendum popular prin care e ales sultan. în general, se poate spune că Beșiktaș Mehmet Hamzâ a militat pentru micșorarea numărului de bătălii, pentru declanșarea lor de comun acord, pentru stabilirea unor peșcheșuri rezonabile, umane. în vremea lui, deși imperiul otoman n-a cunoscut mari extinderi cantitative, este de subliniat faptul că s-a îmbunătățit mult calitativ. S-au înființat numeroase ateliere meșteșugărești, unde săbiile de Toledo erau obținute printr-un procedeu turcesc. Oglinzile de Murano erau fabricate la Plevna, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel de șnițel. — Cât despre Broanteș, mănâncă ce mâncăm și noi - spuse spătarul Vulture. Așa că ați mai rămas să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i însoțea la Stambul pe Barzovie-Vodă și pe spătarul Vulture. Măritul cetitor își aduce, desigur, aminte de soarta tristă a acestui bard căruia, în momentul de vârf al creațiunii sale i se retezase în mod samavolnic limba, deoarece, în concepția otomană despre lume și viață, esteticul, alături de beție, desfrâul și neplata tributului, slăbea - cică - apetitul militar și forța imperiului. De asemenea Măritul Cetitor a băgat fără îndoială de seamă ce personaj cuminte, secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în acest punct al scrisorii sale, Broanteș șovăi; ce caractere să folosească pentru semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-o familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Un fior trecu prin inima lui Broanteș văzând decăderea cumplită în care ajunsese vestimentația otomană. O asemenea risipă de material, proasta alcătuire a croielii, întreținerea de mântuială a capotului îl cutremură. Vădit lucru, era ceva putred în Imperiu. Și totuși, nu-și putea lua ochii din pământ; vederea țigăncușei îi tulbura și mai tare. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru el. Trebuie să-ți spun că era absolut obligatoriu să-i spun numai povești turcești; orice altă poveste era interzisă. Eu învățasem multe povești și legende otomane, dar la un moment dat le terminasem și-i povesteam și de-ale noastre, că le știam de mică, schimbând doar numele și locurile. Și m-au prins. I-au demonstrat sultanului, cu probe, că povestea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toată lipsa evidentă a nasului, bi-vel-vornicul Drăguțescu era încă totuși ceea ce se numea un boier bine, ba chiar umbla zvonul că de când Vodă îi ținea nasul într-un borcan, nurii săi bărbătești sporiseră îngrijorător într-un Iași dominat de somnolența otomană. în spatele lui venea o femeie mărunțică, numai pielea și osul, aruncând priviri speriate în toate părțile, căci avea și de ce: în cinci ospețe pierduse trei soți, unul mai sănătos ca altul, și rămase cu șapte copii care se păruiau ziulica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare. întors în Moldova cu această experiență, îi bătuse pe cazaci la porțile Sucevei de trei ori la rând, prin aceeași schemă de învăluire pe flancuri, făcându-l pe înțeleptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară, bulgară, învățate de mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-a Ștefan cel Mare” cu odraslele unui vecin, cafegiu otoman, altfel om de treabă, îi dădea adeseori halviță. Unde mergi, bre, așa alandala? - spuse turcul, mai muiat când văzu sutana de călugăr și când auzi că i se vorbește pe limba lui. Nu vezi ce scrie aici? Unde, drăguță? - întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și i-au prins habsburgii. Hotarul nu e sigur, se mișcă mereu. Ieri, de pildă, pașalâcul ținea până la salcâmii ceia de-acolo. Azi, văzând că nu e nimeni, ne-am mutat mai în față. Mâine, cine știe... Episodul 215 PROBLEME OTOMANE PE FAMILE Auzindu-l cum vorbește, bunul Metodiu începu să nu se mai teamă de turc. în fond, era un otoman simplu, de treabă, o unealtă în mâna intereselor războinice ale mai marilor săi, o victimă a luptelor pentru împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cap. Și vorba aia, sunt popoare în toată regula, popoare cu carte. Numai noi, în loc să strângem un ban, să strângem cărți, strângem paparude de-astea. Dacă mă socotesc bine, când ajung cred că reduc chiar două. Episodul 216 DECĂDEREA IMPERIULUI OTOMAN — Dacă nu m-aș teme să nu vă cășuneze o supărare - zise Metodiu - v-aș pune o întrebare. Pune-o, bre, - zise turcul - nu te teme, doar ți-am spus că nu-ți fac nimic, pe cinstea mea! Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a pomenit și-i cam grasă, da’ mi-am zis că e totuși dintr-o civilizație mare, merită măcar pentru atâta lucru s-o ții în casă, nu trebuie să uităm de unde-am plecat. Episodul 217 CONTINUĂ DECĂDEREA IMPERIULUI OTOMAN — Asta cam așa e - zise Metodiu. O mare civilizație nu poate să nu lase urme, chiar în exemplarele ei cele mai nenorocite. Ați făcut bine c-ați păstrat grecoaica. — Așa m-am gândit și eu - zise turcul. N-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
amintire. A adus niște cuvinte: harașo, davai și ura. Episodul 218 COPILUL LA TURCI — De multe ori m-am gândit - zise Metodiu, văzând că turcul are chef de vorbă - cât de diferită trebuie să fie educația ce se dă copilașilor otomani față de educația îndeobște europeană și-n sinea mea am legat întotdeauna minunatele cuceriri pe care le-ați făcut într-un timp relativ scurt, de felul cum înțelegeți dumneavoastră să vă creșteți odraslele. — Asta așa e - răspunse turcul - deși drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai prin învăluire, s-ajung după salcâm. La atacul pe flancuri n-am secrete, sunt maestru. La Kosovice, de exemplu, i-am înconjurat pe sârbi de două ori și ei nici nu și-au dat seama. Episodul 219 ANUL NOU OTOMAN — Aspră viață - făcu Metodiu. O viață cu adevărat spartană, dar fără de care imperiul dumneavoastră n-ar fi căpătat strălucirea și întinderea de astăzi, cu totul și cu totul meritate. Ești un drăguț - spuse turcul cu modestie. — Și totuși - continuă Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios, înclinându-se. — Matale, părintele, nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese tăcut la proră. — Cu mine vorbiți? - păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese tăcut la proră. — Cu mine vorbiți? - păru că se trezește călugărul nostru. — Da, cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă tot nu-ți folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o mai ții lipită de cap? Eu aș tăia-o. — în schimb, cu astălaltă aud mai dihai ca un iepure - zise Metodiu - și dacă dumneavoastră, de la o sută de pași, doar ați șoptit un pic mai tare „Să trăiască Imperiul Otoman”, cum ați spus înainte, fiți convins că eu aș auzi și aș răspunde că nu numai să trăiască, dar să și înflorească. — Frumos zis - spuse turcul. Nu iei un gât? — Poftim? - făcând Metodiu, ducând mâna la ureche. Episodul 225 UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]